Mamici antistress si licurici de ian-feb 09 (115)

ttenzika spune:

mersi mult de raspuns, cand am fost la control in sapt.35 atunci a fost prima oara cand mi-a spus ca e mai mica cu 2 sapt, ecografic arata de 33 sapt, iar acum la 38 sapt, eco arata 36, dar na...sper sa fie bine si sa se nasca sanatoasa

38+
mandra si fericita posesoare a unei burtici cu ochi Doamne ajuta!

ttenzika spune:

Felicitari noilor mamici, si scoatem agitatele pentru viitoarele mamici,
noi raportam inca o naopte de dureri asemanatoare durerilor menstruale, stau si ma intreb oare este bine sa stau asa cu durerile astea de 48 ore, care nu inceteaza altadata sunt mai puternice altadfata ma lasa mai moale, medicul zice ca e ok, aceste dureri prevestesc adevbaratul travaliu, o fii?.. daca el zice, sa nu mai zic ca habar nu am daca sunt contractii sau nu, desi vad ca nu sunt singura si Lisa la fel se confrunta a avut contractii si nu si-a dat seama, daca colul este deschis cum a spus medicul inseamna ca tre sa vina bebe, no in fine vad ca ma consolez singura, hormonii de gravida sunt de vina

Bine ai revenit Alinuk

38+
mandra si fericita posesoare a unei burtici cu ochi Doamne ajuta!

alinuk spune:

Dragele mele am reusit sa astern si eu povestea nasterii... pentru cele care au timp


o redau mai jos sau

aici o gasiti si cu ceva pozuci

http://b abycafe.ro/forum/func,view/id,71539/catid,26/ puneti linkul intr-un browser de net si scoateti pauza de dupa primul b


Nasterea, un cadou primit in dar


aceste randuri sunt cadoul pe care anul acesta l-am daruit lui tati si lui Teo..de ziua lor


Nu ma pot gandi la nasterea lui Andu fara sa o am in minte pe cea a lui Teo. Pentru mine cele doua experiente de viata sunt de fapt o poveste unica si speciala pe care am trait-o si pentru care in fiecare secunda a existentei mele ii voi multumi lui Dumnezeu.

... asadar ma voi intoarce putin in timp...pret de cativa ani…

Atunci cand teoria medicala imi mai dadeau extrem de putine sanse de a avea un copilas (dupa 3 sarcini extrauterine in urma carora am ramas cu o singura trompa), atunci cand lucrurile pareau a se infunda pe un drum pustiu, atunci cand ma prabuseam pentru a ma ridica din nou... un miracol s-a petrecut : o sarcina normal obtinuta, in evolutie, o bucurie imensa, 9 luni superbe..10 ianuarie 2007, la numai 36s si 3 zile ..intr-o zi insorita de iarna se nastea primul nostru baietel – Teodor Ioan.
Doi ani mai tarziu, in 8 ianuarie 2009 (39s si 5zile)...tot intr-o zi de iarna de data asta cu ninsoare, s-a nascut al doilea prichindel – Andrei Cristian.

As relata aici experienta nasterii ca intreg din punctul meu de vedere..comparativ... pentru ca am trait zic eu o experienta completa, pot emite o opinie in mult discutata dilema a nasterii spontane vs cezariana.

