IMI FAC CURAJ SA CONDUC (13)

ellinia spune:

Buna dragelor!
Sunt soferita de un an jumate, dar doar cu numele, din pacate. Am condus foarte putin, si niciodata singura. Nu mai pot amana momentul in care trebuie sa ma sui la volan, m-am mutat - dupa ce am stat intr-o zona in care le aveam pe toate la indemana, la capatul orasului, pe un varf de rampa foarte abrupt care imi da fiori mai mereu pentru ca sunt cateva treceri de pietoni si trebuie pornit in rampa. Problema e ca ma mut si cu serviciul in afara orasului, la vreo 15 km si prin natura serviciului circul foarte mult. Asa ca sunt foarte stresata si nu stiu cum sa fac sa iau taurul de coarne. Problema e un accident pe care l-am avut acum 12 ani aproape, dar pe care il simt de parca ar fi fost ieri. Ma tot gandesc sa ma duc la un psiholog, de asta-vara chiar, dar nu stiu daca ma poate ajuta. Nu mai am foarte mult timp la dispozitie, o luna, doua. Ma gandesc sa-mi iau si cateva ore suplimentare, sa merg prin zonele aglomerate, parca ma simt mai in siguranta intr0 masina de scoala. Nu mai stiu ce sa mai fac, trebuie si copilul dus si adus de la gradinita, de la toamna, sunt foarte stresata, cred ca am imbatrinit zece ani de cand ma gandesc mereu la chestia asta...As vrea asa de mult sa gasesc undeva, in mine, curajul asta de care spuneti voi, sa pornesc pur si simplu, intr-o dimineata. Inca nu am masina, am avut una de serviciu, dar am pierdut-o din cauza temerilor mele. Acum urmeaza intr-o luna, doua sa-mi iau ceva la mana a doua pentru inceput, cred ca un golfuletz sau un seat, ma mai gandesc. As vrea sa gasesc curaj... poate are cineva de vanzare !
Sarbatori fericite!

3in1 spune:

Buna ziua fetelor!

Imi cer scuze, nu am citit in urma, dar recuperez.

Problema mea este urmatoarea: am carnet de 6 ani, dar nu am condus mai mult de 200 km in total in aceasta perioada. In ultimul an nu am condus aproape deloc (anul trecut am nascut). In oras am condus numai seara sau noaptea, deci trafic aproape deloc nu a fost.In afara orasului am mai condus, dar tot asa cand era trafic mai lejer.

Ca sa ma mobilizez mi-am cumparat masina (un golf sh veche de 12 ani), insa nu am curaj sa conduc singura. Ce-mi sfatuiti, sa iau cateva ore de la o scoala de soferi?

Va multumesc.

mianna spune:

da, Andrea, ia cateva ore cu un instructor, sa-ti intri in ritm.

eu am facut o pauza de vreo... 15 ani dupa ce mi-am luat permisul. in urma cu un an jumate m-am angajat intr-un loc care presupune masina de serviciu si deplasari. am facut vreo 4 sau 5 sedinte cu instructorul si cateva seri (mai bine zis spre miezul noptii) de exersat prin parcare in Carrefour sau chiar si pe strazi, ca atunci erau libere, asa cum imi placea mie.

fireste, la inceput conduceam stresata si nitel speriata, dar m-am acomodat repede si acum nu mai concep viata in Bucuresti fara masina

mi s-a spus ca sunt sofer atipic - imi place mai mult sa conduc in Bucuresti decat in afara. adevaru-i ca ma plictisesc singura la drum lung, si-s si nitel vitezomana, dar incerc sa respect limitarile de viteza si asta nu-mi place (am scapat, sper, cu o singura amenda radar la un drum de 400 km - deci 800 dus-intors. sper ca-i una singura, fiindca am inteles ca pot veni pe rand.)

"it's nice to be important, but it's more important to be nice"

chimere spune:

