Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (24)
Raspunsuri - Pagina 15
zisaCami spune:
Din pacate, am o veste foarte proasta despre Valeria ... bb mic s-a dus la ingerasi joi seara 
... bb mare in schimb e foarte bine! Ma rog din tot sufletul pentru ea, sa fie puternica si sa treaca peste durerea asta mare, de dragul celuilalt, care are mare nevoie de ea! 
31+ 
Inimioara mea
Radu Costin
A.M.R. 9 SAPTAMANI
georgia_c spune:
offfff... saracuta valeria
Doamne ai grija de sufletelul 'cela .. a venit la Tine un ingeras
imi pare atat de rau pt ea
sa-i dea DD putere celuilalt fratior sa se faca bineeeeee
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
Dragutelor va rog sa maiertati ca nu am mai aparut, dar am fost in concediu medical si am stat la socri mei, motiv pt. care nu am avut cum sa accesez internetul....
Biserica Ortodoxa il pomeneste astazi pe Sf. Mare Mucenic Elefterie
Originar din Roma, Sfantul Elefterie a invatat Sfintele Scripturi de la Sfantul Anichit, episcopul Romei. La varsta de 15 ani a fost hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar cand a ajuns de 20 de ani a fost hirotonit episcop al Ilyricului. Pentru ca invata si propovaduia pe Hristos, Sf. Elefterie a atras pe multi la credinta. De aceea, imparatul Adrian a ordonat ca dupa mai multe chinuri Sf. Elefterie sa fie ucis. Amanunte despre viata acestui sfant ne-a oferit parintele Valer Ulican, preot slujitor la Biserica Sf. Elefterie din Bucuresti si consilier patriarhal la Tipografia Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane: 'Sfantul Elefterie s-a nascut in Roma. Tatal sau a murit la putina vreme de la nasterea pruncului si, astfel, copilul Elefterie a fost crescut de mama sa, fericita Antia, care invatase credinta crestina de la Sf. Ap. Pavel, pe cand marele Apostol predica in Roma. Cand a ajuns copilul Elefterie la varsta de 12 ani, maica sa l-a incredintat Sfantului Anichit, episcopul Romei. La varsta de 14 ani l-a facut diacon, la 18 ani preot, iar cand a ajuns la 20 de ani l-a hirotonit episcop al Ilyricului. Pe scaunul imparatesc al Romei se afla paganul imparat Adrian, fiul adoptiv al lui Traian, cuceritorul Daciei noastre. Imparatul Adrian, vazand cat de repede se raspandeste crestinismul in Imperiul Roman, a pornit o prigoana impotriva crestinilor si, desigur ca, Elefterie nu si-a parasit dreapta credinta si a suferit multe chinuri pentru dragostea lui Hristos. Dupa atatea chinuri aduse asupra Sf. Elefterie, tiranul imparat, nepricepand ce sa mai faca, a poruncit sa-i taie capul cu sabia'.
Parintele Valer Ulican: 'Sf. Elefterie a fost un om care a pastrat credinta adevarata intr-un singur Dumnezeu, intr-o vreme in care multi au ratacit de la dreapta credinta, inchinandu-se zeitatilor pagane. A fost un om care a ascultat si a implinit poruncile lui Dumnezeu fiind, de asemenea, si un mare binefacator al semenilor. De aceea, Dumnezeu i-a ascultat rugaciunile lui, i-a dat puteri deosebite, l-a imbracat in vesmantul sfinteniei, dupa cuvantul Scripturii: 'Cei drepti vor fi vii in veacul veacului'. Sf. Elefterie este un sfant model pentru fiecare crestin si in fiecare an, la 15 decembrie, Biserica ne cheama sa cinstim cu evlavie pe Sf. Mare Mucenic Elefterie. Cu toate ca de la vietuirea lui pamanteana a trecut mai bine de 1800 de ani, viata si faptele lui, iata, stralucesc si lumineaza cararile vietuirii nostre crestinesti'.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
Acatistul Sfantului Elefterie
Elefterie - Sfant Mucenic !
(15 decembrie)
Rugaciunile incepatoare
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Troparul Sfantului
Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat - de Dumnezeu insuflate - spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la moarte, Sfintite Mucenice Elefterie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre!
Condacele si Icoasele
Condacul 1 :
Ca pe o podoaba a preotilor si indemnator al purtatorilor de chinuri, toti pe tine te cinstim si te rugam : Sfinte Mucenice Elefterie, pe cei ce praznuiesc cu dragoste pomenirea ta, din multe feluri de nevoi ii elibereaza, rugandu-te lui Dumnezeu neincetat pentru noi toti care-ti cantam : Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Icosul 1 :
Vazandu-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie, frumusetea arhiereilor si podoaba purtatorilor de nevointe, mare aparator al Bisericii lui Hristos si al adevarurilor credintei, ne-am adunat astazi in sfanta biserica ta, ca dupa cuviinta sa te laudam, zicand :
Bucura-te, pastorul neinfricat al turmei lui Hristos;
Bucura-te, luminator nespus al dreptei credinte;
Bucura-te, putere si intarire a crestinilor;
Bucura-te, cel insuflat de Duhul Sfant;
Bucura-te, pierzator al celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce pe multi i-ai adus la inchinarea catre Dumnezeu, Cel in Treime slavit;
Bucura-te, grai al dumnezeiestilor cuvinte;
Bucura-te, alauta cereasca;
Bucura-te, buna mireasma a crestinatatii;
Bucura-te, dar dat noua de catre Dumnezeu;
Bucura-te, chip al preotiei celei adevarate;
Bucura-te, apostol al dreptei credinte;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 2 :
Auzit-am, Sfinte Elefterie, chinurile ce le-ai indurat pentru marturisirea lui Hristos in lume, si ma minunez de taria ce ai aratat-o intru ele. Dar cunoscand ca ti-a fost dat tie de sus, se cuvine sa-I cantam lui Dumnezeu, impreuna, cantare : Aliluia !
Icosul 2 :
Auzind Adrian imparatul de minunile pe care tu le faceai, si cum multe oi adunai in staulul lui Hristos, voind sa te intoarca de la dreapta credinta, a poruncit sa fii adus in fata lui. Dar tu l-ai intampinat cu neinfricata tarie, marturisind cum se cuvine pe Hristos cel nemuritor si Stapan a toate. El insa maniindu-se foarte de purtarea ta, te-a dat pe tine prada multor chinuri, pentru care iti cantam :
Bucura-te, cel ce ai fost intins pe un pat de arama inrosit in foc;
Bucura-te, ca apoi ai fost asezat pe un gratar incins;
Bucura-te, cel ce intr-un vas fierbinte ai fost aruncat;
Bucura-te, cel ce in chinurile tale intr-una te rugai lui Hristos;
Bucura-te, cel ce in ele ai primit dar de nevatamare;
Bucura-te, cel ce din toate aceste nevointe teafar ai iesit;
Bucura-te, intricosata vedere a ingerilor;
Bucura-te, tare nevoitor in chinuri;
Bucura-te, trup sfintit in chinurile muceniciei;
Bucura-te, ca prin ele te-ai facut placut lui Hristos, Mantuitorul tau si al nostru al tuturor;
Bucura-te, rugator catre Dumnezeu pentru turma Lui;
Bucura-te, al nostru neadormit pazitor;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 3 :
Lui Hristos I-ai adus, parinte turme de credinciosi, ca un pastor plin de zel. Iar sfanta ta maica, vazand trupul tau sfintit intru mucenicie, cazut la pamant, si voind a-l saruta, de sabia calaului a fost ucisa. Acum cantarea fiului alaturi de cea a maicii sale se inalta intru miros de buna mireasma duhovniceasca catre tronul slavei, intru placuta rostire : Aliluia !