In timp ce debutul si evolutia celor doua sarcini au fost asemanatoare, momentele nasterilor au avut similara doar emotia si bucuria de a aduce pe lume un omuletz sanatos.
Imi programasem si ‘proiectasem’ ce-a de-a doua nastere nu diferit de prima, asa incat, desi dpn ul era 10 ianuarie, deja de la jumatatea lui decembrie asteptam cu nerabdare momentul. Speram in acelasi decor, acelasi medic, fara travaliu lung, cu peridurala ... Faptul ca ziceam eu e ft posibil ca acest moment sa se petreaca in timpul sarbatorilor de iarna, m-a determinat sa merg concomitent la mai multi medici (pt urmarirea sarcinii)...astfel aveam ‘porti deschise” in spit Municipal, CFR2 si Elias.
Desigur Eliasul si doctorul cu care mai nascusem o data erau in visul meu locul ideal.... ca in multe situatii de viata schimbarea fiind ultima alegere. Faptul ca Andu a ales sa stea in burtik la mami spre 40 de saptamani...mi-a dat cumva planurile peste cap si m-a pus in fata unei decizii dificile: nastere spontana a unui bebe care se anunta maricel, de aprx 3800g sau cezariana - fara asumarea unor complicatii sau riscuri. Grea, extrem de grea alegerea in conditiile in care pentru mine pana aproape de mom dpn ului nu intrase in calcul varianta cezarenei decat in caz de extremisima urgenta...desigur poate pentru ca experienta primei nasteri era una pozitiva si incurajatoare.
Ma rugam la Dumnezeu sa-mi arate calea pe care trebuie sa o iau si sa fac alegerea potrivita.

In noaptea de 6/7 ianuarie (cu 3 zile inaintea datei probabile a nasterii) am avut primele contractii. Dimineatza m-am dus direct in Elias. Am aflat ca momentul e ft delicat deoarece cu o zi inainte fusesera programate multe cezariene si se nascusera in jur de 20 de copilasi... iar spatiul fizic existent in maternitatea de acolo era deficitar..iar pentru ca nu aveam contractii regulate as putea sa mai stau doua zile acasa in patutz..sau daca vor reveni si chiar s-ar declansa travaliul doctorul va merge cu mine sa nasc la alt spital (pe care-l aleg eu): CFR2, Municipal, Polizu, etc

Contractiile intr-adevar mi se oprisera dar eram ft dezorientata si nu stiam incotro sa o apuc. Cand realitatea nu mai coincide cu planurile pe care ti le construiesti este evident ca nu te mai simti confortabil si ca simti cum lucrurile scapa de sub control.
Am hotarat sa mergem noi direct la CFR2 (stiam ca sectia de maternitate e noua si mai cunoasteam acolo pe seful de sectie de pe vremea cand aveam problemele cu sarcinile extrauterine).
In spit CFR2, m-au primit imediat pentru o evaluare a situatiei si mi-au prezentat variantele de ales: fie mergem pe o nastere naturala in conditiile unui bebe evaluat echo la aprx 3800g, fie mergem pe varianta unei cezariene in ziua urmatoare.

Poate pentru ca eram intr-o stare emotionala limita, intr-un context neprevazut, poate pentru ca aveam o teama in ceea ce priveste nasterea unui copilash maricel (si faptul ca nu era coborat inca in pelvis, desi in prezentatie craniana era tot sus pozitionat) am considerat ca toate drumurile si ‘indiciile’ converg catre varianta a doua si asta a fost ceea ce am ales.

Asa se face ca-n zorii diminetii de 8 ianuarie, ma trezesc, ma pregatesc de marea intalnire si plec luandu-mi ramas bun de la micul Teo. M-au napadit avalanse de emotii si temeri, emotii si stari care nu-mi mai incapeau in piept, de parca urma sa plec departe intr-o calatorie lunga din care nu stiam daca ma mai intorc ... Ii spun voinicului meu ca mami il iubeste mult mult, enorm, si ca merge sa il aduca pe bebik acasica. Mi-au dat lacrimile si am plans tot drumul pana la spital. Cred ca parintii sunt cele mai responsabile persoane din lume si mai cred ca se gandesc de doua ori inainte de a risca ceva cu viata lor …
Am inteles ca viata mea conta enorm in primul rand pentru viata puilor mei si atunci am stiut ca Dumnezeu ne va fi alaturi.
In fine …cred ca era un soi de emotie fireasca pentru ceva ce nu stiam cum va decurge, pentru necunoscut amestecate cu o oarecare frustrare legata de faptul ca ceea ce mi-am propus nu s-a putut realiza intocmai (nasterea normala)…

La 8 dimineatza m-am internat. Asteptam in blocul operator pregatirea si intrarea in operatie neputand sa-mi stapanesc lacrimile si emotiile...Doctorita cu care urma sa nasc nu mi-a ignorat starea de spirit. Am apreciat enorm stradania ei de a-mi ridica moralul si de a ma intelege... Am fost placut impresionata sa descopar ca este si un bun psiholog dincolo de profesia de medic ginecolog. Ba chiar mi-a spus ca este ft deschisa si ca nu e tarziu sa ma razgandesc, ca in cazul in care simt ca cezariana nu e alegerea pe care o prefer ...nu are nicio problema sa o anulam si sa asteptam nasterea spontana.

