Timisoara, Impreuna!(135) Emma, te iubim!

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns gabirus spune:

LA MULTI ANI, GETA! Sa ai parte de bucurii nenumarate alaturi de cei dragi, de clipe de neuitat si multa sanatate!

Fetelor, am tot vrut sa va spun de schimbarea pe care o vad de cand am revenit pr forum. Eram o gasca super si inainte, nu e nevoie sa specific. Dar de cand m-am intors, am observat ca sunteti altfel, iar in timp am descoperit si cauza: Aida si Emma v-au schimbat! Cum? Simplu: e mai multa iubire aici! In fiecare postare se vede, chiar si atunci cand schimbam retete, in fiecare cuvant e iubire! E asa de cald si bine aici si stiu ca nu exista nimic pe lumea asta care sa poata strica acest lucru. Greutatile nu fac decat sa ne unim mai mult!

Iar Aida si Emma ne-au facut asa, pe fiecare dintre noi in parte, intr-un fel aproape imperceptibil.

Si vreau sa le multumesc! Pentru ca peste tot pe unde au trecut, au adus doar iubire si recunostinta!



Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Doris-Alina spune:

Stati pe aproape, dospesc aluatul unei minunate povesti...

BLOG DC-Impreuna Timisoara


Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata.



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43322&whichpage=1" target="_blank">Povestea printesei mele
POZE CU NOI

www.youtube.com/watch?v=yvdFw3VNJHM" target="_blank">Povestea dintelui pierdut:)), www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=4910d596eade3d31e723cf" target="_blank">Christmas 2007 by INES, www.onetruemedia.com/shared?p=222b88dcea173192314fc3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montaj INES, www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=228e2d97ca6a85170ac141&source=browse" target="_blank">Sweet memories

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns principe spune:

sa fie cu final fericit

Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns terry spune:

ce bucurie i-ati putut face!
felicitari fetelor si va admir pentru Prietenia voastra.
am navalit peste subiectul vostru si imi cer scuze, dar urmaresc cu sufletul la gura povestea micutei Emma.ma inclin in fata voastra putere multa, puiule!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mariaa spune:

Emma a strans in jurul ei mult mai multa lume decat suntem noi aici. Sunt multi oameni de pe forum care le-au ajutat cu medicamente, informatii si ce mai era nevoie, insa care nu scriu aici.
Nu va mai scuzati, va rog! Oricine se simte mai aproape de Emma si de Aida aici cu noi, sa nu ezite sa ni se alature! Sunteti bineveniti in casa noastra, desi circumstantele nu sunt unele fericite! Sa le fim alaturi cat mai multi si sa presaram calea Emmei cu multa lumina, sclipiri de stele si miros de bunatate asa incat Emma sa nu se teama in nici o clipa! Cu siguranta simte iubirea noastra desi nu ne vede pe toti!





un copil creste in inima mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns misha71 spune:

Atunci ma primiti si pe mine? Mariaa
Ma rog zilnic de cite ori prind un moment singura. Emma si Aida mi-au dat o lectie de viata pe care nu o sa o uit niciodata.

Emma scumpa, te rog, ramii aici printre noi!

***********************************************************************************

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi / Cu terapie MIHAITA POATE FI UN COPIL NORMAL-AJUTATI-L!!!


www.dropshots.com/popescu71#albums/verde/2008-12-14/05:27:48" target="_blank">Curiosilor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Doris-Alina spune:

Cum se fura un zambet?



Buna seara, voua, fetelor dragi de pe Impreuna Timisoara, dar si voua, tuturor celor care o purtati pe Emma in sufletele voastre...
(pt ca stiu ca ne cititi)

E ora 21...e seara si e vremea de spus povesti...am sa va spun asta seara o poveste frumoasa...

In aceasta dupa amiaza, de la una din fetele de aici, a plecat un simplu pocnit din degete...e semnul nostru pentru adunare si mobilizare...
Asa cum stim sa facem intotdeuna, acolo unde e nevoie de noi, ne-am adunat de prin birouri, de pe strazi, de prin case, sa incercam sa-i furam un zambet pretioasei Emma...

Grea misiune... sa furam un zambet...oare vom reusi?

Cine a mai stat pe ganduri? rapid, s-a dat comanda pentru un tricou
( musai alb si de 6 ani ) imprimat cu un puzzle cu pisicutza...si o cana, imprimata cu pisici, evident...

