Am copii dar as vrea sa adopt un sufletel
Raspunsuri - Pagina 5
misha71 spune:
Gianni, pai inseamna ca noi chiar sintem niste fericiti in Romania. (900 Euro cursul, 7 ani de asteptari si costurile imense!) E ceva de neimaginat!
*********************************
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor 
Gianni spune:
De foarte multe ori , cind auzeam fetele plingindu+se ca dureaza mult ..ca una , ca alta etc....ma gindeam si comparam....cineva a spus odata aici pe forum ca procedura de adoptie din Ro este una dintre cele mai rapide din Europa , da, asa este.
Insa, eu inteleg , dupa ani lungide tratamente, de suferinte de balansare intre speranta si deceptie, si o luna de asteptare este...mult.
misha71 spune:
Si totusi, cu asa conditii criminale, se adopta! Asta da putere si echilibru!
*********************************
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor
Salviae spune:
Gianni,acei oameni poate castiga mai mult decat noi(eu)...
Misha,mie mama mea mi-a zis urmatorul lucru:de ce vrei sa adopti?Ai un copil biologic,are 15 ani,ai facut tratamente,n-ai reusit,ai cheltuit o groaza de bani degeaba,traieste-ti viata linistita pe care o ai,nu te complica cu un copil adoptat! Dar ce sa fac?Simt ca trebuie sa fac.Simt ca imi lipseste ceva.Simt ca mai am dragoste de daruit.Stiu ca o sora,un frate e un lucru extraordinar.Si asta o sa fac!
Gianni spune:
Salviae,
referitor la cei care adopta aici , crede-ma ca ma cutremur cind aud ce eforturi fac ca sa stringa suma respectiva , nu se duc ani de zile in vacanta, fac imprumuturi, isi fac cumparaturile la magazine foarte ieftine gen Aldi sau Lidl.
S-apoi si aici sint oameni care cistiga mai mult sau mai putin , dar dorinta de a adopta o au si unii si alti , ca si in Ro...
este insa un noroc , suma nu se depune toata odata , la inscrierea pt. o anumita tara , la o anumita organizatie cum ar fi . Copii lumii´(dupa n. ani de curs , cercetare juridica ,aprobarea de la Ministerul de justitie), se depune o parte din bani , iar restul cind iti vine propunerea , adica nu exista sa-ti alegi copilul, iti vine o scrisoare cu datele unui copil care potrivit organizatiei respective ti se potriveste tie sau voua ca pereche...trebuie sa spui DA sau BA , adica n+ai timp sa ´simti´ca+i al tau...cum se spune pe site aici...nu-l vrei , mai astepti un an , doi , pina vine alta propunere...spun sincer , eu una nu cunosc pe nimeni care sa fi refuzat vreun copil....
daca ai un vis , realizeaza+l , pt ca ar fi pacat sa-ti para rau mai tirziu , ca nu ai facut pasul....
catalina
catty spune:
JC, nu prea e adevarata afirmatia ta cu privire la cei care se indreapta spre adoptie numai pt ca nu pot avea copii biologici. Cine a trecut prin trauma de a urma tratamente fara sfarsit, de a se opera, de a astepta luna viitoare pt controale stie ce inseamna durerea si asteptarea fara sfarsit. Este tare greu sa recunoasti ca esti infrant si sa accepti un "complex de inferioritate" (pt ca asta vede lumea in general in adoptii) si totusi sa vrei sa lupti, sa vrei sa fii fericit si implinit ca om. Durerea unei femei careia i se spune ca nu poate avea copiii este cumplita, si asta o spun pt ca am trait-o pe pielea mea. Dar sentimentele materne primeaza si te ajuta sa te ridici si sa mergi mai departe pe drumul ales de Dumnezeu, sa accepti ceea ce ti se intampla si sa iti deschizi sufletul pt a primi dragostea neconditionata. Pt noi adoptia este practic modul in care "nastem" un copil crescut in inima noastra. Toate acele etape birocratice fara sfarsit, nepasarea sistemului la adresa micutilor abandonati reprezinta pt noi cele 40 de sapt de sarcina. Noi "nastem" in momentul in care avem hartia prin care luam copilul acasa si invatam pas cu pas ce inseamna sa fim parinti, asemeni celor care au copii biologici. A trecut 1 an de cand o avem pe Alexuta si suntem "parinti", suntem o familie si sensul vietii noastre este ea.