Icosul 3 :
Arhanghelii cu ingerii se minuneaza, parinte, de credinta ta cea mare. Apostolii cu proorocii vad in tine si in sfanta ta maica - Antimea - pecetea apostoliei lor. Crestinii laolalta spre tine isi indreapta nadejdile lor glasuind :
Bucura-te, cel ce inca de pe pamant ai fost inger in trup;
Bucura-te, cel ce acum locuiesti cu ingerii;
Bucura-te, cel ce de la maica ta ai supt invatatura Apostolilor;
Bucura-te, cel ce ai supus imparatia demonilor;
Bucura-te, cel ce pus fiind intr-un cazan cu fierbinte amestecatura, focul ai stins;
Bucura-te, cel ce legat fiind de un car si tras de cai salbatici, de ingeri ai fost slobozit;
Bucura-te, cel ce pe Coremon eparhul pentru Hristos l-ai castigat;
Bucura-te, cel ce de Duhul Sfant fiind purtat, in munti te-ai salasluit, dupa ce de la chinuri nevatamat ai scapat;
Bucura-te, cel ce pe fiarele salbatice cu dumnezeiesti cuvinte la ascultare le-ai adus;
Bucura-te, cel ce faci minuni de tamaduiri;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale din nevoi pe multi ii eliberezi;
Bucura-te, grabnie ajutator al celor scarbiti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 4 :
Eresul prin cuvintele tale infruntandu-l, Sfinte Elefterie, cu patimirea ta pe urzitorul minciunii l-ai omorat si cu puterea Celui de sus punandu-l sub picioarele tale, ai ridicat impotriva lui pentru noi, cei ce cadem la a ta mijlocire, semne de biruinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 4 :
Ca unul ce porti numele dumnezeiestii eliberari, sfinte, barbateste ai invatat dreapta credinta, fiind noua pilduitor in toate, iar povetile tale urmandu-le, ne faci sa dobandim ale tale binefaceri, pentru care iti cantam :
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale ne fsci., partasi Harului dumnezeiese;
Bucura-te, eliberarea noastra de eursele cele viclene;
Bucura-te, slobozire de asuprirea demonilor;
Bucura-te, ridicare spre cele de sus;
Bucura-te, tamaduitor al ranilor trupesti si sufletesti;
Bucura-te, izvoritor de mirul invataturii;
Bucura-te, necurmata rugaciune catre Dumnezeu;
Bucura-te, aducator de pace si de liniste in caminurile cele bantuite de duhuri rele;
Bucura-te, caruta incarcata de darurile duhovnicceti;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, izbavire a celor robiti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 5 :
Cu ploile darurilor tale adapa-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine cu credinta, Sfinte Mucenice Elefterie, si savarsim pomenirea ta cu dragoste, doxologie aducand impreuna cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 5 :
Cu adevarat locuiesti in lumina cea neinserata, facandu-te lumina mai stralucitoare decit soarele. Iar cei ce se apropie acum cu rugaciunea catre tine, se simt ei insisi luminati de stralucirile cele inalte si intru evlavie prea luminata iti cantam unele ca acestea :
Bucura-te, trup mucenicit;
Bucura-te, locas al Duhului Sfant;
Bucura-te, smerenie prea inalta;
Bucura-te, podoaba cerului;
Bucura-te, lauda Iliricului;
Bucura-te, trambita adevarului;
Bucura-te, izvor de sfintenie;
Bucura-te, sabie a Duhului Sfant;
Bucura-te, propovaduitor al Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca in toata viata numai frumusetea lui Dumnezeu cautai;
Bucura-te, ca nu te-a spaimantat fierbanteala pornirii fiarelor salbatice;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 6 :
Din lumina patimirii tale ai inflorit ca un pom frumos, podoaba mucenicilor. Iar acum te arati noua floare a Raiului, trimitand pe pamant dumnezeiasca buna mirosire, pe care noi o inaltam Celui Preainalt, cantand cu tine : Aliluia !
Icosul 6 :
Facandu-te gura a lui Dumnezeu pentru a rapi din gura vrajmasului pe credinciosii cel cu cuget istet, i-ai aratat pe acestia mostenitori ai darului Celui de sus. Iar ei intru izbavirea lor cantare ca aceasta iti aduc tie :
Bucura-te, scuturator al lanturilor satanei;
Bucura-te, surpator al eresurilor;
Bucura-te, libertate prea fericita;
Bucura-te, datator al darului cel dumnezeiesc;
Bucura-te, indrumator spre cele de sus
Bucura-te, pierzator al demonilor;
Bucura-te, invatator al infranarii;
Bucura-te, vasul luminii;
Bucura-te, parghie a izbavirii;
Bucura-te, punte spre Ierusalimul ceresc;
Bucura-te, ca altceva nu stiu sa graiesc decat : bucura-te !
Bucura-te, stea a vietii celei duhovnicesti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 7 :
Minune dumnezeiasca te-ai aratat, fericite, celor ce alearga la biserica ta, de Dumnezeu purtatorule; caci de multe feluri de intristari si de asupriri i-ai scapat pe cei ce - dupa Dumnezeu - spre tine au nazuit cu credinta, rostind cu buze de tina : Aliluia !
