Rugaciune colectiva pentru a dobandi prunci (21)
Raspunsuri - Pagina 19
anadomnica spune:
Fetelor, va postez cateva cuvinte despre rugaciune. Pe mine m-au ajutat mult, sunt foarte adevarate cred si au fost scrise de un sfant. Deci sa luam aminte la ele, mai ales acum in timp de post si implicit de multe ispite. DOmnul sa ne lumineze in calea noastra :
"Sfantul Ioan de Kronstadt - Despre biruirea trupului in rugaciune
De ce este nevoie de rugaciuni lungi? Ca prin rugaciunea lunga, facuta cu osardie, sa incalzim inimile noastre reci, invartosate prin petrecerea indelungata in desertaciune - caci este lucru nefiresc a crede, cu atat mai mult a pretinde, ca inima invechita in desertaciunea acestei vieti sa se poata patrunde in scurta vreme de caldura credintei si dragostei de Dumnezeu in timpul rugaciunii. Nu, pentru aceasta e nevoie de osteneala si iar osteneala, de vreme si iar vreme. Imparatia Cerurilor se ia cu sila, si silitorii o rapesc pe ea (Mt. 11, 12). Imparatia lui Dumnezeu nu vine grabnic in inima, cand oamenii fug de ea cu atata osardie. Domnul insusi vesteste voia Sa ca noi sa ne rugam nu putina vreme atunci cand ne-o da pilda pe vaduva care indelungata vreme se tot ducea la judecator, suparandu-l cu rugamintile sale (Lc. 18, 2-6). Domnul, Tatal nostru Ceresc, stie dinainte cererea noastra (Mt. 6, 8), stie de ce avem nevoie, dar noi nu-L stim pe El cum trebuie, suntem foarte credinciosi desertaciunii lumesti, nu Tatalui Ceresc; si iata ca El, dupa intelepciunea si milostivirea Sa, preface nevoile noastre in prilej de ne intoarce catre Dansul. "Intoarceti-va, copiii Mei rataciti, macar acum, la Mine, Tatal vostru, cu toata inima voastra, daca mai inainte vreme ati fost departe de Mine; macar acum incalziti cu credinta si cu dragostea inimile voastre, care mai inainte erau reci, intorcandu-le catre Mine".
Nu face la rugaciune placurile trupului lenevos - nu te grabi: trupul, plictisit si apasat de lucrarea sfanta, se grabeste sa termine cat mai repede ca sa se odihneasca ori sa se apuce de lucruri trupesti, lumesti.
Cand savarsesti rugaciune, pravila, mai ales dupa carte, nu te grabi sa sari de la un cuvant la altul fara a fi simtit adevarul lui, fara a-l fi pus la inima, ci da-ti intotdeauna osteneala de a simti cu inima adevarul lucrurilor pe care le spui; inima ta se va impotrivi uneori prin lenevie si impietrita nesimtire fata de ceea ce citesti, alteori prin indoiala si necredinta, printr-o oarecare vapaie si stramtorare launtrica, alteori prin imprastiere si abatere catre oarece lucruri si griji pamantesti, alteori prin pomenirea necazului suferit din partea aproapelui si simtamantul razbunarii si al urii fata de el, alteori prin inchipuirea placerilor lumesti sau a placerii pricinuite de citirea romanelor si indeobste a cartilor lumesti. Nu fi iubitor de sine, biruie-ti inima, adu-o lui Dumnezeu ca jertfa bineplacuta: Da-mi, fiule, inima Ta (Pilde 23, 26), si rugaciunea ta te va face ruda cu Dumnezeu, te va uni cu El si cu tot cerul, si te vei umplea de Duhul si de roadele Lui, care sunt dreptatea, pacea si bucuria, blandetea, indelunga rabdare, umilinta inimii. Vrei sa termini repede pravila de rugaciune ca sa dai odihna trupului ostenit?
