Ajutor! Copilul meu loveste

Buna tuturor.....Ma simt nevoita sa apelez din nou la ajutorul celor de pe forum. Pe scurt, baietelul meu de 2 ani si 3 luni are cateodata un comportament de neinteles, si de care mi-e rusine. Cand suntem in parc, sau la un loc de joaca cu alti copii, din senin (dar nu neaparat) loveste copii...Nici nu stiu cum sa mai reactionez si cum ar trebui sa ii explic ca sa ma inteleaga mai bine. la momentul respectiv, il iau deoparte, ii spun ca nu e voie sa loveasca, ca pe copilasi ii doare, ca vor plange, ca nu se vor mai juca cu el, imi promite ca nu mai face (desi cred ca nu intelege exact ce ii cer) si apoi face iar. Trecem la amenintari, pt ca in final sa il luam si sa plecam acasa, adica il pedepsim. nu stiu, ma intreb cum ar fi mai bine sa ii explic? E adevarat, fiind un copil foarte energic si incapatanat, cateodata mai ridic si eu tonul la el, sau chiar l-am tras de urechi dar in rest, nu foloseste nimeni asemenea "lectii" cu el. Nu mai vorbim de situatia cand cineva nu ii face pe plac, si atucni mai cafteste. Alteori, fara motiv , dupa ce loveste un copilas, se duce si il pupa si il mangaie...Oare va trece de perioada aceasta? s-a mai confruntat cineva cu asa ceva? Va trece cand va intra in colectivitate, la gradi? Va rog, dati-mi sfaturi, cum e mai bine a vorbesc cu el si sa ma inteleaga la varsta asta?

alia_ro spune:

Poate ar fi bine sa nu mai insisti atata cu explicatiile ref. la gestul lui, ci pur si simplu sa-l iei de acolo spunandu-i ca nu e normal sa loveasca, dar din vorbele tale sa reiasa ca tu esti suparata pe comportamentul lui, nu pe el, ca persoana.

Nu cred ca intelege pe deplin daca ii explici prea in amanunt consectintele comportamentului sau negativ etc.

Incearca sa minimalizezi comportamentul negativ, in schimb sa il lauzi cand se poarta frumos cu ceilalti copii, cand se joaca fara a lovi (fara sa pronunti cuvantul negativ, deci sa pui accent pe comportamentul pozitiv).
Succes!

Alia, puiul Alexis si argintul-viu Vladut

mariamunteanu spune:

Baietelul prietenei mele a avut o asemenea faza tot pe la aceeasi varsta. I-a trecut dupa cateva luni ca si cum nici n-ar fi avut asa ceva. parerea mea e ca isi incearca puterile si limitele celor din jur.

Alia_ro ti-a dat un sfat bun.

Maria

marylenac spune:

Multumesc pentru raspunsuri....intotdeanuna il apreciez cand face un lucru bun, il laud, tocmai pt a-l face sa simta diferenta fata de atunci cand e neascultator....ooofffffffffffff, greu, greu.....

Nix spune:

Asa cum au mai spus si celelalte fete, la prima abatere ia-l de acolo. Incearca sa stabilesti cu el care sunt regulile, inca de cand plecati de acasa.. informeaza-l ca la prima abatere plecati din parc, direct acasa, lucru care nu este negociabil. La varsta asta m-as astepta sa se tavaleasca pe jos, si sa faca putin spectacol atunci cand il vei lua din parc, dar ramai pe pozitii si nu ceda. Daca cedezi, ii transmiti semnalul ca nu esti asa sigura pe tine, iar data viitoare nu te va lua in serios.
Gandeste-te unde anume ar fi putut invata el un asemenea comportament: la televizor (la desene), alti copii, ai spus ca il mai urechezi uneori (ideal ar fi daca nu ai folosi deloc violenta in a-l disciplina).
Pentru unii copii este absolut normal la aceasta varsta sa isi manifeste frustrarea sau furia prin agresivitate. Incurajeaza-l ca atunci cand il supara cineva, sa vina la tine, si in loc sa foloseasca pumnii pentru a se descarca, sa foloseasca cuvinte.
Demonstreaza-i tu cum iti gestionezi furia si frustrarea, sunt exemple perfecte pe care le va prelua si el.

In concluzie, nu te ingrijora, desi este neplacut din punct de vedere social, comportamentul asta face parte din seria de comportamente indaratnice pe care copii le manifesta intre 2-3 ani.

Success!