Oooofffff, ca si eu am probleme cu condusul... Am avut carnet in Romania, luat in 2005, dar in afara scolii de soferi n-am condus nici 5 minute. Ca n-am avut nevoie. Locuiam in oras, toate erau aproape, daca vroiam sa merg undeva mai departe fie luam un taxi, fie autobuzul, in ambele situatii era mai ieftin sa platesc biletul sau tariful la taxi decat sa pun benzina in masina. Ca da, sigur ca da, aveam si masina, pe care habar n-am de ce am mai luat-o, ca n-am condus-o nici macar o singura data.
Si iacata-ma-s aici in America unde daca nu ai masina si nu conduci esti mort in papusoi. Ca distantele intre doua puncte sunt imense, oricare ar fi cele doua puncte, daca nu locuiesti intr-un oras mare. Asa ca fara masina esti pierdut in pustietate, nu poti sa faci nimic, si nici macar nu te angajeaza nimeni. Daca iei la rasfoit ziarele cu locuri de munca, mai toate anunturile au ca si conditie carnetul de sofer. Ba mai mult, aici carnetul de sofer tine loc de buletin de identitate, nu te intreaba nimeni daca ai buletin pe unde te duci, nu-ti cere nimeni buletin sau carte de identitate ca sa te legitimeze, nici la banci, nici nicaieri, ci carnetul de sofer. Cand am ajuns aici, asta a fost unul dintre socurile pe care le-am incasat, pe langa alte cateva, n-o sa le numesc la subiectul asta .
In fine, ideea este ca io n-am. Carnet de sofer, adica. Am dat testul scris, floare la ureche, dar nu si pe cel practic, si mi-e frica de-mi tremura toate balamalele sa ma urc pe autostrada, pana si ideea de a ma urca eu cu o masina pe autostrada ma infioara. Asta cred ca mi se trage de cand am vazut un ditamai accidentul, nu in statul unde locuiesc acum dar asta n-are importanta, un accident in care s-au urcat 9 masini una peste alta pe autostrada de n-a mai putut nimeni sa recunoasca victimele, ca erau cu totii aproape complet carbonizati.
Asa ca mi-e frica si sa ma urc la volan. Sotul va trebui sa inceapa sa ma invete, incetul cu incetul, va trebui sa conduc prin imprejurimi pentru inceput, asa ca gaina pe langa casa , dar si asa mi-e frica. Am impresia ca odata ajunsa la volan o sa pierd controlul so o sa fac cine stie ce, si o sa ma duc naibii si o sa mai iau si pe altii cu mine. Mi-e pur si simplu groaza.
Am scris aici ca trebuia sa ma descarc undeva. Nu stiu daca mai sunt si altii asa fricosi ca mine cand vine vorba despre condus, dar e posibil sa bat toate recordurile .

ioana_p76 spune:

Azi am scos "lamaile" din geam a trecut deja un an de cand am luat permisul..a trecut repede si, desi nu am condus zilnic decat jumatate din acest an, pot sa spun ca acum conduc chiar de placere, nu mai am stress, cum n-as fi crezut acum un an. Am peste 5000 km condusi de cand am masinuta mea, conteaza f mult sa mergi zilnic si sa fie masina ta, nu a sotului,cand conduci pe apucate si cu stress.

Va doresc si voua sa conduceti de placere, relaxate si bineinteles fara evenimente neplacute.
Voi intra mai rar la subiect,insa voi mai intra- poate din nostalgie- si in cazul in care cineva doreste suport moral, cum am fost si eu acum un an.

Chimere, sper ca mai citesti aici. Imi pare rau ca nu poti depasi frica, insa pt ca este absolut necesar sa conduci acolo unde esti, cred ca ar trebui sa mai faci cateva sedinte cu un instructor, pe masina cu dubvla comanda (exista si la voi?) Dc nu, atunci cu sotul, pt inceput pe drumuri necirculate, apoi treptat cred ca te vei obisnui. va fi greu, pt ca trebuie sa iti invingi frica. Incearca sa nu mai pomenesti de accident, nu te mai gandi.
Sa ne tii la curent cu evolutia ta! Iti doresc mult succes!

Restul soferitelor ce mai faceti? Va


Ioana
animalutele mele iubite Noua generatie de pisicuti

CAMPANIA NOASTRA *** www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">PETITIA NOASTRA - semneaza si tu!!

Infertilitatea este o boala

tyaa spune:

Duminica trecuta am iesit pt prima oara singura cu masina. Eu cu fetita mea. Un drum de 70 km pana la tata la tara si inapoi. Am mers incet si a fost foarte bine. A fost prima oara cand am urcat in masina sa pornim si mi-a tremurat piciorul pe ambreaj, asta doar pana am ajuns la sosea, vreo 200 m. Apoi nu am mai avut probleme. Am prins si o ploaie pe drum si sotul m-a intrebat la telefon daca stiu sa folosesc stergatoarele:)).
O zi faina.


mama de fetitzoi Elisa Nicola(21 sept. 2004)

http://community.webshots.com/user/2002

ADRIANKA spune:

Buna fetelor, ma bag si eu in clubul soferitelor, sau al viitoarelor soferite.
Eu am luat carnetul in tara, acum 2 ani si ceva, dar nu am condus decat la scoala de soferi, ca nu aveam masina...
Am venit aici si dupa cum zicea si Chimere, fara masina esti mort...Inca nu m-am apucat de condus, sunt dependenta de sot sau de altcineva cu masina, dar nu mai pot continua in starea asta...si trebuie sa ma mobilizez...Am facut cateva incercari cu masina noastra, dar....sunt cam catastrofa, nu ma simt sigura deloc...mai ales ca se conduce pe partea stanga...Dar cum sa-mi infrang eu FRICA imensa ce o am...Ca nici o bicicleta nu pot conduce, o groapa pe strada actioneaza pentru mine ca un magnet...direct in ea intru...sunt de rasul curcilor cand incerc sa ma urc pe bicicleta...daca e liber traficul, merg, cum apare o masina....trag pe....stanga, in cazul meu...Dar cu o masina cum o sa fac???

Inca ceva, e mai buna o masina automata sau una cu schimb de viteze manual? Cred ca m-as simti mai bine cu una automata, dar al meu sot zice ca e mai greu la oprit, in caz de pericol.

