Mamici martie-aprilie 2004 (2)
Raspunsuri - Pagina 6
diana76 spune:
tot eu sunt, am uitat sa va intreb cum stati cu gretzurile????? eu in continuare am starile acelea de foame maxima care ma fac sa mananc orice numai sa fie exact atunci ca altfel mi se face rau, se pare ca scade glicemia si asta este cauza. De 
nu mi s-a intamplat, pentru ca am avut grija ca intotdeauna sa am de mancare la mine, insa am avut de cateva zile niste ameteli care se datoreaza lipsei de calciu. Cu tensiunea stau bine. Sa dea Dumnezeu sa auzim numai de vesti bune si sa trecem "cu toatele" cu bine de perioada aceasta critica de 3-4 luni.
I-am scris lui Flower ca sa vad ce imi spune ca voi avea, fetita sau baiat..si bucurie mare pe mine mi-a spus ca din calculele ei a iesit BAIAT!!! exact ce imi doresc...eu deja ma simt mamica de maiat..nu stiu de ce ..as ail simt ca e baiat, deja ii vorbesc si am adresez lui cu "baietzelul mamei"
pupici
katalina spune:
Buna fetelor, si bine v-am gasit pe toate.Am lipsit o vreme, am colindat Europa de nebuni cu masina.Totul a decurs O.K, nu am avut probleme cu sarcina,m-am sfatuit cu medicii mei, si am luat-o din loc, cu sotul si baietelul meu de 5 ani.AM zis ca daca nu o facem acum, nu o vom face curind.A fost frumos si obositor.
VOI, MICUTELOR BURTICE, CE MAI FACETI???????
Sa va reamintesc, eu astazi am fix 10 saptamini.
Greturile inca ma mai deranjeaza, nu prea pot sa maninc.
VA SARUT, SI TINEM LAGATURA.
cata.
malina_mircu spune:
pls, sa scrieti data estimata a nasterii, ca sa nu mai fie nevoie sa tot actualizez lista.
mie dr mi-a calculat-o 4 iulie : 4 iulie +10 zile + 9 luni = 14 aprilie (cu calculatoarele iese altfel). Si a zis ca dupa 1 poate oricand sa se produca evenimentul.
Kiara spune:
la mine data probabila a nasterii este 17.03.2004
Mickyyy spune:
Casa de piatre si tie, diana. 
Vad ca aparitia bebelusilor grabeste nuntzile , asa ca felicitari tuturor celor care vor face pasul asta in viitorul apropiat.
Eu una n-am de gand sa-l mai fac inca odata, chiar daca momentan stau cu "taticul". Desi vrea sa-i dea bebelusului numele lui, nu mi se pare o tragedie ca noi sa avem nume diferite, si n-as vrea sa fac pasul doar de dragul convenientelor. Sau poate ca inca nu simt ca el este alesul...Sau poate ca o casnicie ratata ma face sa privesc cu teama orice alta relatie ajunsa in fata starii civile. La mine mai trebuie sa treaca mult timp pana o sa-mi schimb parerea...sau cine stie. Fac bine?! fac rau?! Timpul o va dovedi.
De fapt de ce incerc sa ma mint singura?! Am o relatie cu probleme, si pe masura ce trece timpul, in loc sa se imbunatateasca, parca merge din rau in mai rau. Ar fi multe de povestit pe tema asta, uneori va invidiez pe toate cele care aveti un barbat alaturi (fie el sot sau nu) care sa va inteleaga si sa fie alaturi de voi in momentele astea, sa nu vada in orice simptome de greata sau dureri pe care la aveti un motiv de-a nu face una sau alta din treburile casnice, care sa-si doreasca cu adevarat un copil, nu care sa vorbeasca despre el "codat" (problema, stare delicata, chestii de genul...ii reprosam astazi ca pana si pe seful meu il simt mai apropiat, mai grijului cu mine si mai interesat de sarcina mea decat pe el), care sa ascunda celor din familia lui ca eu sunt gravida (desi ma apropii de 3 luni), si lista ar putea continua la infinit.
Simt ca incep sa cedez nervos, marea majoritate a serilor ne certam din tot felul de nimicuri, am plans in ultimele saptamani cat n-am plans in ultimii ani, simt ca orice as face nu merge. Chiar daca sunt momente in care totul e super, au devenit atat de rare ca aproape nici nu-mi mai aduc aminte cand au fost ultimele.
malina_mircu spune:
offffffffff. doamne imi pare rau pentru tine. si ma simt si un pic responsabila pentru ca am incercat (si reusit) sa te convingem sa pastrezi bb. dar oricum sper ca nu iti pare rau. nu stiu ce sa mai zic decat ca sper sa fie totul bine si sa aveti intelegerea de care ai atata nevoie. si gandeste pozitiv. poate ca treci si tu printr-o perioada mai sensibila si vezi lucrurile altfel decat sunt. 