Roaga-te din inima si vei adormi cu somn linistit, sanatos si lin. Deci, nu te grabi sa te rogi cum se nimereste: nefacand o jumatate de ceas de rugaciune vei pierde trei ceasuri din cel mai sanatos somn. Te grabesti la munca? Scoala-te mai devreme, nu dormi peste masura, si roaga-te cu osardie: vei dobandi liniste, energie si spor la lucru pentru intreaga zi. Inima nazuieste spre lucrurile desertaciunii celei lumesti? Frange-o; sa fie comoara ei nu desertaciunea pamanteasca, ci Dumnezeu: invata-ti inima sa se lipeasca prin rugaciune de Dumnezeu, nu de desertaciunea lumii, ca sa nu te afli rusinat in zilele bolii tale si in ceasul mortii tale, ca un bogat in desertaciunea lumii si sarac in credinta, nadejde si dragoste, de nu te vei ruga in acest fel.
Nu crede trupului tau, ce te ameninta ca va slabi in timpul rugaciunii: sa stii ca minte. Cum vei incepe sa te rogi, vei vedea trupul va deveni robul tau ascultator. Rugaciunea il va si inviora. Adu-ti aminte totdeauna ca trupul este mincinos.
La oamenii ce se roaga putin, inima este slaba - si iata, cand vor sa se roage, inima lor devine slabanoaga si le slabanogeste mainile, trupul si gandurile, incat le este greu sa se roage. Trebuie ca omul sa se biruie pe sine, sa se straduie a se ruga din toata inima, fiindca bine, usor este a te ruga din toata inima.
La rugaciune nu te lasa biruit de trup si de vrajmasul care lucreaza prin el; nu vicleni cu limba ta, ci graieste adevar in inima ta (v. Ps. 14, 3, 2); sa simti si sa gandesti precum graiesti in rugaciune, nu ca si cum pe limba ar fi miere, iar in inima gheata; daca vrajmasul te va birui o data, dupa aceea va trebui sa te aperi pe tine insuti, sa aperi slobozenia ta de el ca pe un petec de pamant cotropit de vrajmas, iar inima ta se va departa de Domnul. Nimic sa nu treci cu vederea in viata duhovniceasca, sa nu socoti despre nici un lucru ca e marunt, ca nu merita luare-aminte. Lucrul de capetenie este acesta: straduie-te sa fii intotdeauna adevarat in inima ta. Cand este greu sa te lupti cu trupul, tocmai atunci arata-ti neclintirea, tocmai atunci sa nu slabesti in lupta, ca un bun ostas al lui Hristos.
Rasfatul trupului, impietrita nesimtit fata de tot ce este duhovnicesc, sfintit, e stramtorare de la vrajmasul, desi omul trupesc nu o socoate stramtorare, fiindca binevoieste intru ea - dar cei ce vor sa traiasca duhovniceste o socot stramtorare, fiindca ea nu ingaduie ca Dumnezeu sa ajunga la inima noastra; nu lasa sa se reverse in inima harul Dumnezeiesc, care viaza si lumineaza sufletul nostru; face ca sufletul nostru sa nu rodeasca roadele credintei, nadejdii si dragostei. Atunci te faci un om trupesc, care nu are duh. O, ce mult felurite prigoniri! Indata ce te vei intrista din inima pentru aceasta impietrita nesimtire, indata ce vei plange pentru ea inaintea Domnului, ea va si trece, si inima se va incalzi si se va inmuia, si se va face in stare de cugetare duhovniceasca si de simtaminte duhovnicesti.
Nu te cruta cand este vorba sa te rogi din inima nici dupa ce ai petrecut intreaga zi in osteneli. Nu fi deloc nepasator la sfanta rugaciune, spune totul Domnului din inima, caci rugaciunea este lucrul lui Dumnezeu. Daca te-ai apucat de hat, nu spune ca este bat; ce ai pus mana pe plug, nu te uita inapoi (v. 9, 62). Dupa ce ti-ai ingaduit sa te rogi cu nepasare, nu din toata inima, nu adormi (daca e vorba de rugaciunile de seara) pana ce nu-ti vei Sterge pacatul plangandu-l inaintea lui Dumnezeu. Aceasta se intampla nu cu toti, ci cu cei s-au desavarsit, la seama: nu pune trupul tau ai presus de Dumnezeu, ci pentru El sa nu iti pese de odihna trupeasca. Orice pravila de rugaciune te-ai apucat sa implinesti implineste-o cu buna credinta (daca este lunga, implineste-o bine; daca este scurta, asijderea) si nu implini lucrul lui Dumnezeu cu inima indoita, incat jumatate sa fie a lui Dumnezeu, iar cealalta a trupului tau.