..................................................................................................................................................................................................................
Adriana, mami de Yiannis Alexandros (28.12.2007)

www.flickr.com/photos/30939036@N03" target="_blank">poze cu noi

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Povestea unui Licurici
Eu sunt licuriciul, sunt un ciob de stea
si vin cu speranta, luminand mereu calea ta...

cllaudia spune:

DA, masina automata am ales eu. Nici nu vreau sa mai aud de cele cu cutie manuala. Le consider un stres inutil, mai ales pt un sofer incepator. Nu e de ajuns ca trebuie sa fi atenta la trafic, la semne, la prioritati, etc, de ce sa te mai stresezi si cu schimbatul vitezelor, de ce sa stai cu frica ca iti moare motorul cand pleci de pe loc sau cand esti in rampa? Nu inteleg, acum ca s-a oferit o varianta mai buna sofatului, fara nervi si stres, inca sunt persoane care aleg masina manuala. Si aici vorbesc de persoanele incepatoare, care isi cumpara prima masina... In fine, ca sa raspund concret la intrebare, o masina automata se opreste mult mai usor decat cea manuala. Nu calci decat frana, si nu iti ia decat o fractiune de secunda pt asta. Pe cand cu cea manuala, intr-o fractiune de secunda trebuie sa calci ambreiajul la maxim cu un picior, iar cu celalalt picior sa calci frana. Asta intr-o fractiune de secunda... si la o persoana incepatoare, care nu are reflexele 100% formate... Deci , parerea mea, masina automata este o binecuvantare.

Lorenza spune:

Nu prea ai nimerit-o.Trebuie sa te corectez,ca poate mai citesc si incepatori cu manuala.Daca faci asa,te duci sanie in ce ai in fata.Ridici piciorul de pe acceleratie,pentru frana de motor,stai un moment ,daca ai timp, si pe urma calci frana in functie de cat de repede trebuie sa franezi si abia in ultima clipa apesi ambreiajul,ca sa nu ti se opreasca motorul.Cam astia ar fi pasii.
Sotul Adrianei,probabil se referea ca e mai eficienta frana la o masina manuala.Habar n-am daca e asa,stiu doar ca o masina automata e mai puturoasa in comenzi decat una manuala.Deci,automata are ritmul ei pe care nu poti sa-l influentezi f. mult,pe cand o manuala,o dirijezi tu cum vrei,altfel tasnesti intr-o depasire de exemplu,intr-un cuvant te bazezi pe ea.Asta daca vorbim de o masina cu un motor de capacitate medie macar,altfel esti tot pe acolo.

chimere spune:

Ce masina manualaaaaaa, fratilor, ca io deja is complet habauca de cap cu una automata... fara stres si ambreiaj si schimbator de viteze... daca le-as mai avea si pe alea pe cap as fi si mai confuza decat sunt deja, daca asa ceva e posibil. Or fi comenzile mai nu stiu cum, mai rapide sau mai eficiente sau whatever, dar mie personal mi se pare mai multa bataie de cap.
Am inceput si eu niste ore de condus, am facut vreo 7 deja si tot nu ma simt mult mai breaza ca inainte . In unele privinte ma descurc mai usor, la inceput eram complet varza si daca reuseam sa tin drumul drept uitam de limita de viteza, sau daca le faceam pe amandoua uitam de semafoare , acum parca m-am mai obisnuit un pic cu astea (nu de tot, nici pomeneala, inca nu sunt obisnuita sa fiu atenta in atatea parti deodata), dar am inceput sa fac alte prostii. Ca de, media prostiei trebuie sa fie o constanta, si daca imi imbunatatesc performantele dintr-un punct de vedere, trebuie sa incep sa fac ceva cat mai tampit din alt punct de vedere ... Si uite asa, conform acestui principiu, era sa-mi omor instructoarea azi in vreo 2 intersectii, cand in loc sa calc pe frana am nimerit acceleratia (habar n-am cum am reusit, ca n-am mai facut de astea niciodata, nici macar ca absolut incepator), si noroc ca are ea dubla comanda la masina, ca altfel poate ca ne duceam amandoua pe vesnicele plaiuri ale vanatoarei...
Si asta tocmai acum, cand incepeam sa cred ca ma descurc ceva-ceva mai bine
Am impresia ca nu-i de mine condusul asta, si pace! Ma gandesc ca poate asa simte fiecare la inceput, nu stiu.
Ea (instructoarea) imi spune ca ma descurc bine, mult mai bine decat la inceput , dar nu stiu ce sa cred, ca americanii astia sunt foarte politicosi si de obicei nu-ti spun in fata ca esti prost, si in general daca au o impresie proasta despre tine o tin pentru ei. Nu stii niciodata ce gandesc cu adevarat. I-am spus sa-mi spuna adevarul in fata, sa-mi spuna daca fac prostii ca e mult mai bine sa stiu, si ea insista ca imi spune, dar tot nu imi vine sa cred. Ca daca dupa ce fac o enormitate de asta cu calcatul pe acceleratie in loc de frana ea imi spune ca ma descurc bine, ma cam baga in ceatza .
Am impresia ca niciodata n-o sa fiu in stare sa conduc ca lumea...