Icosul 7 :
Ca cel ce ai indrazneala catre Hristos, Sfinte Elefterie, caci turma Lui o pazesti de lupii vazuti si nevazuti, si nu te intorci de catre cei ce scapa sub acoperamantul sfinteniei tale, da-mi mana de ajutor si mie celui invaluit de pacate, spre a te cinsti cu acestea :
Bucura-te, Elefterie, prea laudate;
Bucura-te, carmuitorule prea bune;
Bucura-te, floarea cea aleasa a ogorului duhovnicesc;
Bucura-te, ierarhul Domnului;
Bucura-te, slujitor lui Dumnezeu cu Arhanghelii;
Bucura-te, ca pe cei ce se roaga tie ii bucuri cu cele de sus;
Bucura-te, fata prea luminoasa a sfinteniei;
Bucura-te, risipitor de furtuni;
Bucura-te, polata a darurilor ceresti;
Bucura-te, curatitor al sufletelor pioase;
Bucura-te, doctorul sufletelor si al trupurilor;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 8 :
Uitandu-te la viata cea statornica, prealaudate, cu adevarat te-ai rastignit lumii, si ca aurul curatit prin foc, asa te-ai curatit si tu prin chinurile patimiriior tale, pentru a rosti apoi intru desavarsita sfintenie lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 8 :
De impresurarile demonilor izbavesti pe oameni, sfinte, cu rugaciunile tale, si de asuprirea cea amara ii scapi pe toti cu alergarea ta catre izvorul bucuriei, pentru a-i adapa din belsug, ca intru multumita sa-ti cante tie :
Bucura-te, Elefterie;
Bucura-te, preasfintite;
Bucura-te, preafericite;
Bucura-te, indreptarea celor rataciti;
Bucura-te, izbavitorul celor intristati;
Bucura-te, rusinarea demonilor;
Bucura-te, ca prin tine dobandim usurarea;
Bucura-te, slujitor al Harului;
Bucura-te, cel ce ineci duhurile viclene in marea cea de foc;
Bucura-te, ca legi gura celor ce uneltesc rele;
Bucura-te, ca dai putere celor osteniti;
Bucura-te, ca imblinzesti sfatuirea cea rea;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 9 :
Nu pricep de unde voi incepe a-ti aduce lauda, preasfinte; ce cantare iti voi canta, sau cu ce cununi te voi incununa? Ca de-mi voi aduce aminte de patimirile tale, ma cutremur; iar de vorbirea cu fiarele salbatice ma minunez. De aceea impreuna sa slavim puterea Celui Preainalt, cea vadita lumii prin tine, cu cantarea : Aliluia !
Icosul 9 :
Cu sangele tau cel curs pentru dragostea lui Hristos spala si intinaciunea pacatelor mele, si cu multimea minunilor schimba cugetele celor ce pandesc sufletul meu intru rautate, ca intru liniste si deplina desfatare a slavei celei de sus sa ma indrept catre tine zicand :
Bucura-te, cel ce alungi nelegiuirea;
Bucura-te, pamant roditor de dreptate;
Bucura-te, margaritarul Domnului;
Bucura-te, straja impotriva relelor uneltiri;
Bucura-te, povatuitor, de Dumnezeu inteleptit, al poporului;
Bucura-te, raza de bucurie;
Bucura-te, lumina a sfintei mariri;
Bucura-te, gand de intarire al celor scarbiti;
Bucura-te, dar ceresc biruitor al sagetilor vicleanului;
Bucura-te, mare aparator al celor ce cheama numele tau intr-ajutor;
Bucura-te, al saracilor miluitor;
Bucura-te, al vaduvelor sprijinitor;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 10 :
Numele tau mai mult decit oricare dintre sfinti s-a facut noua mangaiere, Preafericite Sfinte Elefterie, caci el insusi ne vorbeste de la sine de eliberarea noastra din nevoi; iar aflarea de bunatati intru pomenirea lui ne indeamna a canta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 10 :
Obositi de valurile cele rele ce vin asupra noastra si neputandu-ne lupta cu ele fara ajutorul tau, preafericite, neavand pocainta deplina pentru pacatele noastre cele multe, cadem cu tine la milostivirea lui Dumnezeu si te rugam sa ne izbavesti de-a pururea cu rugaciunile tale catre Domnul. Si asa intariti intru dragostea cea catre Ziditorul nostru sa laudam ispravile tale, zicand :
Bucura-te, zid de scapare;
Bucura-te, turn de ocrotire;
Bucura-te, pavaza prea tare;
Bucura-te, coiful mantuirii;
Bucura-te, ajutator neobosit;
Bucura-te, mucenice, prea folositorule;
Bucura-te, surpatorul mandriei celor potrivnici;
Bucura-te sulita a puterii Celui de sus;
Bucura-te, muntele de biruinta a credintei in Hristos;
Bucura-te, cetate pazitoare a dreptatii dumnezeiesti;
Bucura-te, scara conducatoare spre cer a celor smeriti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 11 :
Tu esti Pastorul cel mare, sfinte, al turmei lui Hristos, pe care ducand-o la pasunea cea duhovniceasca o adapi din izvorul Raiului, ca intru desfatarea vederilor celor prea inalte sa laude pe Dumnezeu, zicand : Aliluia !
Icosul 11 :
Ca un luceafar ai stralucit in tinutul Iliricului, intunericul inselaciunii gonind si savarsind pururea tamaduiri; prin tine Dumnezeu S-a preamarit, pentru care auzi de la noi acum acestea :
Bucura-te, prin care Biserica s-a intarit;
Bucura-te, prin care capistile idolesti s-au prabusit;
Bucura-te, cel ce vrajile le-ai spulberat;
Bucura-te, cel ce credinta lui Hristos luminata ai sadit;
Bucura-te, cel ce prin propovaduirea ta lumea s-a mantuit;
Bucura-te, cel ce cu pretul vietii pe Hristos ai marturisit;
Bucura-te, cel ce in ceruri vorbesti acum cu ingerii;
Bucura-te, cel ce vezi pururea fata lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca vrei cu fericirea ta sa ne fericesti si pe noi;
Bucura-te, ajutatorul celor osteniti;
Bucura-te, cel ce glasuiesti lui Dumnezeu dintru sfintenia ta;
Bucura-te, straja neadormita a tuturor crestinilor;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 12 :
Propovaduitor al dreptei credinte fiind si lucrator cu dar deplin in via Domnului, te-ai marturisit pe tine sluga buna si credincioasa. De aceea, chemat acum la dreapta Parintelui Ceresc, ne ajuti a-L slavi impreuna cum se cuvine, cu cantarea : Aliluia !
Icosul 12 :
Canti acum in ceruri - ca mai inainte cu oamenii - veselindu-te, fericite, cantarea cea intreit sfanta lui Dumnezeu, pe Care roaga-L pentru cei ce te cinstesc pe tine cu acestea :
Bucura-te, locuitor al cerului;
Bucura-te, luminator al celor de pe pamant;
Bucura-te, sprijinitor al celor impovarati;
Bucura-te, fierbinte mijlocitor catre Dumnezeu;
Bucura-te, vazator al slavei ceresti;
Bucura-te, izvor de mangaiere;
Bucura-te, toiag infrunzit al bunelor nadejdi;
Bucura-te, linistea sufletelor bantuite de duhuri rele;
Bucura-te, sporul muncii cinstite;
Bucura-te, mustrator al bogatilor nemilosi;
Bucura-te, cel ce nu te intorci de la nevoile pamantenilor;
Bucura-te, tamaduitor al ranilor sufletesti si trupesti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
Condacul 13 :
(acest condac se zice de trei ori)
O, Preasfinte Elefterie, capetenia sfintilor mucenici, primeste de la noi aceste laude ce din tot sufletul le aducem tie in sfanta biserica ta, si cazand catre tine cu umilinta, nadajduim sa te rogi lui Dumnezeu pururea pentru noi, cei ce cantam : Aliluia !
