Azoospermie - cap 25 -

Brigit spune:

Pisix, iubita mea

Si eu stiam multe de ea insa am ajuns la trimisa de dr mea (de la Giulesti)care m-a pus oarecum in garda.
In plus barbate-miu auzind de ea ca e "mai radicala" s-a gandit ca nu i-ar strica sa afle cat de rau sta situatia. Desi oricum am povestit nu am aflat nimik concret, ca nu a vrut cu nici un chip sa faca referire la cazuri rezolvate sau sanse de a imbunatati situatia. Cred ca si daca ii ziceam sa imi spuna ce numere ies la 6/49 tot zicea ceva, la subiectul asta nu ne-a zis absolut nimik...


Despre dignostic. Lucrurile s-au petrecut asa. Sotul a facut analiza, rezultatele le aveam dupa o ora jumatate. Dupa ce ne-am facut plimbarea de rigoare ne-am intors, deja foaia cu rezultate ne astepta pregatita. Diagnostic: azoospermie. (sunt f putine lucruri scrise gen 3 ml, opalescenta, concentratie 0, lichefiere>30-care si-asta stiu ca nu e buna-oricum nu ne-a zis nimic de asta... )

Dupa care am intrat sa discutam. Evident ca in discutie am adus si celelalte spermograme in care s-au gasit gigei. La care ea ne-a zis: ei, da se poate ca situatia sa se inrautateasca ca urmare a unei afectiuni acute sau cronice. I-am zis ca sotul are probleme cu o masea, care se umfla si in perioada aia e subfebril, sau chiar are pusee de febra, ultimul episod fiind chiar la inceput de noiembrie. A zis ca ea intreaba de boala, in nici un caz asta nu poate fi asta cauza, sa scoata maseaua de parca era medic stomatolog.


Ne-a facut trimiterea la celelalte analize. La diagnostic pe foaia de trimitere de data asta a scris OATS.

Eu cred ca facem analizele si "viram" spre alt dr. Matei ar putea fi o solutie. Ea are cabinetul ei? Stiu ca ea la CFR2 e, insa nu cred ca o sa avem timp sa o "pandim" pe acolo.




April

pisix spune:

April - dr Matei are cabineti si la Sabyc, la IDS si mai nou la noua clinica a lui Tutu

PS: febra si medicamentele pot influenta spermograma

Brigit spune:

Ella ... uite acum am vazut si raspunsul tau. Sa stii ca asa am facut, in gura lupului ne-am bagat.
Pe mine m-a demolat intalnirea de ieri..in cazul sotului a functionat ca un dus rece. In sensul ca e f hotarat sa facem tot ce se poate. Nu ca pana acum nu era deschis la discutie, insa oarecum ii era greu sa creada ca singura sansa ar fi FIV. Cand i-a zis madam ca nu are nici de FIV si cand a auzit fraza cu " domnul iese din discutie in cazul analizelor genetice proaste" ...vad ca s-a activat puternic, acum vrea sa stie cat mai multe despre tot si toate.

Si Damian nu vazu varicocelul? UUPSSSSSSS. In cazul asta incotro sa mergem la controlul andrologic/ecografie?

April

diana23ct spune:

pisix mersi frumos de raspuns. ideea e urmatoarea, nu veau sa par cinica, dar ieri endocrinologul a zis o chestie care m-a speriat mult. a spus ca dak ar gasi ceva urme de spermatozoizi la sotul meu sugur acestia ar avea mutatii genetice, iar sansele f mari sunt sa aduc pe lume un copil cu hanticap, lucru pe care nu si-l doreste nimeni. decat sa ne chinuim amandoi sa avem un bebe prin care sa curga santele amandorora dar sa aiba un hanticap mai bine fac FIV cu donator sau infiem un bebe. nu vreau sa aduc pe lume un copil chinuit, care sa se chinuie toata viata si el si noi pe langa el, doar din dorinta de a fi al nostru biologic.
vreaau sa mai mergem la un endocrinolog in primul rand pt el ca sa nu mai sufere atata. pe o parte imi pare bine ca nu s-a pierdut sperant, dar pe alta ma doare pt ca sufera in el si nu vrea sa accepte realitatea. poate un al 2 lea endocrinolog il ajutata totusi sa inteleaga starea actuala si sa treaca mai usor peste moment.
eu am trecut mai repede peste soc, m-am pietrificat, dak azi as afla ca nici nu as putea sa aduc pe lume un copil nu stiu dak ar mai putea sa ma mai doara, el insa nu a trecut peste moment. poate imi dati un sfat cum as putea sa il ajut totusi.
va pup
Diana

Brigit spune:

Pisix, pai din cauza ca a luat ampicilina am mai asteptat cu programarea la spermograma, ca intelesesem ca trebuie sa treaca 10 zile de la antibiotic.

Madam mi-a zis ca nu asta e cauza, ca tre sa cautam in alta parte. Insa a mentionat ca sa asteptam 30 de zile de la tratamentul cu antibiotic sa facem analizele genetice.