FLORINAD, sa dea DD ca in curand sa aveti acasa fetita voastra care sa intregeasca fericirea pe care o simtiti alaturi de micutii vostri.
Pupici tuturor
didi-anda spune:
buna fetelor!
in 28.11 va scriam ca sotul meu a vb cu doctorita de familie sa ne ajute sa adoptam un copilas.
aseara mi-a spus sotul ca azi,la 10 dimineata are intalnire cu cineva,pt adoptie,sa-i spuna mai multe..
la ora 12 m-a sunat si mi-a zis ca la ora 14 avem intalnire cu doamna care se ocupa de adoptii.am fost,ne-a explicat foarte frumos ce avem de facut,pasii care trebuiesc urmariti si-am plecat de-acolo foarte increzatori,cu cererea ce trebuie complectata si cu lista de acte ce ne trebuiesc. am vb ca pana la sfarsitul lunii sa ducem actele,sa ne inscrie cu seria din ianuarie-februarie si in maxim 60 de zile sa avem atestatul.mi-a spus sa stam linistiti,ca vor fi alaturi de noi tot timpul,ne vor face vizite si vor incerca sa ne gaseasca copilul intr-un an de zile.
cu ajutorul LUI DUMNEZEU,anul viitor vom fi 3!
sora mea stie...este foarte incantata...dar mi-e groaza cum vor reactiona restul....sper din suflet sa fie totul bine...
catty spune:
DIDI, sa va ajute Dumnezeu sa va gasiti ingerasul vostru. Stiu din experienta ca lucrurile care se precipita si pt care nu esti 100% pregatit ies cel mai bine si cel mai repede. Va tin pumnii sa iasa bine. Sper sa va ajute persoana aceea si anul viitor sa fiti 3 de Craciun.
Pupici tuturor
Manuelita spune:
Florina, ce mai faci? Ai mai avansat cu ideea de a adopta?
florinad spune:
Nu, Manuelitta, inca n-am facut nimic in directia asta! Nu stiu cum sa incep, deocamdata sotul este inca reticent si stiu ca nu as avea succes, dar incerc treptat sa-i bag cate-o pastila asa fara sa-si dea seama. Cand vad la televizor cazuri de copii abandonati sau abizati imi exprim compasiunea cu voce tare. Intr-o zi am vazut intr-o parcare dintr-un supermarket o tigancusa cu un bebeu in brate, saracu era racit, ii curgeau mucutzii, stranuta, dar pentru ea nu avea importanta ca erau -10 grade afara si m-am apucat de plans. Sotul bineinteles a ras de mine. Si mi-am mai adus aminte de un fapt care va fi in defavoarea mea. Am avut o colega care a luat in plasament un copilas de cand era mic, iar cand a ajuns la varsta majoratului a fugit de acasa si mai venea si-i mai fura bani si o ameninta ca sa nu se gandeasca sa-l dea la politie ca vine si o omoara, etc. Si bineinteles ca asta o sa-mi arunce sotul in fata daca as aduce vorba despre adoptie, cred. Deci, deocamdata, sincer, nu stiu cum sa fac. Multumesc ca te interesezi de mine dar deocamdata nu am solutii. Macar daca s-ar putea sa aduc acasa un copilas ca asa s-ar obisnui sotul cu el si poate problema adoptiei ar decurge de la sine, dar din pacate actele trebuie facute inainte si iti dai seama ca nu as putea sa-l tarasc dupa mine prin toate formalitatile, cu siguranta nu ar fi de acord (cel putin nu acum), ideal ar fi invers sa avem copilasul acasa, sa-i las timp sa se ataseze de el si apoi sa recurgem la acte. Asa ca m-am gandit ca poate un plasament ar fi mai indicat in cazul nostru, dar am tot cautat pe net care sunt conditiile, daca le indeplinesc insa nu prea m-am lamurit si in al doilea rand nu stiu daca e bine. Din cate am citit pe aici pe forum, s-ar putea din diverse motive copilul sa nu ramana la mine si sa sufere enorm asa ca ma gandesc ca sa nu cumva sa ii fac mai mult rau decat bine. Tot astept un ajutor divin, un semn, ceva, sa-l indrepte pe sotul meu spre fetita pe care mi-o doresc. Voi ce ziceti? Cum sa fac? Va pup dulce.