Ne-am pornit, cu inimile pline de emotie, spre casuta ei...

Pe drum ne-am intalnit cu Ana, care venea pentru prima data sa o vada...si nu era singura in masina, ci cu fetita ei Luana...

Am ajuns...ne incurajam una pe alta...ne spuneam sa fim tari, sa vedem dincolo de trupul ei bolnav, sa-i urmarim privirea si ochisorii mari...asa am facut...

In fata casei, ne-a intampinat sotul Aidei, cu o strangere de mana, atat de puternica...asa ca intre barbati...inteleg...era felul lui de-a ne multumi ca am venit...

Intram in casa, dar in masina Anei, a ramas Luana, fetita de 5 anisori, care a inteles sa fie cuminte, pana mami revine...

Si am intrat, era cald, era liniste, foarte mlta liniste...asta pana ne-am apropiat de patul Emmei...


Si am inceput sa-i deschidem cadourile, pe rand, ca sa nu o obosim...

Prima s-a dus Anda...i-a arat tricoul, si da...noi toate am reusit sa furam un zambet... nu stiu de cand nu a mai zambit, dulcetza...dar acum a facut-o...

Bineinteles ca au urmat o serie de intrebari, la care Anda a facut fata cu suuces...

De unde ai stiut ce numar port?
de unde ai stiut ca-mi place alb?

Wow...si iar woow...exclamatii de bucurie...

Si cana i-a placut...

A pus manutza pe imprimeu, sa-l simta, sa-l pipaie...sa-i simta textura, si se minuna de fiecare piesa desenata pe tricou...

Anda, cu multa gingasie si umor, ii povestea, cate-n luna si-n stee...iar Ochisorii pretioasei licareau...

Apoi m-am dus eu, lanaga pat...m-a lasat sa-i mangai parul, am vorbit despre ,,la vara,,...i-am admirat manichiura, facuta de mamica ei, am intrebat-o daca nu vrea si pedichura, si mi-a zis ca la vara, cand o sa-mi iau sandalutze si slapi...si-mi povestea despre soare, cat de tare arde vara, si ca va avea nevoie de palarie...

I-am promis o cordeluta de printese, argintie, cu sclipici, si ma intreba daca pot sa-i pun parul pe bigudiuri, daca e atat de scurt? i-am spus ca da...

Am facut-o sa rada, ca mi-am scapat in noroi fularul...

Apoi a vorbit cu ea Ana...

Cu glasul stins, cu noduri in voce...

Ana i-a daruit o plasa mare, tot cu puzzle , cu doua pisicutze albe, pufoase, si inca 4 cu animale...

Ana a reusit sa afle ca-i mai plac puzzel-uri cu flori, si caini, dar nu cu caini negri...pisicile pot fi negre...

Ana ii povestea despre o catelusa a ei, neagra, incet si cu emotie in glas...cum a avut un pui chiar in seara de Craciun si l-au numit Craciunel...

Emma asculta cu mare atentie, povestea ei...

In timp ce povestea Ana, sotul Aidei intra si intreba: cine mai e in masina? e cineva acolo...

E Luana, fetita Anei...

Pai aduceti-o si pe ea...

Si Ana a adus-o...

Si da, de la Luana ne-aam luat vreo trei lopeti dupa cap... sau inca o lectie de viata...

Statea in bratele Anei, si vorbea cu Emma, altfel decat noi...

Ca si cand Emma e aceeasi ca la ultimul party tinut la Maria,in 30 martie...

Luana nu a vazut nimic schimbat, nici suferinta, nici trupul macinat de boala, ci doar pe aceeasi prietena buna a ei, pe Emma.

Si in clipa in care dialogul copilaresc a inceput, noi toti, cei mari, ne-am retras, incet, stingheriti si rusinati de idei si conceptii...

Am lasat sa curga firesc, o poveste cu si intre copii...

Atunci am simtit toate, fara sa mai putem vorbi, ce inseamna puritatea...ce inseamna sa fii copil...

Asta da lectie de viata...

Dupa aceea, a revenit Ana, cu Luana in bratele ei, povesteau in trio...dar Ana avea acum glasul altfel...linistit, pentru ca Luana i-a daruit si ei putere...puterea de a trece peste tot...si de a privi mult peste ce i se intampla Emmei...

Ana, da-mi voie sa-ti felicit fetita!
Pentru educatia data, pentru bun simt...