De-asta am zis ca pe mine nu m-a convins deloc, adica cu minimele mele cunostinte de biologie genetica, ce-are ...ula cu prefectura? Din moment ce se analizeaza informatia cromozomiala, care e unica, mostenita, nemodificabila....cum puii mei ar putea fi asta influentata de ampicilina?????
O sa sun si la Genetic Lab sa ma conving de feeling-ul meu, pt ca altfel -daca e cum zice ea-ar mai trebui sa asteptam pana pe 11 dec sa facem analizele astea.
Ce sa zic, era vadit "deranjata " de intrebarile noastre, discutia a fost incredibil de "subtire" din punct de vedere al info, nu am aflat nimic nou-eu cel putin.





April

arucs spune:

Diana nici nu stiu ce sa-ti spun,eram convinsa ca acesta va fi raspunsul doctorului,insa te rog mergi si la urolog ca nu cumva sa fie si un varicocel,cu toate ca......Endocrinolog bun este si dr.Dinu de la Parhon sau o mai gasesti si la Sanador Victoriei,cu toate ca dansa este la fel de categorica cand are asemenea valori mari ale FSH-ului.
Referitor la sotul tau,ce sa-ti zic ,al meu a urlat,nu a vrut sa accepte,insa incet,incet eu am incercat sa-i explic ca nu este o catastrofa,ca ne avem unul pe altul si ca o sa rezolvam noi cumva.Acum este nevoie de toata diplomatia si dragostea ta.Al meu a zis chiar sa divortam ca sa pot sa fac copil cu altul,insa asa cum ti-am spus cu rabdare,am trecut peste toate.I-am lasat timp ca sa accepte situatia si apoi i-am sugerat sa mergem totusi si la urolog,sa faca biopsia,care nu este asa de usor de acceptat,si de aici s-au pus toate in miscare.Pot sa-ti spun ca amandoi suferim enorm,insa avem grija sa nu lasam sa ne afecteze viata de cuplu.
Sunt convinsa ca ai sa reusesti,si daca sotul tau accepta ideea de donator,poti sa incerci IAD,nu neaparat FIV.

Te pupic si aveti grija de voi.

Brigit spune:

Diana,

eu nu sunt psiholog, insa am citit mult pe tema asta. Intr-adevar problema pe care ai adus-o in discutie e una delicata, pentru ca pe langa dificultatea de a iti face o strategie si un plan de atac in fata unui astfel de dignostic, fiecare dintre noi incearca pe cat poate sa isi sustina partenerul - pentru ca ei sunt poate chiar mai mult afectati decat noi,desi uneori nici nu lasa sa se vada lucrul asta.

Am citit mai demult o carte interesanta in care se vorbea de cele 5 etape ale durerii-imi pare rau ca nu pot indica exact referintele, am citit-o online si cred ca o mai am salvata pe undeva (scrisa de o tipa psiholog care analizase comportamentul unor pacienti confruntati cu vestea unui diagnostic drastic-de obicei boala in ultima faza)

Ca si idee, autoarea descria cele 5 etape prin care trecem cu totii in momentul in care suntem confruntati cu o realitate dramatica:

1.Socul si negarea
E momentul in care iti spui ca nu poate fi adevarat, ca traiesti o scena dintr-un film sau ca e un cosmar din care te vei trezi curand.
Ce e important de stiut daca o persoana se afla in faza asta? In primul rand reactia e generata de teama, e o reactie fireasca a organismului prin care incearca sa se protejeze. Daca cineva din apropiat se afla in faza asta il poti ajuta prin a-l incuraja, in a-i transmite sensitimentul de siguranta (eventual mentionand ca orice ar fi veti trece impreuna prin toate). E important ca faza asta sa nu fie f lunga.

2. Furia
Din pacate dupa faza de negare urmeaza faza de furie, cea in care cum se zice "iti vine sa te iei la tranta cu Dumnezeu. Eu cred ca am depasit faza asta, s-a manifestat la genul: "De ce mi se intampla mie si nu altuia? " " Sunt oameni care arunca bebelusii pe drumuri sau chiar ii omoara, de ce noua care ne dorim atat de mult asta nu ni se intampla". Uneori chiar simteam invidie pe femeile insarcinate sau imi venea sa strag in gura mare: 'Criminalo!" cand am fost la cabinetul de gineco si era acolo o pustoaica de facuse avort. E o faza la fel de periculoasa ca si prima, pentru ca scoate la iveala foarte multe frustrari acumulate.Din pacate in faza asta cel mai bun lucru de facut este sa te descarci si sa nu acumulezi in tine mai mult decat poti duce.

3. Negocierea
E faza in care incerci pur si simplu sa te tocmesti cu Dzeu in gand. Apar reactii gen: " Daca trecem peste asta o sa ma duc mai des la biserica, o sa ma rog in fiecare seara" Insa de obicei asta e o faza generata tot de sentimentul de frica sau de nesiguranta sau vinovatie.

4.Depresia
Apare cu certidune, important e ca perioada sa fie cat mai scurta si sa recunosti semnele din timp. Nu iti mai pasa de nimeni si nimic, ai senzatia ca nu mai are nimic sens. E o faza periculoasa, pentru ca se instaleaza o stare de apatie si evident ca iti vine sa nu mai faci nimic.