Ravna Domnului Dumnezeu nu va rabda viclenia ta, parerea ta de rau pentru trupul tau. El te va da pe mana diavolului, iar diavolul nu va da pace inimii tale pentru nepasarea fata de Cel ce este adevarata tihna a inimii tale si care va face aceasta intotdeauna spre folosul tau, ca sa tina inima ta in apropierea lui Dumnezeu, fiindca orice rugaciune fatarnica departeaza inima de Dumnezeu si o intrarmeaza impotriva omului insusi; dimpotriva, orice rugaciune lipsita de fatarnicie apropie inima omeneasca de Dumnezeu si o face casnica a Lui. Asadar, sa crezi cuvantului acestuia: daca te vei grabi la rugaciune de dragul tihnei trupesti, ca sa te odihnesti mai repede, vei pierde si tihna trupeasca, si pe cea sufleteasca. Ah! Cu ce osteneli, cu ce lacrimi se recapata dupa aceea apropierea inimii noastre de Dumnezeu! Si de vom face apoi iarasi din rugaciunea noastra (nepasatoare) mijloc al indepartarii de Dumnezeu, oare ravna lui Dumnezeu nu se va aprinde pentru aceasta? Lui ii este mila de noi si de ostenelile noastre dinainte, si iata ca vrea sa ne faca a ne intoarce negresit catre Dansul iarasi, din toata inima. El vrea ca noi sa fim ai Lui intotdeauna.
Precum dupa impartasirea cu nevrednicie, asa si dupa rugaciunea nevrednica si rece ii este deopotriva de rau sufletului. Asta inseamna ca Domnul nu intra in inima noastra, fiind jignit de necredinta si de raceala inimii noastre, si ingaduie duhurilor necurate sa se cuibareasca in inima noastra, ca sa simtim deosebirea dintre jugul Sau si al lor.
Sfantul Ioan de Kronstadt"
Doamne ajuta in drumul meu spre bebe!
Eu, familia si pozele mele 
CASUTA VERDE
sufletel_80 spune:
Noce,iti multumesc pentru bunavointa ta. Numele pritenei mele si a sufletelului ei pierdut sunt Lenuta si Stefan (trecut in nefiinta in 15 noiembrie). Incerc sa ii fiu alaturi in aceste clipe grele, dar nu primeste pe nimeni langa sufletul ei chinuit. Nu raspunde la telefon, nu vrea sa vorbeasca cu nimeni. Voi incerca sa ii transmit SMS-uri, macar sa stie ca ma gandesc la ea.
Of, Anadomnica, ce mult ma regasesc in citatul despre rugaciune ... cat de nestatornica este credinta mea ...am atat de mult de muncit pana sa regasesc credinta curata si puternica in Dumnezeu ... Inima mi-e intunecata, frica ma cuprinde cateodata,... , sunt un suflet chinuit de duhuri necurate, iar inima se departeaza uneori de Dumnezeu.
Stiu ca El este aproape de mine, dar il simt de parca ar fi asa departe ... nu reusesc sa il gasesc, am impresia ca nu imi asculta rugaciunile ... Si zic asta deoarece nu simt acea liniste sufleteasca, acea pace si bucurie.
Va multumesc pentru toate randurile pline de invatatura pe care le postati pe forum. Nici nu stiti cat bine fac unora ca mine.
Doamne ajuta!
laurraa spune:
Fetelor, multumesc mult pentru sfaturi si pentru sprijinul acordat.Nu aveti idee cat de bine imi face sa va simt alaturi de mine.Imi dati putere.
Sa le dea Dzeu si Maicuta Domnului sa-i apere pe copii Valeriei.
Sufletel, sunt alaturi de tine si prietena ta.....Dumnezeu va avea grija in continuare si o va minunati in curand cu un prunc sanatos si luminos. Imi pare atat de rau......Dumnezeu sa-i dea putere sa mearga mai departe.