Apoi se zice iarasi Icosul intai
Ca pe o podoaba a preotilor si indemnator al purtatorilor de chinuri, toti pe tine te cinstim si te rugam : Sfinte Mucenice Elefterie, pe cei ce praznuiesc cu dragoste pomenirea ta, din multe feluri de nevoi ii elibereaza, rugandu-te lui Dumnezeu neincetat pentru noi toti care-ti cantam : Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
si Condacul intai
Vazandu-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie, frumusetea arhiereilor si podoaba purtatorilor de nevointe, mare aparator al Bisericii lui Hristos si al adevarurilor credintei, ne-am adunat astazi in sfanta biserica ta, ca dupa cuviinta sa te laudam, zicand :
Bucura-te, pastorul neinfricat al turmei lui Hristos;
Bucura-te, luminator nespus al dreptei credinte;
Bucura-te, putere si intarire a crestinilor;
Bucura-te, cel insuflat de Duhul Sfant;
Bucura-te, pierzator al celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce pe multi i-ai adus la inchinarea catre Dumnezeu, Cel in Treime slavit;
Bucura-te, grai al dumnezeiestilor cuvinte;
Bucura-te, alauta cereasca;
Bucura-te, buna mireasma a crestinatatii;
Bucura-te, dar dat noua de catre Dumnezeu;
Bucura-te, chip al preotiei celei adevarate;
Bucura-te, apostol al dreptei credinte;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare facator de minuni !
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
mai multe despre sinaxarul de azi gasiti aici:
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie15.htm
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
Ne vorbeste PARINTELE CALISTRAT de la Barnova - Mangaiere si mustrare
Despre iubirea aproapelui
Traim intr-o societate in care se vorbeste mult despre iubirea celorlalti, intr-o lume preocupata de comuniune. Este foarte ciudat insa ca, pe cat de mari sunt eforturile de puse pentru a-i apropia pe oameni, pe atat de mici sunt rezultatele obtinute.
Un exemplu este oferit de telefonia mobila: oamenii vorbesc foarte mult unii cu altii, dar vorbele lor nu ii apropie. Oamenii isi impartasesc unii altora din propria singuratate. Dumnezeu e singurul care poate alunga aceasta singuratate si Care poate pune in locul ramas implinirea dragostei...
***
- Parinte, as vrea sa ne spuneti cateva cuvinte depre iubirea aproapelui.
- Mantuitorul Iisus Hristos spune in Sfanta Scriptura: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata inima ta". Si tot Mantuitorul Iisus Hristos spune in Sfanta Scriptura: "Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu". "Pacea Mea dau voua." "Iubiti-va, ca lumea sa cunoasca ca sunteti ucenicii Mei." "Dragostea nu cade niciodata." Iata de unde vom porni sa discutam despre iubirea aproapelui.
- Cine este aproapele nostru?
- Nu trebuie sa vedem in aproapele nostru numai pe cel care este de aceeasi credinta, de aceeasi mentalitate, de aceeasi traire duhovniceasca. Noi trebuie sa ne raportam din punct de vedere social la iubirea umana. Asta este in primul rand iubirea despre care vom vorbi. Iubirea umana este respectarea semenului. Deci noi trebuie sa iubim orice faptura de sub soare, indiferent de religie, de parere si de opinie. Si intalnim acest lucru in societatea in care traim. Relatiile intre statele lumii sunt bazate pe legaturi diplomatice, economice, financiare, de intrajutorare reciproca, mass-media, crucea rosie si asa mai departe.
Ei, aceasta iubire a omului de catre om si a omului catre om, este explicata prin cuvantul Apostolului Pavel care spune clar: "Paganii fac din fire cele ale legii..." Mai intervine insa un lucru: aproapele meu, ca sa inteleaga forma in care eu il iubesc, trebuie sa inteleaga ce este iubirea.
- Ce este iubirea?
- Iubirea este o taina pe care Dumnezeu a pus-o in sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfa fara iubire si iubire fara jertfa.
- Ne puteti da un exemplu?
- Un parinte al Patericului tot spunea fiecaruia: "Eu, intr-o zi, am sa ajung imparat". Odata, paganii au luat in robie un monah mai batran. Parintele le-a spus: "Lasati-l pe el liber si luati-ma pe mine in schimbul lui, ca eu va sunt mai de folos, si va dau si sapte arginti." Iar in clipa in care i-au taiat capul, batranul s-a aratat in biserica unde preotul slujea Sfanta Liturghie la manastire, si toti l-au vazut cu duhul si au auzit ca el a spus: "Acum sunt cu adevarat imparat, pentru ca mi-am pus viata pentru aproapele". Iata o forma de manifestare a iubirii.
- Cate feluri de iubire exista?
- Un mod de iubire este iubirea sociala sau iubirea agapica, intrajutorarea. Cei sapte diaconi din Faptele Apostolilor au fost hirotoniti ca sa slujeasca la mese, sa se indeletniceasca cu cuvantul, sa le protejeze pe femeile vrednice si care erau neluate in seama la mesele crestine, cand se faceau intrajutorarile. Acolo totul era de obste.
Un alt mod de iubire este iubirea duhovniceasca. Si aici intra iubirea lui Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul si din toata inima. Cand vorbesc de iubirea aproapelui, ma raportez numai la iubirea dintre oameni. Aceasta iubire trebuie sa aiba la baza principiul dumnezeiesc, principiul uman si principiul sufletesc. Principiul uman: "Daca nu esti om, nu poti sa iubesti". Om nu ca persoana, ci ca traire. Daca nu esti duhovnicesc, n-ai sa poti iubi pentru ca ura este inversul iubirii; iar din punct de vedere dumnezeiesc, niciodata n-ai sa poti vorbi sau trai in iubire daca nu ai fost vreodata implicat in ea.
Despre iubire nu se poate vorbi artificial. Iubirea inseamna lacrimi, suferinta, parere de rau. Iubirea inseamna a te gandi, a te implica, a trai, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mangaia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui. Cand este vorba sa-l aleg pe aproapele meu, problema se imparte si este foarte fina.
Chiar Mantuitorul, la un moment dat, intreaba intr-una din cuvantarile Sale: "Iertam sau facem dreptate?" Cand iubeste Dumnezeu? Cand iarta sau cand face dreptate? In ambele cazuri iubeste. Atata timp cat face dreptate, pedepseste pentru a curma pacatul, tot din iubire, caci, daca nu s-ar curma pacatul, s-ar strica si altii in raport cu forma pacatului, iar in momentul in care Mantuitorul iarta, la fel iubeste.
- Cum se manifesta iubirea?
- Ca si crestini, noi trebuie sa traim iubirea crestina. Conform principiilor scripturistice si patristice, iubirea crestina nu-ti da voie sa urasti absolut pe nimeni. Si Mantuitorul arata clar ca cine poarta ura pe aproapele, mincinos este chiar daca spune ca-L iu beste pe Dumnezeu. Cine poarta ura, pacat de moarte savarseste. In vrajmasul tau sa arunci cu paine si cu sare, ca sa gramadesti pe capul lui carbuni aprinsi. Daca el blesteama, tu sa-l binecuvantezi, daca el uraste, tu sa-l iubesti, ca sa se implineasca legea lui Hristos.