Intre timp in blocul operator de unde urma sa intru in sala de operatie a venit o doamna in plin travaliu.... Monitorizarea bebelushului, durerile, asteptarea dilatatiei parca m-au trezit ..mi-am amintit ca bebelushul meu echografic era estimat maricel si atunci am inteles ca nu sunt inamplator acolo si ca e ceea ce trebuie sa fac.

Era miezul zilei, intram in sala de operatii ..in cateva momente mi se monteaza anestezia..mi se explica absolut tot ce urmeaza sa se intample. Unul dintre medici canta si ma intreba daca stiu cine intepreteaza o melodie cu “sarba numaistiucum”... imi amintesc ca mi s-a parut o gluma proasta dar ca m-am straduit sa rad si sa nu-i stric gaselnitza... raspunsul era ‘Oana Sarbu”..

De la brau in jos nu mai simt nimic, decat niste usoare miscari pe la burtik ..
Incercam ca si la nasterea lui Teo sa-mi intiparesc in minte clipele acelea, erau importante in alt mod..dar la fel de importante.
Priveam pe fereastra primii fulgi de zapada din an si simteam cum imi curg lacrimi dinspre coltul ochilor spre urechi. Deodata aud (la 5 min de la intrarea in sala) un planset de bebe drag si vad deasupra paravanului un fundel grasun, obraznic si rozaliu cum se itzea catre mine.
Bun venit pe lume Andu mik, Ma rog, un fel de a spune mik…s-a nascut cu 3.950g, 51cm si Apgar 10. Aprx 20 de minute a mai durat operatiunea coasere si retus.
I-am multumit lui Dumnezeu ca suntem bine amandoi.

La o ora jumatate de la incheierea operatiei mi l-au adus pe bebe, l-am pus la san…laptikul a venit cam a doua zi spre pranz, cand dealtfel a ramas cu mine in salon.
Durerile aferente le-am tinut in frau cu calmante si a doua zi am reusit sa ma mobilizez nesperat de bine. Rezerva in care am stat a fost ok, cu grup sanitar propriu, ft curat…ca dealtfel intreaga sectie.

Luni, la patru zile de la eveniment, fizic sunt ft bine (de fapt de duminica nu mai am niciun fel de jena la taitura) si incercam sa ne adaptam in formula doi parinti + doi pitici.

Ca si concluzie, pe de o parte nasterea prin cezariana mie personal mi-a creat o senzatie de parca as fi primit un bebelush in dar...un cadou pe care-l fac acum celorlalti doi baieti ai mei de ziua lor, asta dupa ce am trait si o nastere spontana (prezicez ca din cele cu anestezie peridurala si nu cu un travaliu lung) iar pe de alta parte nu traiesti starea aceea unica a nasterii efective, cand impreuna cu primul scancet al bebelusului rasufli usurat - fizic si psihic si spui : «victorie»

Duminica la pranz, mergeam spre casa. Aceleasi emotii ..de data asta erau de bine: Teo isi astepta fratiorul acasa, iar mami si tati aveau de acum cea mai mare bogatie de pe pamant: doua comori minunate: Teo voinicelul si Andu mititelul




Alinuk, Teo si minunea mica
nasterea - una dintre minunile lumii
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=4b43ab1fe6e90f0fd2caa0" target="_blank">fericire, implinire..un an de Teo!
www.flickr.com/photos/13087113@N06/" target="_blank"> franturi de viata
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=2ad52edce530b33f65f3b1&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=email" target="_blank">spicuiri de botez
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
...................................................

ttenzika spune:

domane ce frumoasa poveste, ai un dar la scris Alinuk, si ce dragut e bebe in pozele acelea,ptiu pe el sa nu cumva sa fie cu deochi

38+
mandra si fericita posesoare a unei burtici cu ochi Doamne ajuta!

miereamara spune:

Inca o noapte fara evenimente, poate doar niste contractii amarate.
De abia astept intalnirea de maine cu doctorul sa vad ce vom face.