12 + 
Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza!
binecuvantarea noastra
www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm" target="_blank"> Sf. Stelian ne vegheaza si El
just "us" si casutza noastra si a lui BB
medamaya1 spune:
Sufletel, eu tot la 26 de sapt am pierdut sarcina, e greu indiferent de virsta care o pierzi.........lasa-i putin timp, sa-si revina cit de cit..stiu prea bine prin ce trece...imi pare foarte rau ptr ea
...multa multa putere ii doresc sa poata trece cumva, peste.
Anadomnica, tare tare fata, cum mai esti, ce mai faci?
Laurra,
Livsy,si mai asteptam vesti de la tine, sper ca esti mai bine
Pup fetele
anadomnica spune:
Neata fetelor, un pup dulce pt. fiecare sa mai inseninam putin aceste zile mohorate de noiembrie.
sufletel_80- sa stii ca eu am postat citatul despre rugaciune pt. ca la randul meu ma regasesc in el si la fel ca tine intampin multe piedici la rugaciune si am de multe ori multa rea vointa. Totusi, citind cuvintele sfantului m-am intarit, mi-am realizat mai bine situatia, si... , chiar daca inca mai am de luptat, am o nadejde mare si imi creste credinta. Ma bucur ca te ajuta cuvintele de aici, se vede ca esti un suflet bun, un suflet receptiv care cu siguranta va inflori si va inmiresma in jur daca va fi udat cu rugaciune si lacrimi de pocainta
medamaya1- de la mine o floricica scumpa si un pupic . Eu sunt bine, multumesc de intrebare. Pentru moment prioritatea mea este postul si apoi sarbatorirea Nasterii Domnului si a celorlalte sarbatori binecuvantate care vin in aceata iarna. Despre alte investigatii si tratamente... dupa Anul Nou cand ma voi incarca cu forte proaspete. Tu ce mai faci? Te mai pregatesti de urmatorul FIV? ce analize ai mai facut? care e planul de bataie?
Doamne ajuta in drumul meu spre bebe!
Eu, familia si pozele mele
CASUTA VERDE
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
Fetelor mai jos aveti link pt. sinaxarul de azi...
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie18.htm
Sa va fie de folos!
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
DESPRE POST - Parintele Cleopa - Sihastria
Postul – dupa marturisirea marelui Vasile – este cea mai veche porunca data omului de Dumnezeu. Caci zice acest mare parinte al Bisericii lui Hristos: „Cucereste-te si sfieste-te, omule, de batranetea si vechimea postului, pentru ca de o vechime cu lumea este porunca postului. Caci in rai s-a dat aceasta porunca, atunci cand a zis Dumnezeu lui Adam: Din toti pomii raiului poti sa mananci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit (Fac. 2, 16–17)”.
Prin cuvantul «post» noi intelegem o infranare de la toate mancarurile – iar in caz de boala, numai de la unele –, precum si de la toate bauturile, de la toate lucrurile lumesti, de la toate dorintele rele, pentru ca sa poata face crestinul rugaciunea lui mai cu usurinta si sa impace pe Dumnezeu, inca si pentru ca sa omoare poftele trupesti si sa castige harul lui Dumnezeu. Postul este o fapta de virtute, cu lucrare de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci un mijloc de mantuire.
Dar in acelasi timp este si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca este o jertfa – o renuntare de buna voie de la ceva care ne este ingaduit – izvorata din iubirea si din respectul pe care le avem fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavarsire, de omorare a voii trupului, un semn vazut al ravnei si al sarguintei noastre spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii Sai, care nu au nevoie de hrana. «Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-I trebuie hrana».
Rostul postului este folosul trupului si al sufletului, pentru ca intareste trupul si curateste sufletul, pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea si Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2, 15). Si Isus, fiul lui Sirah, zice: Nu fi nesatios intru toata desertaciunea si nu te apleca la mancaruri multe. Ca in mancarurile cele multe va fi durere, iar nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru nesat multi au pierit; iar cel infranat isi va spori viata (37, 32–34).