diana casa de piatra si multa fericire si intelegere.
diana76 spune:
multumesc Micky si malina pentru urari!! Doresc tuturor cel putin jumatate din fericirea pe care o traiesc eu alaturi de Cristi, sotul meu (pot sa-i spun asa..ca deja am depus actele
Mickyyy spune:
Malina, nu ai nici un motiv sa te simti responsabila pentru problemele mele. Hotararea de a pastra 
a fost a mea, si mi-o pastrez in continuare, chiar daca medical vorbind, inca mai am timp de un avort. Sfaturile sau parerile voastre nmi-au fost de ajutor, dar indiferent ce m-ati fi sfatuit voi sa fac, decizia finala era doar responsabilitatea mea.
diana76 spune:
Fetelor sa stiti ca noi aveam in plan oricum sa ne casatorim cat de curand, ne gandim la asta de peste un an , dar ne era asa de sila la amandoi de nebunia care tine de planurile de casatorie, cu toate alergaturile si bani cheltuiti, incat amanam de fiecare data, mai ales ca el a mai trecut prin asta si ii era si putin teama , ii era si lehamite de toata tevatura asta...insa e adevarat ca aparitia bebeului, pe care Cristi si l-a dorit extrem de mult, ne-a facut sa ne gandim mai mult la treaba asta sa fie bine si pentru bebe si pentru psihicul meu. Eu tineam si tin f. mult la casatoria religioasa, insa asta nu se face fara cununia civila, asa ca ne-am hotarat asa intr-o sambata sa facem pe 27 sept. si asa a ramas. Totul curge de la sine pentru ca eu nu sunt extrem de entuziasmata de ziua respectiva, deloc chiar, si asta pentru ca pe primul plan e dragostea dintre noi care e nemarginita si bb-ul caruia trebuie sa-i dam atentie mai ales acum cand e perioada critica. Casatoria o vam face numai cu cei apropiati, max. 25 de persoane cu noi si nasi cu tot, si va fi un pic mai agitata ca zi, insa eu sunt calma inca...Diferenta ca varsta intre noi este destul de mare, desi nimeni nu crede ca el el e sarit de 40 de ani, arata inca tanar si spiritul lui e tanar si vesel, ceea ce ma face sa ma trezesc razand in fiecare dimineata.
denis spune:
Buna dimineata viitoare mamici.
Vreau sa va spun tuturor ca sunt atat de fericita.... am fost ieri la ecografie si mi-am vazut bb-ul. Era atat de micut si inimioara ii batea atat de repede... Si am simtit asa, pentru prima oara un sentiment..nici nu stiu sa-l descriu dar cred ca e un inceput din acel ...sentiment matern.
Mickyy, acum vreau sa-ti spun tie cateva cuvinte. Eu te inteleg cel mai bine deoarece am la activ o casnicie ratata ...si un avort. Si am renuntat la copilul ala pentru ca n-am avut curaj. Bine, eram si mult mai tanara, mi-era frica sa-mi asum o asa responsabilitate. Casnicia simteam ca nu merge - eram exac ca tine, ne certam mereu si din orice, iar momentele bune erau atat de rare ca nici nu mi le mai aminteam. Dar copilul ala pe care-l creasem, si care era deja o viata la aproape 3 luni n-avea nici o vina pentru esecul meu. Si am regretat de atunci in fiecare zi pentru ce am facut. Si am stat stresata ani de zile, cu gandul ca poate nu mai pot avea copii.
Intr-o zi, am avut curaj sa divortez si sa recunosc ca am facut o alegere gresita... Iar in alta zi, am avut curajul sa investesc sentimente mult mai puternice si mai mature...in omul care este acum langa mine Sigur, gandeam si eu ca nu ma pot vindeca dupa un esec, nu mai pot avea incredere...dar el m-a facut sa simt ca se merita sa mai incerc odata....
Daca tu simti ca barbatul langa care esti acum nu merita sa-ti fie alaturi toata viata, daca nu simti ca acum este pentru totdeauna, ai curaj sa renunti...dar pastreaza copilul. Poate parea acum enorm de greu... poate va fi dificil sa gasesti pe cineva care sa te accepte cu un copil... dar daca ai posibilitati sa-l cresti si incredere in tine, pastreaza copilul..si ai curaj sa rupi o relatie care iti provoaca suferinta.
Eu asa as face acum... Nu te sfatui sa renunti la el.. dar gandeste lucid...si nu refuza sa vezi adevarul, chiar daca pare dur...
E alegerea ta, dar eu am simtit ca e bine sa-ti spun si povestea mea....
Suntem alaturi de tine, orice ai face...
Mult curaj.