Dar, ca sa se implineasca legea lui Hristos, Ortodoxia are nevoie si de demnitate. Sunt cazuri in care noi, daca iubim, trebuie sa si alegem. Si uite ce frumos spune Mantuitorul prin gura Apostolului Pavel, in epistola catre Tit: "De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te". Si iarasi spune: "De-ti greseste fratele tau, iarta-l intre el si tine; si de l-ai castigat pe fratele tau, lucru bun ai facut; de-ti greseste fratele tau cearta-l intre el si inca doi-trei; si de l-ai castigat, bun lucru ai facut; de-ti greseste fratele tau, cearta-l intre tine si sobor, iar daca nici de sfatul soborului, adica de Biserica, nu asculta, sa-ti fie tie ca un strain si ca un vames".
Sfantul Ioan Gura de Aur spune in scrierile sale: "Pe eretic cand il auzi vorbind si hulind pe Dumnezeu, sa-l lovesti peste gura, ca ti se sfinteste mana".
- Dar poate ca oamenii din ziua de azi au ajuns la o dragoste mai mare decat zice sfantul si ii iubesc pe eretici, fara sa se gandeasca la mantuirea acestora...
- Da. "S-au amestecat lor, s-au amestecat intre neamuri si au deprins lucrurile lor si mancarea fiind in gura lor, a venit peste dansii mania lui Dumnezeu si i-a pierdut pe ei", spune in Psalmi. Iar invatatura Scripturii si a Sfintilor Parinti spune asa: "Cu omul eretic la masa sa nu stai si buna ziua sa nu-i dai".
- Pana unde merge iubirea de aproapele?
- Avem exemplul cu femeia desfranata, in care Mantuitorul, iubind pe pacatosi, nu vrea sa-i judece si sa-i piarda, ci sa-i mantuiasca. Este o iubire inalta. Spune Sfantul Ioan Evanghelistul: "Adevarata viata vesnica este ca lumea sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu, si pe Fiul Tau Iisus Hristos pe care L-ai trimis in lume ca sa mantuiasca neamurile". Sau: "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe unicul Sau Fiu L-a dat la moarte si la ce fel de moarte, moarte pe cruce".
Iata modelul absolut al iubirii nemarginite. Iata modelul absolut al iubirii: Dumnezeu vine in viata noastra si vrea sa ne arate ca, atunci cand este vorba despre aproapele, noi trebuie sa mergem pana la jertfa. Cine greseste una din porunci se face vinovat pentru toate celelalte. Pentru ca, daca iubesti pe aproapele, nu poti sa furi, nu poti sa ravnesti bunul lui cu viclesug, nu poti sa iei in desert numele lui Dumnezeu, nu poti sa nu-ti cinstesti parintii, nu poti sa ucizi, sa curvesti, nu poti sa urasti si asa mai departe.
- Exista iubirea ca act filantropic, ca act de caritate si de milostenie...
- Ei, aici este esenta. Mantuitorul scoate in evidenta iubirea fata de aproapele, filantropia. Biserica trebuie sa fie foarte ferma si categorica: sa nu incurajeze lenea. Nu exista act de caritate pentru trandavi si lenesi, pentru ca atunci Biserica ar inlesni pacatul de moarte al lenii. Nu are voie sa faca nici un act filantropic celor lenesi si nepasatori, nu are voie sa incurajeze hotia. Si de ce spun hotia: pentru ca foarte multi vin in numele lui Iisus Hristos si, fara nerusinare, folosindu-se de cruce sau in numele crucii, sub diferite forme si organizatii, in numele copiilor strazii, copiilor cu SIDA, copiilor din orfelinate, batranilor, incep sa faca acele colecte din care, vezi Doamne, sa le asigure un tratament, o masa, o vorba buna, o cantare.
- Puteti sa detaliati?
- Da. Psihologul sau psihiatrul trebuie sa analizeze foarte bine daca cel care a ajuns la deznadejde, la starea de alterare totala, toti respingandu-l si marginalizandu-l, nu cumva si-a facut-o cu propria mana si cu propria voie. Spre exemplu: un caz concret intalnit in cadrul spovedaniei in manastire. Vine o femeie de 76 de ani si incepe sa zica un fel de rugaciune de hula la icoana Maicii Domnului: "Maica Domnului, daca esti si ma iubesti, cum iti poti bate joc de mine? Ma rog de atata vreme la tine, de atata vreme iti cer sa ma ajuti, ti-am spus ca mi-am pus nadejdea in tine, tu esti singura mea mangaietoare, cum poti sa ma lasi? Nu vezi ca dorm in gara? Nu vezi ca sunt necajita, nu vezi ca n-am din ce trai? Adica tu esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu si nu intelegi lucrurile astea? Pentru ce mai stai in cer?" Eu, la un moment dat, spovedind la scaun, am intrebat: "Stai un pic. Cum te iei tu cu Maica Domnului in bete si-i vorbesti asa? Ia vino incoace!"
O i-au si o spovedesc pentru a-i cunoaste fondul sufletesc. Si aflu ca, la 76 de ani ai ei, avea trei ani de cand concubinul o lasase, o imbatase, ii vanduse casa si averea, o dusese la azil si, avand pensia mica si facand pe acolo diferite lucruri interzise, a fost exclusa si data afara. Si a ramas pe drumuri. Si ce-a zis atunci? "Hai s-o fac pe evlavioasa si pe credincioasa, ca s-o gasi cineva care sa ma ia si sa ma ingrijeasca; si o sa traiesc pe spinarea Bisericii."
Ca sa aflu ca, la Biserica, in tinerete nu mersese, ca sa aflu c-a stat nemaritata cu trei barbati, ca sa aflu ca a avut copii pe care i-a dat la casa de copii. Si atunci m-am dus imediat cu mintea la Sfantul Isaac Sirul care a spus: "Osteneala tineretii este odihna batranetii".
Si atunci i-am spus: "Femeie, cum iti permiti tu sa hulesti, cand esti ca o gura de iad. Cum iti permiti sa hulesti cand ai trait o viata in nenorociri, iar acum vii la usa lui Dumnezeu si strigi cat poti ca nu te baga in seama? Unde ti-ai consumat vigoarea tineretii? In care familie de crestini ai crescut copii, ai lucrat pamantul si ai fost la serviciu? Unde iti este cartea de munca? Tu ce-ai ingrijit in tineretea ta, oameni sau caini? Ce-ai avut, copii sau animale?" "Domnule parinte, nu sunteti pus sa ma judecati; eu am venit aici ca o femeie necajita, ca sa ma ajutati cu o strachina de mancare, ca pot sa va fiu mama".