Mantuitorul Insusi a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei (Matei 4, 2; Luca 4, 2); si tot Mantuitorul ne invata cum sa postim (Matei 6, 16–18). El ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau, de asemenea, Sfintii Apostoli si ucenicii lor (Fapte 13, 2–3; II Cor. 6, 5); ei au randuit postul pentru crestini. Moise a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9–18); Ilie Proorocul la fel a postit patruzeci de zile (III Regi 19, 8); Daniel, de asemenea a postit (Daniel 9, 3; 10, 3).
Din Sfanta Scriptura aflam cum trebuie sa fie postul pentru a fi bineprimit de Dumnezeu (Isaia 58, 6–8; Matei 6, 16–18); aflam ca postul este de folos in vremea judecatilor lui Dumnezeu (Ioil 1, 14; 2, 11–12; Iona 3, 4–7); in vreme de nenorociri si primejdii (II Regi 1, 12; Est. 4, 3) si este bun in vederea izbavirii de primejdii viitoare (I Ezdra 8, 21–23; Est. 4, 3–16; Ioil 2, 12; Iona 3, 4–5). Postul este bun in vremea suferintelor Bisericii (Matei 9, 15; Luca 5, 33–35); in vremea suferintelor pricinuite de altii (Ps. 34, 12–13); in vederea consacrarii sfintitilor slujitori (Fapte 13, 3; 14, 23). Postul trebuie insotit de rugaciune (II Regi 12, 16; I Ezdra 8, 23; Neem. 1, 4; Ioil 2, 15–17; Daniel 9, 3; Luca 2, 37; I Cor. 7, 5), de marturisirea pacatelor (I Regi 7, 6; Neem. 9, 1–2; Daniel 9, 3–6) si de smerenie (Deut. 9, 18). Postul este bun pentru intoarcerea la Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2, 12), ca si in vremea de intristare (Jud. 20, 26; II Regi 1, 12; Ps. 34, 12–13; 68, 12; Daniel 10, 2–3).
Sfintii Parinti ai Bisericii lui Hristos lauda si recomanda postul cu multa staruinta. Iata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur: „Postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nesatioase, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si-l usureaza”.
Postul se imparte in mai multe feluri si anume:
a) Ajunare desavarsita – adica atunci cand nu mancam si nu bem nimic, cel putin o zi intreaga.
b) Postul aspru sau uscat – sau ajunarea propriu-zisa, cand mancam numai spre seara mancaruri uscate: paine si apa, fructe uscate, seminte etc.
c) Postul obisnuit sau comun – cand mancam la orele obisnuite, dar numai mancaruri de post, adica ne infranam doar de la mancarurile „de dulce” (carne, peste, branza, lapte, oua, vin, grasime s.a.).
d) Postul usor (dezlegarea) – cand dezlegam la untdelemn si vin, iar uneori dezlegam si la peste, icre, asa cum este prevazut in Tipicul Mare al Bisericii, la anumite sarbatori care cad in cursul posturilor de peste an.
Posturile de o zi in cursul anului sunt: Miercurea si Vinerea, ziua Inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie), ziua taierii Capului Sfantului Ioan Botez#259;torul (29 august), precum si ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie), post asezat din vremea cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciuni spre primirea botezului.
Iar posturile de mai multe zile ale Bisericii lui Hristos, celei dreptmaritoare sunt: Postul Mare, Postul Nasterii Domnului, Postul Sfintei Marii (Maicii Domnului) si Postul Sfintilor Apostoli; randuiala dupa care se tin aceste sfinte patru posturi este scrisa in Tipicul cel Mare al Bisericii.
Sectarul: Omul poate sa manance orice mancare, fiindca mancarea nu spurca pe om. De aceea nu trebuie sa facem deosebire intre mancarurile de post si cele de frupt (de dulce), fiindca toate sunt la fel de curate, dupa cum a spus Mantuitorul: Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om…
Atunci Petru lua cuvantul si zise: Desluseste-ne noua pilda aceasta.