Anda, Ana si cu mine, am transmis Aidei toate gandurile voastre de bine, asa cum am promis...

Si continui povestea acestei seri magice, spunandu-va cat sunt de fericita pentru ca am cunoscut-o pe mama Aidei...

Am strans-o tare in brate, desi pentru prima data, i-am soptit la ureche ca ma bucur sa o cunosc...

Si ca un fin obesrvator, in timp ce fetele stateau de vorba cu Emma, eu, de undeva dintr-un colt, urmaream chipul bunicii...

O femeie puernica, buna, frumoasa...acum stiu de unde a mostenit Aida toate calitatile acestea...

Dar, totusi, am surprins lacrimile bunicii...nu plangea oricum si orinde, la ei in casa nu se plange in acest mod...

Undeva ascunsa, isi stergea lacrimile, dar eu stiu ca erau lacrimi de bucurie...a inteles acum, ca in 23 ianuarie poate pleca, intr-un fel linistita, ca fiica ei Aida, nu e singura aici...ne are pe noi, ,,nebunele,, cum ne zice...niste nebune cu suflet...


Pana mai ieri, credeam ca cel mai frumos te iubesc l-am auzit de la fetita mea...

asa e...

Dar cel mai suav te iubesc l-am auzit asta seara...de la pretioasa...

I-am spus la plecare : te iubesc enorm....

-Stiu asta, stiu ca ma iubesti...

O Doamne, slavit sa fii... cuvintele acestea sunt pentru mine ca un balsam...m-au hranit sufleteste...


Am furat un zambet...nu e mult...dar e destul cat sa inteleg ca Emma este unica!

La plecare, a trebuit sa-i facem toate cu mana, la revedere, si ne-a facut la fel, la fiecare...




Epilog...


Daca am fi avut un aparat foto...

Am surprins ceva...o imagine care mi-a ramas pe retina...

O mama, culcata langa fiica, o mana de mama, puternica si sigura, care tinea in ea o manutza firava si vanata...

Aida ii facea tratamentul...mai ceva ca o asistenta, introducea cu seringa, lichidul salvator...bland, dar sigur...

Si intr-o clipa am surprins cum se priveau in ochi: mama si fiica...

In privirile lor, e intrega Lumina a universului...si toata dragostea lumii!

Voi ne-ati daruit si noua iubirea...voi ne-ati invatat sa fim buni!

si pentru asta va iubim!






BLOG DC-Impreuna Timisoara


Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata.



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43322&whichpage=1" target="_blank">Povestea printesei mele
POZE CU NOI

www.youtube.com/watch?v=yvdFw3VNJHM" target="_blank">Povestea dintelui pierdut:)), www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=4910d596eade3d31e723cf" target="_blank">Christmas 2007 by INES, www.onetruemedia.com/shared?p=222b88dcea173192314fc3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montaj INES, www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=228e2d97ca6a85170ac141&source=browse" target="_blank">Sweet memories

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela77O spune:

Citat:
citat din mesajul lui Doris-Alina

Cum se fura un zambet?



Buna seara, voua, fetelor dragi de pe Impreuna Timisoara, dar si voua, tuturor celor care o purtati pe Emma in sufletele voastre...
(pt ca stiu ca ne cititi)

E ora 21...e seara si e vremea de spus povesti...am sa va spun asta seara o poveste frumoasa...

In aceasta dupa amiaza, de la una din fetele de aici, a plecat un simplu pocnit din degete...e semnul nostru pentru adunare si mobilizare...
Asa cum stim sa facem intotdeuna, acolo unde e nevoie de noi, ne-am adunat de prin birouri, de pe strazi, de prin case, sa incercam sa-i furam un zambet pretioasei Emma...

Grea misiune... sa furam un zambet...oare vom reusi?

Cine a mai stat pe ganduri? rapid, s-a dat comanda pentru un tricou
( musai alb si de 6 ani ) imprimat cu un puzzle cu pisicutza...si o cana, imprimata cu pisici, evident...

Ne-am pornit, cu inimile pline de emotie, spre casuta ei...

Pe drum ne-am intalnit cu Ana, care venea pentru prima data sa o vada...si nu era singura in masina, ci cu fetita ei Luana...

Am ajuns...ne incurajam una pe alta...ne spuneam sa fim tari, sa vedem dincolo de trupul ei bolnav, sa-i urmarim privirea si ochisorii mari...asa am facut...