Ea incepuse sa-mi explice mie ca poate sa-mi fie mama, cum imi permit sa-i spun asemenea vorbe? Si atunci am asezat-o frumos pe un scaunel si-am inceput sa-i explic ce grea pedeapsa de la Dumnezeu este sa ajungi sa doresti sa mai pacatuiesti si sa nu mai fii de folos pacatului, pana si pacatul sa se ingretoseze de tine si sa te paraseasca, sa devii al nimanui si apoi, fals ca un fariseu si ca un om slab si ticalos, sa vii sa spui ca Dumnezeu este vinovat ca tu ti-ai facut de cap o viata.
Dar cand te-ai distrat, cand ai dansat, cand ai mancat peste masura, cand ai desfranat, cand ai facut toate faradelegile, atunci nu exista Dumnezeu? Atunci nu te gandeai? Cum spune Iisus Sirah: "Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi". Atunci cugetai la moarte? Cum spune Sfantul Vasile cel Mare: "Ti-ai adus aminte ca trebuie sa mai si mori, ti-ai adus aminte ca zilele omului sunt ca iarba campului, asa va inflori, pana va cadea si se va usca?"
Si i-am spus: "Imi pare rau, nu vreau sa te jignesc, o paine sau o punga de faina ti-o dau, un ban de autobuz ti-l dau, dar ca sa ma priveasca unde dormi, de ce n-ai ce-ti trebuie, nu este treaba mea, nu este al meu. Este al lumii care te-a tinut in ea pana la ora aceasta. Mergi si-l cauta pe primar, pe asistentul social, pe presedintele tribunalului, pe avocat si pe procuror; si roaga-i sa te ia in spinare, fiindca ei te-au ocrotit..."
- Exista foarte multe astfel de cazuri.
- Da. Venise una cu un copil in brate si ofta acolo, chiar in fata mea, ca eu s-o vad. "Ce, vrei sa pari mai dramatica? Tot doua paini si bani de autobuz iti dau. Nu ti-am facut eu copilul si nu te-am pus eu sa-l faci. Inainte de a face acest copil trebuia sa te intrebi unde il tii, cu ce-l hranesti, ce va iesi din el, ce iese din tine, unde stai si unde lucrezi."
Avortonii sociali sunt foarte periculosi. Din avortonii sociali ies vagabonzii strazii, homosexualii si pedofilii de maine, ies curvarii si banditii si spargatorii de vitrine si ies hotii pentru care societatea, in loc sa investeasca in dezvoltarea culturala, trebuie sa faca acele centre de reeducare, puscariile, caminele in care sa-i tina pe acesti oameni care nu se pot adapta la normele societatii.
- Cum se implica Biserica in asistenta sociala?
- Biserica a facut niste pasi enormi, pozitivi, tinand cont de vasiliade, de acele opere de binefacere ale Sfantului Vasile cel Mare, sau de viata agapica a primilor crestini, in care totul se impartea din dragoste, ca intr-o viata de obste. S-au facut cantine sociale pentru saraci, bucatarii sociale pentru nevoiasi, s-au facut mici colectari de fonduri cum este cutia milei sau ajutorul social, fondul central misionar, ajutorarea unor familii nevoiase, a unor familii cu copii multi. Dar, mai mult decat orice, Biserica a facut un pas pozitiv in acest domeniu prin infiintarea sectiei de asistenta sociala in Facultatile de Teologie.
- Care este rolul asistentului social in societate?
- Asistentul social trebuie sa indeplineasca trei conditii. Sa fie un bun credincios, sa fie un bun psiholog si sa fie un bun analist. Fiecare parohie sau fiecare protopopiat trebuie sa aiba un asistent social care sa circule din casa in casa si sa constate necesitatea ajutorului bisericesc, prin intermediul Mantuitorului Iisus Hristos, pe principiul milei crestine. Acelor persoane care intrunesc conditiile de a fi ajutorati social de biserica, adica vaduvele, batranii cu fonduri minime financiare, oamenii parasiti, uitati de copii, cu o viata crestina corespunzatoare - buni credinciosi, evlaviosi, rabdatori, care solicita preotul pentru spovedanie, pentru Impartasanie - Biserica le este cu adevarat o mama spirituala.
Mi se pare firesc ca Biserica sa nu-i ajute decat pe cei care cu adevarat merita, pe cei care cu adevarat sunt oamenii Bisericii, si nu pe tot felul de boschetari si betivi, desfranati, tot felul de lepadati de credinta, care, in ultimul moment, constransi de situatia in care se afla - sociala, morala, economica sau financiara - alearga repede la sanul Bisericii, ca Biserica e o mama buna si trebuie sa le treaca pe toate cu vederea. Daca ar face asa, unii oameni ar crede ca se poate trai nemuncind. Apostolul Pavel spune clar: "Cine nu lucreaza nici sa nu manance"; si iarasi in Psaltire spune clar: "Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara". La fel se zice si in rugaciunea inceperii lucrului. Si iarasi Mantuitorul Iisus Hristos spune clar: "Tatal meu lucreaza si Eu lucrez". Orice om trebuie sa faca ceva.
Daca in cooperativa invalizilor, ologii, orbii, chiorii, blegii, paralizatii si betegii pot sa faca perii, maturi, tesaturi ornamentale, sa faca tot felul de impletituri artistice, de menaj sau de uz casnic, atunci unul care intr-adevar este sanatos si apt de munca poate sa isi ia serviciu si sa o ia pe calea adevarului. Iar cand Biserica constata ca un om vicios are deja un an, doi, de indreptare in viata crestina, atunci merita sa faca si ea un efort si sa-l ajute.
- Care este atitudinea pe care ar trebui sa o aiba crestinii fata de cersetori?
- Miluirea cersetorilor este o alta forma de ajutorare sociala. Stim prea bine din viata Sfantului Patriarh Ioan al Alexandriei ca la el a venit un cersetor de mai multe ori intr-o zi. Sluga l-a intrebat pe patriarh: "Da' de cate ori o sa-i dam astuia, c-a fost de sase sau sapte ori?" Patriarhul i-a raspuns: "Da-i, ca e mai bine asa..." A saptea oara cand a venit cersetorul i-a spus patriarhului: "Lui Hristos I-ai dat". Si in clipa aceea a zburat in chip luminos la cer. Patriarhului i s-a dat numele de "cel milostiv", fiind cel mai milostiv patriarh cunoscut in istoria bisericeasca.
Dar sa ne fie iertata indrazneala, consider un act total necaritabil miluirea fumatorilor, miluirea betivanilor, miluirea desfranatilor si a cersetorilor prefacuti. Eu, personal, ca preot, nu obisnuiesc sa resping cersetorii sau sa-i las cu mana intinsa; dar le dau in raport de cateheza pe care o cunosc. Daca vine un cersetor la o manastire, o femeie, de exemplu, cu trei copii, o intreb: "Stii Tatal nostru?" "Da." "Stii Crezul?" "Da." "Stii Psalmul 50?" "Da." "Stii rugaciunile de dimineata?" "Da." "Postesti miercurea si vinerea?" "Da." Atunci ii dau de pomana o suta de mii. Daca stie numai "Tatal Nostru", "Crezul" si "Ingerasul", ii dau numai 50.000. Daca stie numai "Ingerasul", ii dau 10.000. Pentru ca ea trebuie sa-si faca obligatoriu cateheza crestina, ca sa inteleaga in numele carui Dumnezeu cerseste, ca sa inteleaga in numele carui Dumnezeu i se face milostenia, pentru ca nu exista un dumnezeu al crestinilor evlaviosi, care sunt luati drept monstri de naivitate, sau sunt luati drept naivii care pot fi scotociti in buzunare prin metode si tertipuri inventate pe principiul simfoniei la crimilor, al parodiei vorbelor frumoase si pompoase sau al sentimentalismelor pioase.