El raspunse: Acum sunteti si voi nepriceputi? Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara, iar cele ce ies din gura, pornesc din inima si acelea spurca pe om… (Matei 15, 11, 15–18). Deci nu are rost sa facem deosebire intre mancaruri, ca si cand prin unele (cele de post) ne-am mantui, iar prin altele ne-am spurca si ne-am osandi.
Preotul: Este adevarat ca nu prin mancaruri se spurca omul, pentru ca ele toate sunt curate. Dar aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa mai existe post. In cele de mai sus ti-am aratat dumitale – din Sfanta si dumnezeiasca Scriptura – ca postul este cea mai veche porunca data omului de Dumnezeu, apoi ti-am dat numeroase citate biblice ca marturii despre legea postului si folosul lui.
Scopul postului nu este numai de a face deosebiri intre unele mancaruri, ci de a disciplina trupul si puterile sufletesti, spre usurare si curatire de pacate. Daca Sfintii Prooroci, Sfintii Apostoli si toti sfintii lui Dumnezeu ar fi cugetat asemenea nebunii cum cugetati voi sectarii cei blestemati despre post, apoi ei nu ar mai fi postit atat de mult in viata lor si nici nu ar fi lasat oamenilor invatatura sa posteasca. Stiu ca voua tuturor ratacitilor sectari va convine sa talcuiti rau si sucit invataturile Sfintei Scripturi, pentru a face pantecele vostru dumnezeu si a-i sluji lui cu tot felul de mancaruri, fara opreala si osebire. Stricati legea lui Dumnezeu pentru pantecele vostru si invatati pe oameni sa nu posteasca pentru ca sa va faceti vrednici de mai mari chinuri in gheena focului, dezlegand posturile cele puse de Sfintii Prooroci si Apostoli in Biserica lui Hristos.
Citatul invocat aici de dumneata nu are nimic cu dezlegarea posturilor, ci se refera numai la obiceiul fariseilor si al carturarilor de a nu manca cu mainile nespalate. Mantuitorul talcuieste sfintilor Sai ucenici si apostoli cele ce nu intelegeau, spunandu-le ca a manca cineva cu mainile nespalate (situatie in care se aflau ei atunci) nu este un lucru necurat, caci necuratia omului nu vine din afara, ci dinlauntru, adica din inima lui, asa cum adesea din inima fariseilor si a carturarilor fatarnici ieseau cuvinte pline de hula, de ura, de zavistie si pizma la adresa Mantuitorului, si acelea erau care ii spurcau pe ei.
Pentru aceasta Mantuitorul nostru si Dumnezeu, vazand in inima lor aceasta necuratie duhovniceasca, ii mustra numindu-i «orbi», «morminte varuite», «fatarnici» s.a. Acesti farisei orbi si carturari aveau nevoie de a-si spala inima lor de ura, de zavistie, de pizma, de fatarnicie, pentru a se putea curati inaintea lui Dumnezeu. Iar ei cu fatarnicie se arata ravnitori in obiceiurile lor de a-si spala negresit mainile cand stau la masa, ca si cum acesta ar fi fost lucrul cel mai de seama si placut lui Dumnezeu. Asadar, acesta este intelesul adevarat al textului invocat de dumneata, iar nu cel cugetat de voi, ratacitilor sectari, care rastalmaciti scripturile spre a voastra pierzare (II Petru 3, 16–17).
Asadar Mantuitorul prin cuvintele citatului de mai sus, invocat de dumneata, n-a zis catre ucenicii Sai «sa nu mai postiti» si nici nu putea sa spuna aceasta, cata vreme El fiind fara de pacat (Matei 27, 24; Ioan 8, 46; II Cor. 5, 21; Evrei 4, 15 #351;.a.), a postit pentru noi si pentru mantuirea noastra timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti (Matei 4, 2; Luca 4, 2).
Sectarul: Este o erezie condamnata de Sfanta Scriptura a opri pe cineva de la anumite mancaruri, atata vreme cat ele sunt bune si curate si mai ales ca au de la Dumnezeu menirea de a fi consumate. Caci scrie apostolul: Acestia (invatatorii mincinosi ce se vor ivi) opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul, de vreme ce orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire; caci se sfinteste prin cuvsntul lui Dumnezeu si prin rugaciune… Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar slujba dumnezeiasca spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii acesteia si a celei viitoare (I Tim. 4, 3–5, 8).