Alinuk, bine ai venit acasa si felicitari inca o data. Foarte frumos ai povestit.
Iris si doctorul meu la fel imi spune, rabdare (ba chiar si-a scris si in romaneste cuvantul pe chart-ul meu si il pronunta asa de haios).
Irina poate nastem amandoua vineri, eu maine fac 41 de saptamani.

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Photo Album

www.eklipsse.net/gallery/" target="_blank">FineArt gallery

Aidan

spic de grau spune:

Alinuk super povestea! Sa-ti traiasca comorile! Esti o mamica implinita!

lui David Andrei 4.5 ani si 35+

ariya spune:

Alinuk,sa-ti traiasca comorile! poti sa-mi spui ce fel de anestezie ai facut?rahie sau epidurala?multumesc...

Amedeo 11 ani,Annamaria 7ani, 35+Mihai Adrian

AMR 3 SAPTAMANI

Aalina spune:

Viorela felicitari si bun venit bebelusului tau.

Alinuk frumoasa poveste. Sa iti traiasca copii.

Irina hai ca poate pana vineri vei sti exact cum stati cu bubitele si poate pana la urma sotul tau iti va fi alaturi. Noi suntem langa tine.

Eu am terminat in sfarsit cu asezatul hainutelor, curatenia, bagajelul de iesit din spital. Acum mai trebuie sa il fac pe ala de pornire si sa mai iau ceva cosmetice pentru bb.
Si evident sa binevoiasca tati sa monteze un patut .

Fetelor a fost ceva ce v-a trebuit musai in spital????????
Dar ce ati avut dar nu ati folosit????????
Eu la cate tot adun cred ca ma duc cu gentoiul.


cu Fabian si Dorian
AMR 7 saptamani

bebelusi spune:

Bee sunt aici dar am fost mai mukt plecata, iar cand stau in casa incerc sa cam stau in pat ca ma doare sub coasta dreapta cand stau pe scaun.

Just, Naty, sa stiti ca eu desi nu am nascut inca ma dor mameloanele de mor si mi se pare ca sunt imense. Si am niste sfarcuri mari, are de unde papa slava domnului din punctul asta de vedere. Pe voi va dureau dinainte? Ma dau cu bepanthen dar degeaba. Oare asta ma asteapta si pe mine? dureri la alaptat....

Irina ai asa de mare dreptate din pacate....

Alinuk asa m-ai facut sa plang .... Atat povestea ta cat si alui Naty ma fac sa plang poate pentruy ca eu imi doresc enorm DOI copii si imi place sa va aud ce simtiti. Am impresia ca ma pregatiti oarecum. Naty imi pare asa rau ca Ioana e geloasa, habar nu am ce sfat sa iti dau....

Miere bafta la medic



35+ Vlad Mihai

AMR 5 saptamani

"Cel mai mare dar primit de o femeie in viata este acela ca poate da nastere"

IRINA.C spune:

Alinuk fffff dragut...felicitari, ce bine k unii dr mai sunt si buni psihologi
Miere sa fie cand o fi , numai sa fie bine

Sunt asa pleostita, satula...de cand am venit acasa doar in pat am stat si am lalait-o, sunt la capatul puterilor...m-a sunat si multa lume sa ma tot intrebe si nu pot da detalii, doar lui Radu si voua, ca deh e mai anonimus asa, nici alor mei nu le am zis nimic.Il vreau si eu pe bb mic la mine in brate cu bine.


bb mic

POZE
38+