5. Acceptarea
E faza finala , in care te impaci cu situatia, o accepti si esti dispus sa mergi mai departe, cautand alternative si fiind dispus sa lupti cu toate resursele. E momentul in care din nou te incarci de speranta si incerci sa iti canalizezi energiile pentru a putea depasi momentul.

Din pacate trecem fara exceptie prin toate fazele, cu toate ca unele etape le "ardem" mai repede sau in altele ramanem blocati o perioada mai mare de timp.Important e sa constientizam in fiecare moment cam in ce faza ne aflam, pentru ca factorul psihic joaca un rol mai important decat credem.

Din suflet va doresc tuturor sa gasiti in voi resursele necesare sa va luptati cu diagnosticul asta si sa va pastrati o relatie frumoasa cu sotii vostri, ca sa va puteti sustine reciproc.



April

fireyes spune:

Of, eu cred ca m-am intepenit la pct4...

still counting...

bytzi spune:

pisix,scumpo ...eu sant bine am facut luna trecuta o IAD la Sibiu nereusita (a 5a )....dr Ispasoiu cu care am facut inseminarea a zis sa mergem pe FIV (eu avind endometrioza ar putea fi cauza inseminarilor nereusite + costurile ridicate al inseminarilor cu stimulare care se fac la ei, sansele la inseminari fiind f mici 15% nu are rost sa mai incercam caci daca era sa reusim ,reuseam pana acum... ) dar noi am zis sa mai incercam totusi o inseminare in ianuarie ,poate si de teama ca nu voi reusi FIV-ul si nu vreau sa irosesc asa repede si ultima sansa,caci nu ne vom permite mai mult de un FIV ...aici am gasit niste dr extraordinari ,am vorbit si cu prof Sthromer care ne-a zis sa incercam o biopsie caci sant sanse de 50% sa se gaseasca spermatozoizi la biopsie dar noi am renuntat ... 1- din cauza FSH care tot creste in iunie era de 35, 2-de frica caci poate se gasesc spermatozoizi si nu sant suficienti de buni (calitativ vorbind )si nu se vor fertiliza sau nu voi reusi FIV-ul care cum am zis mai sus va fi doar unul....si de aceea noi am ales tot varianta aceasta,mi-a trebuit mult sa ma obisnuesc iarasi cu ideea facandu-mi atatea vise ..auzindu-va pe voi aici...nu stiu poate am renuntat prea usor ,cateodata nu-mi vine sa mai scriu aici simt ca nu mai fac parte din "clubul luptatoarelor" va citesc ,ma bucur pt voi , plang pt esecurile voastre si va admir ca tot nu renuntati la lupta...

eu iti doresc din suflet sa reusiti pana la urma sa aveti copilasul vostru,ai luptat prea mult,ai facut tot ce se putea face in cazul azoo,iti stiu istoricul de cand ai intrat pe forum si te-am admirat cata putere ati avut sa continuati in ciuda esecurilor....eu stiu ca nu te vei lasa si vei gasi calea cea buna pt ati vedea visul implinit,mult succes

dear_bambie spune:

Buna!
Elenada, felicitari!!! Sarcina usoara, la termen si bebelusi sanatosi si papaciosi!!!

Offf, si noi am trecut prin toate etapele, dar am stat la pct 4 aproape un an, am avut vreo 2-3 luni, in care, la fiecare 2 saptamani eram anuntata ca o prietena/ cunostinta era gravida. Aflam, plangeam dar fara sa ma vada sotul , ca si el era saracu' daramat, cand imi reveneam, iar o luam de la capat. Abia mi-am revenit, nu pe deplin, dar cel putin, cand mai primesc vreo veste, reusesc sa-mi stapanesc lacrimile. Deja 2 botezuri le-am avut si am trecut cu bine, la anul, mai avem 5 botezuri si 2 moturi, om vedea cum vom trece si peste astea...
In schimb, sotul, s-a inchis in el, din secunda cand a aflat diagnosticul, o luna de zile, nici nu a deschis subiectul si l-am lasat in pace, apoi uosr am inceput sa vorbim, maxim 10 min pe zi, ca mai mult, nu voia sa vorbeasca si apoi am crescut treptat timpul alocat discutiei, apoi a mers sa-si faca investigatiile singurel, eu doar ii faceam programare la doctori, a luat toate pastilele pe care i le-am dat, era dispus sa faca si operatia la dr Voinea, dar ne-am indreptat direct spre fiv. Nici biopsia nu o refuza, va face cate biopsii va fi nevoie...
Cum spunea si Arucs, amandoi suferim, dar facem tot posibilul sa nu ne afecteze viata de cuplu! Cu un ochi radem, cu celalalt plangem...
Diana, va doresc multa bafta, sa reusiti sa treceti peste toate obstacolele!

Azi am repetat spermograma si am niste emotii...sunt tare curioasa daca tratamentul cu maca si celelalte pastilute, va da rezultate! Tot azi am facut si hormonalele, iar eu am facut si profilul torch. Acum asteptam rezultatele, sper sa iasa bune!

Va cu mare drag!



aniversare casatorie; asteptand o minune;

"Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane..."