In fata casei, ne-a intampinat sotul Aidei, cu o strangere de mana, atat de puternica...asa ca intre barbati...inteleg...era felul lui de-a ne multumi ca am venit...

Intram in casa, dar in masina Anei, a ramas Luana, fetita de 5 anisori, care a inteles sa fie cuminte, pana mami revine...

Si am intrat, era cald, era liniste, foarte mlta liniste...asta pana ne-am apropiat de patul Emmei...


Si am inceput sa-i deschidem cadourile, pe rand, ca sa nu o obosim...

Prima s-a dus Anda...i-a arat tricoul, si da...noi toate am reusit sa furam un zambet... nu stiu de cand nu a mai zambit, dulcetza...dar acum a facut-o...

Bineinteles ca au urmat o serie de intrebari, la care Anda a facut fata cu suuces...

De unde ai stiut ce numar port?
de unde ai stiut ca-mi place alb?

Wow...si iar woow...exclamatii de bucurie...

Si cana i-a placut...

A pus manutza pe imprimeu, sa-l simta, sa-l pipaie...sa-i simta textura, si se minuna de fiecare piesa desenata pe tricou...

Anda, cu multa gingasie si umor, ii povestea, cate-n luna si-n stee...iar Ochisorii pretioasei licareau...

Apoi m-am dus eu, lanaga pat...m-a lasat sa-i mangai parul, am vorbit despre ,,la vara,,...i-am admirat manichiura, facuta de mamica ei, am intrebat-o daca nu vrea si pedichura, si mi-a zis ca la vara, cand o sa-mi iau sandalutze si slapi...si-mi povestea despre soare, cat de tare arde vara, si ca va avea nevoie de palarie...

I-am promis o cordeluta de printese, argintie, cu sclipici, si ma intreba daca pot sa-i pun parul pe bigudiuri, daca e atat de scurt? i-am spus ca da...

Am facut-o sa rada, ca mi-am scapat in noroi fularul...

Apoi a vorbit cu ea Ana...

Cu glasul stins, cu noduri in voce...

Ana i-a daruit o plasa mare, tot cu puzzle , cu doua pisicutze albe, pufoase, si inca 4 cu animale...

Ana a reusit sa afle ca-i mai plac puzzel-uri cu flori, si caini, dar nu cu caini negri...pisicile pot fi negre...

Ana ii povestea despre o catelusa a ei, neagra, incet si cu emotie in glas...cum a avut un pui chiar in seara de Craciun si l-au numit Craciunel...

Emma asculta cu mare atentie, povestea ei...

In timp ce povestea Ana, sotul Aidei intra si intreba: cine mai e in masina? e cineva acolo...

E Luana, fetita Anei...

Pai aduceti-o si pe ea...

Si Ana a adus-o...

Si da, de la Luana ne-aam luat vreo trei lopeti dupa cap... sau inca o lectie de viata...

Statea in bratele Anei, si vorbea cu Emma, altfel decat noi...

Ca si cand Emma e aceeasi ca la ultimul party tinut la Maria,in 30 martie...

Luana nu a vazut nimic schimbat, nici suferinta, nici trupul macinat de boala, ci doar pe aceeasi prietena buna a ei, pe Emma.

Si in clipa in care dialogul copilaresc a inceput, noi toti, cei mari, ne-am retras, incet, stingheriti si rusinati de idei si conceptii...

Am lasat sa curga firesc, o poveste cu si intre copii...

Atunci am simtit toate, fara sa mai putem vorbi, ce inseamna puritatea...ce inseamna sa fii copil...

Asta da lectie de viata...

Dupa aceea, a revenit Ana, cu Luana in bratele ei, povesteau in trio...dar Ana avea acum glasul altfel...linistit, pentru ca Luana i-a daruit si ei putere...puterea de a trece peste tot...si de a privi mult peste ce i se intampla Emmei...

Ana, da-mi voie sa-ti felicit fetita!
Pentru educatia data, pentru bun simt...

Anda, Ana si cu mine, am transmis Aidei toate gandurile voastre de bine, asa cum am promis...

Si continui povestea acestei seri magice, spunandu-va cat sunt de fericita pentru ca am cunoscut-o pe mama Aidei...

Am strans-o tare in brate, desi pentru prima data, i-am soptit la ureche ca ma bucur sa o cunosc...