Spune Sfantul Tihon de Zadonsk: "Adevaratul miluitor este cel care si zideste cand miluieste". Scriptura spune: "Sa asude milostenia in mana ta", ca nu cumva, facand milostenie, sa starnesti viciile si patimile, lenea, trandavia, nepasarea, amanarea, dezinteresul, lancezeala. Cel ce a cersit nu trebuie sa-si faca din cersetorie completarea lucrurilor proprii din familie. Cersetoria nu face altceva decat sa amelioreze o stare de moment.
Daca un om flamand cerseste o paine, merita sa i-o dai, fiindca s-a saturat, a baut apa si, in numele lui Hristos, l-ai hranit. Dar nu esti obligat sa-i cumperi paine pentru inca o luna sau pentru o saptamana. Dupa un principiu al Scripturii, "cine se multumeste cu putin are parte de mult". Iata un proverb frumos, romanesc, potrivit tuturor cersetorilor: "Furnica nu face musuroi cu lopata, ci cu gura". Daca are rabdare sa astepte picatura cu picatura, si aceea este o osteneala, atunci merita sa ia banut cu banut si sa faca ce crede cu ei.
***
Lumea de astazi are mare nevoie de dragoste. Si, in loc sa faca efortul de a cauta dragostea cea adevarata, oamenii se multumesc sa o inlocuiasca prin tot felul de surogate. Parintele Calistrat ne spune: "Iubirea este o taina pe care Dumnezeu a pus-o in sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfa fara iubire si iubire fara jertfa". O astfel de marturie nu este prea placuta. Pentru ca loveste cu toporul in iubirea surogat, in iubirea pe care ne-o vinde la pret atat de ieftin vrajmasul mantuirii noastre.
Oamenii vorbesc despre iubire, considerand ca, prin aceasta indelunga vorbire, vor alunga singuratatea din ini mile lor. Dar inima nu se satura cu minciuni. Inima are nevoie de dragoste adevarata.
Cuvintele parintelui Calistrat despre dragoste nu fac altceva decat sa ajute inima sa nu primeasca zgura patimasa a vremurilor pe care le traim. Intr-o lume care face din ajutorarea cersetorilor dovada fundamentala a iubirii semenilor, vocea parintelui vine sa marturiseasca altceva...
http://www.crestinortodox.ro/despre_iubirea_aproapelui_-c151-p13-new.html
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
speranta2008 spune:
bu
iti multumim caciantoni! Esti bine? Iti doresc multa sanatate si credinta in Cel de Sus!
Valleria si pentru ingerasul tau!!! 
tuturor
In 2009 voi fii graviduta! ...asa sa ma ajute Maica Domnului!
caciantoni spune:
Teama si iubirea de Dumnezeu - Pr. Th. Damian
http://www.crestinortodox.ro/Teama_si_iubirea_de_Dumnezeu-53-11457.html
va rog sa ma iertati ca nu am postat si articolul, dar e f. lung...
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
anadomnica spune:
Valeria Imi pare asa de rau, Domnul sa te intareasca in continuare. 
caciantoni spune:
si pt. ca in perioada postului si nu numai trebuie sa facem milostenie... si pt. ca tuturor ne este drag Parintele Arsenie Boca... si pt. ca iubim frumoasele lui scrieri, iata mai jos ce spune parintele despre milostenie....
PARINTELE ARSENIE BOCA - CARAREA IMPARATIEI
Despre milostenie
Cand dai ceva, celui care are nevoie, veselia fetei tale sa fie mai mare decat darul tau si cu vorba fa-l sa-si uite necazul. Si daca faci asa, bucuria este mai mare in mintea lui decat darul tau si decat nevoia trupului. Amin.
Razboiul duhovnicesc
Fiule, cand vrei sa te apropii, sa slujesti Domnului, gateste sufletul tau spre ispite. Sfintii Apostoli, cei stramutati din lumea aceasta de dragostea Mantuitorului si care, desi se vedeau in lume, nu erau din lume, totusi au fost prevestiti de Mantuitorul prin cuvantul catre Petru:
"Simone, Simone, iata Satana v-a cerut pe voi ca sa va cearna ca pe grau. Iar eu M-am rugat pentru tine ca sa nu scada credinta ta."
Pricepem din aceasta cum ca razboiul nevazut, care se incinge intre suflet si diavol, e ingaduit de Dumnezeu sa dea in stadia vietii acesteia. El are legi dupa care trebuie sa urmam intocmai, ca sa nu pierdem vremea, mantuirea si smerenia. Caci zice credinta dintre Sfinti: "Ia ispitele si indata nu mai e nimeni, care sa se mantuiasca".
Razboiul ispitelor e focul care lamureste ce suntem fiecare: lemne, pietre, arama, paie, calti, pamant sau cenusa.
Razboiul duhovnicesc seamana intru catva cu razboiul lumii. Si unul si altul te desface de viata aceasta. Numai ispitele, necazurile si tot felul de incercari ale razboiului nevazut izbutesc sa ne toceasca pe deplin gustul de lumea aceasta si sa ne aduca la un fel de moarte fata de lume, care-i smerenia deplina si conditia de capetenie a rugaciunii neincetate.
Lupte dupa lege
Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia ii are fara razboi. Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila care-i duce prin nebagare de seama la pierzare sigura. De aceea a zis oarecine ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine: nu vei iesi din ea niciodata.
Razboiul incepe abia cu cei ce vor sa-si refaca fericirea raiului pierdut, stradanie pentru care invata sa se desprinda pe rand din toata tihneala si slava desarta a vietii acesteia. Si incepe asa:
Toate patimile sau lucrarile impotriva firii se ivesc mai intai in minte, in partea cea mai subtire a fapturii noastre nevazute. Aci vine un chip sau un gand al lumii acesteia si sta ca o momeala. Iar mintea, daca e neinvatata sau neprevazuta despre lucrarea straina, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el, crezand ca e oaie. Iar daca lupul mai e si viclean se imbraca in piele de oaie si bietul miel, neavand mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce in coltii lupului flamand.
Prima intalnire intre minte si diavol e la linia momelii, pe care o flutura el in vazul mintii. Daca mintea nu baga momeala in seama, vrajmasul staruie cu ea, o arata mai sclipitoare, ca s-o arate iubita mintii. Aceasta e a doua inaintare a razboiului sau asupreala. Daca la asupreala a reusit sa fure minte cu momeala si sa o faca sa vorbeasca impreuna, avem inaintarea la unire.