Si ca un fin obesrvator, in timp ce fetele stateau de vorba cu Emma, eu, de undeva dintr-un colt, urmaream chipul bunicii...

O femeie puernica, buna, frumoasa...acum stiu de unde a mostenit Aida toate calitatile acestea...

Dar, totusi, am surprins lacrimile bunicii...nu plangea oricum si orinde, la ei in casa nu se plange in acest mod...

Undeva ascunsa, isi stergea lacrimile, dar eu stiu ca erau lacrimi de bucurie...a inteles acum, ca in 23 ianuarie poate pleca, intr-un fel linistita, ca fiica ei Aida, nu e singura aici...ne are pe noi, ,,nebunele,, cum ne zice...niste nebune cu suflet...


Pana mai ieri, credeam ca cel mai frumos te iubesc l-am auzit de la fetita mea...

asa e...

Dar cel mai suav te iubesc l-am auzit asta seara...de la pretioasa...

I-am spus la plecare : te iubesc enorm....

-Stiu asta, stiu ca ma iubesti...

O Doamne, slavit sa fii... cuvintele acestea sunt pentru mine ca un balsam...m-au hranit sufleteste...


Am furat un zambet...nu e mult...dar e destul cat sa inteleg ca Emma este unica!

La plecare, a trebuit sa-i facem toate cu mana, la revedere, si ne-a facut la fel, la fiecare...




Epilog...


Daca am fi avut un aparat foto...

Am surprins ceva...o imagine care mi-a ramas pe retina...

O mama, culcata langa fiica, o mana de mama, puternica si sigura, care tinea in ea o manutza firava si vanata...

Aida ii facea tratamentul...mai ceva ca o asistenta, introducea cu seringa, lichidul salvator...bland, dar sigur...

Si intr-o clipa am surprins cum se priveau in ochi: mama si fiica...

In privirile lor, e intrega Lumina a universului...si toata dragostea lumii!

Voi ne-ati daruit si noua iubirea...voi ne-ati invatat sa fim buni!

si pentru asta va iubim!






BLOG DC-Impreuna Timisoara


Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata.



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43322&whichpage=1" target="_blank">Povestea printesei mele
POZE CU NOI

www.youtube.com/watch?v=yvdFw3VNJHM" target="_blank">Povestea dintelui pierdut:)), www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=4910d596eade3d31e723cf" target="_blank">Christmas 2007 by INES, www.onetruemedia.com/shared?p=222b88dcea173192314fc3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montaj INES, www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=228e2d97ca6a85170ac141&source=browse" target="_blank">Sweet memories


doris-alina,ce randuri frumoase,pline de iubire,de admiratie...
desi am si eu un copil cu probleme,nimic nu se compara cu durerea acestei mame si a acestei copile nevinovate, ca DD sa faca cum este mai bine pt ele!

MIHAELA MAMI DE ANDREEA(03.04.1997)SI MIHAITA(25.09.2003)
Blogul lui Mihaita
Despre noi,aici!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns misha71 spune:

Scriu si sterg...scriu...dau din umeri...nu stiu ce sa spun, Doris. Pur si simplu sint vrajita si fara cuvinte in fata voastra.
Atit de simplu si totusi atit de profund.
Nu mai pot decit sa ma rog ca Dumnezeu sa faca o minune si sa nu greseasca si de data asta. Emma TREBUIE sa existe!

***********************************************************************************

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi / Cu terapie MIHAITA POATE FI UN COPIL NORMAL-AJUTATI-L!!!


www.dropshots.com/popescu71#albums/verde/2008-12-14/05:27:48" target="_blank">Curiosilor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns principe spune:

Iar plang,tot de bucurie.

chiar daca la Aida acasa este "liniste",cele carea aveti copii duceti va in vizita cu ei la Emma,Ptru un copil fie sanatos ,fie bolnav, nu este bucurie mai mare decat sa primeasca in vizita alti copii.

scriam undeva,la cafeneaua noastra,cred,ca aici exista o fundatie care sprijina copiii cu astfel de probleme si au demonstrat practic ca acei copii care intra in contact cu alti copii,care au activitati impreuna cu alti copii,trec mai usor etapele bolii,sunt mai fericiti.


de aceea alaltaieri va rugam sa va duceti la ele si sa le perturbati "linistea".







Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

Mergi la inceput