Mintea insa se trezeste, ca a fost furata de gand strain si ca se afla in altceva decat in ceea ce-i era dat dupa fire; iar cand isi da seama de ea insasi si de cele in care se afla, avem lupta cea de gand la o clipa hotaratoare. Se va invoi mintea ca sa mearga dupa momeala mai departe sau se va intoarce de la dansa? Aici e lupta, si clipele sunt scumpe si de cele mai multe ori, viata intreaga a unuia sau o multime de insi, atarna de lupta nevazuta a catorva clipe.
Daca intarziem sa ne luptam, se poate intampla ca fara de veste sa fim invaluiti la minte de partea poftei sau a iutimii, asupra carora inca arunca vrajmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al lui Hristos, lupta trebuie data grabnic si dupa lege.
Iata cum descrie Sfantul Marcu Ascetul, iscarea razboiului nevazut: "momeala aruncata de Satana".
Inca din Vechiul Testament se cunoaste razboiul cel de gand, despre care David scrie aceasta: "Fiica Babilonului (intelegeti: Satana, Satana) dornica de pustiire, ferice de cel ce-ti va plati dupa fapta ce ne-ai facut noua; ferice de cel ce va lua si va lovi de piatra pruncii tai".
Gandurile celui rau, nalucirile lui, idolii (ideile fixe ale lui), momelile sale, acestia sunt pruncii vavilonesti sau "puii de drac", dupa cum ii numeste Sfantul Maxim. Iar piatra este Hristos sau credinta in El, temelia cetatii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci nu au bagat-o in seama. Ori, intru nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat noua oamenilor, intru care sa ne mantuim. De piatra aceasta trebuie sa lovim pruncii vavilonesti. Caci cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea ea, il va spulbera. De aceea Sfantul Ioan Scararul zice: "Ca numele lui Iisus Hristos, arma mai tare, in cer si pe pamant nu este". Cerul este mintea si pamantul este inima in care trebuie sa se depene rugaciunea neincetata a preasfantului nume: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", intorcandu-se ca o arma mereu intinsa asupra vrajmasului.
Pe trepte de-a rapa
Deci vremea de lupta are o clipa de mare cumpana, si anume: daca mintea nu-si aduce aminte cu credinta de "Doamne Iisuse...", i se intampla ca incuviinteaza momeala vrajmasului. Aici e granita intre lupta dupa lege si caderea in faradelege. Deci, mintea cazuta in hotarul faradelegii, da incuviintarea ei vointei, careia inca-i sufla vicleanul boarea ametirii. Vointa ia hotararea intotdeauna dupa sfatul mintii si niciodata inainte.
Darul libertatii vointei ni l-a dat Dumnezeu ca pe o mare cinste, si prin el avem a spori pana la masuri dumnezeiesti. Iata de ce toata stradania dezrobirii puterilor sufletesti, din patimile contra firii, duce de fapt la redobandirea libertatii de fii ai lui Dumnezeu, de fii ai adevarului, care face liberi pe cei ce stau in adevar si nu stau in minciuna si-n tatal minciunii. Prin darul libertatii voitei, avem de suit de la chip la asemanare. Pentru refacerea sau crearea din nou a omului a venit Dumnezeu intre oameni si tot de aceea petrece cu noi, cu fiecare rand de oameni, in tot chipul silindu-se sa ne dezlege libertatea vointei din lanturi straine, iar noi nepriceputii, dupa putin, iarasi ne predam spre si mai grele lanturi. Iubirea inclina libertatea ca pe o cumpana.
Deci, daca mintea va iubi momeala straina si sfatul viclean, va inclina cumpana liberei alegeri spre momeala si sfatul strain. Asa se deschide spartura in cetate si se napustesc puhoaiele de vrajmasi, care asteptau ascunsi afara. Si repede urmeaza jalnica pustiire in cetatea sufletului: implinirea cu lucrul si repetarea faptei aceleia pana ajunge deprindere sau obicei. Inradacinarea sufleteasca si trupeasca a omului, pana la neputinta de a se mai impotrivi, sau pana a nu vrea sa se mai impotriveasca. Asa se intampla ca lucrarea (firii) impotriva firii i se face omului a doua fire - firea faradelegii sau legea pacatului.
Totusi omul, slabindu-i puterile, isi da seama ca robeste vrajmasului, caci de unde odata pruncii vavilonesti erau micuti si-i lua in gluma, acum s-au facut barbati si-i simte cum ii fura puterile, iar lui, din multa pacatuire, i s-a stins puterea vointei de a se impotrivi. Cand avea puterile intregi, n-asculta de povata, iar acum cand nu le mai are, le-ar intoarce lui Dumnezeu, dar nu le mai are de unde. Toata vigoarea tineretii o da cui nu trebuie, iar batranetea harbuita umbla s-o dea lui Dumnezeu. Ce socoteala?
Cateodata primeste Dumnezeu si cioburile, insa numai daca au mai ramas puteri si pentru cea mai de pe urma lupta, mai grea ca cea dintai, care e pe viata si pe moarte. Caci vrajmasul, care pustieste prin patimi, cand afla ca mintea, impinsa de strigarea constiintei, vrea sa faca rascoala impotriva robiei sale, vine cu asprime mare, dovedind sufletului ca n-are chip de scapare. Iar ca pedeapsa, precum ca sufletul a indraznit una ca ceasta, diavolul umbla sa-l dea legat la un chinuitor mai greu: duhul deznadejdii. Trebuie sa spunem ca fiecare din patimile de capetenie pot duce zidirea lui Dumnezeu, pana la caderea cea mai de pe urma, fie ea omorarea de sine, fie nebunia, fie chiar indracirea. De pilda: lacomia de avere, lacomia de putere si fumul mandriei pe cati nu i-a luat de minte si s-au omorat! Boalele de pe urma curviei, pe cati nu i-a adus ca sa-si puna capat zilelor? Care a sfarsit bine dintre betivi, care n-au vrut nicidecum sa se lase de patima lor? Dar si lenea poate face nebuni, cand se vede in primejdii.
De unde atata pustiire? De la o clipa fara de Dumnezeu a mintii, clipa in care vrajmasul ia furisat undita iadului pe gat invaluita mestesugit intr-o momeala a unui lucru sensibil al lumii de aici.
Protrivnicul ispiteste cu momeala placerii pe tot omul spre patima spre care-l prinde ca are pornirea mai mare: pe cel aplecat spre trup cu desfranarea, pe cel inclinat spre ganduri, cu intelepciunea veacului acestuia, care pe multi i-a ratacit de Dumnezeu si pe putini i-a intors, pe cei dornici de Cuvantul lui Dumnezeu ii ispiteste cu Biblia, incat in zilele noastre se vad multi calatori la iad cu Scriptura in mana. Toti cei ce umbla dupa placeri, de orice fel, nu vor scapa de primejdii caci sub orice placere e incolacit un sarpe.
http://www.crestinortodox.ro/despre_milostenie_-c150-p14-new.html
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)