Preotul: Si in acest citat voi, sectarii, trageti cenusa pe turta voastrs. Va convine sa mancati mereu de toate, fara de osebire, sa dezlegati fraul postului si sa faceti larga calea pantecelui vostru si a celor inselati de voi. Dar pe noi ne invata Mantuitorul nostru Dumnezeu ca dracii nu ies din oameni decat numai prin rugaciune si prin post (Matei 17, 21). Ne invata si sfintii Sai ucenici si apostoli, ca ei slujeau Domnului postind, dupa cum este scris: Si pe cand slujeau Domnului si posteau… si iarasi: Atunci, postind si rugandu-se, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece (Fapte 13, 1–4); si iarasi spune marele Apostol Pavel, aratand ca nici in suferintele sale nu lasa postul: In batai, in temnite, in tulburari, in osteneli, in privegheri si in posturi (II Cor. 6, 5).
Deci de cine trebuie sa asculte crestinii? De Hristos, Dumnezeul nostru si de sfintii si dumnezeiestii Lui apostoli, sau de voi, blestematilor prooroci mincinosi, care stricati si rastalmaciti intelesul Scripturii spre a voastra pierzanie (II Petru 3, 16–17)? Vai de voi, orbilor si nebunilor sectari, care inchideti ochii mintii voastre la lumina adevarurilor celor ce lumineaza in Scripturi. Iar voi, ca corbii cei de noapte, ca huhurezii si bufnitele cele de prin paduri numai la intuneric vedeti, iar la lumina sunteti orbi. Vai si de acei crestini care va asculta pe voi, caci impreuna cu voi, orbilor, vor cadea in groapa (Matei 16, 3; 23, 16–19; Luca 6, 41; Matei 7, 3).
Citatul adus de tine aici, prin care ti se pare tie ca rastorni cele nerasturnate, nu se refera nicidecum la anularea postului. Ci prin el se mustra ratacirea vechilor eretici, de pe acea vreme (gnosticii), care asemenea voua fiind orbi si rataciti, opreau cu desavarsire casatoria si mancarea de carne. Iar acest lucru nu-l faceau pentru o vreme, cum facem noi in vremea postului, ci pentru totdeauna opreau casatoria, spre a nu se inmulti «materia», iar carnea o socoteau ca pe ceva necurat. Asadar, intelegeti voi sectarilor si treziti-va din somnul ratacirii voastre, pentru ca in citatul adus de voi aici, nicidecum marele Apostol Pavel nu se impotriveste postului, ci aduce lamuriri acelor rataciti eretici «gnostici», care tulburau pacea Bisericii lui Hristos, asa cum faceti si voi astazi. Oare cum ar fi putut marele Apostol Pavel sa vorbeasca impotriva postului, daca el in toata vremea vietii sale a postit si s-a nevoit (Fapte 9, 9; 13, 3; II Cor. 6, 5, s.a.)?
Sectarul: Postul este ceva indiferent, neutru; nu este nici bun, nici rau, si, ca atare, prin el nu ne putem face noi mai placuti lui Dumnezeu. Apostolul graieste lamurit: Nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste (I Cor. 8, 8). Pentru ca imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie intru Duhul Sfant (Rom. 14, 17). Iata de ce nu este nici un pacat a nu tine post. Cine il tine nu face rau si cine nu-l tine, iarasi nu face rau; nici a-l tine nu este vreo virtute, nici a nu-l tine nu este vreun pacat.
Preotul: Asa ti se pare dumitale, dar deloc nu este asa. Iarasi ai adus un citat din Sfanta Scriptura prin care voiesti a te justifica in fata postului. Zici ca postul pe nimeni nu face mai placut lui Dumnezeu. Cine te-a invatat astfel de erezii? Cine a facut pe niniviteni sa nu piara si sa intoarca hotararea cea dreapta a lui Dumnezeu spre mila, daca nu postul? Asadar postul si pocainta au facut pe Dumnezeu sa Se milostiveasca si sa nu piarda pe cei peste 120.000 de oameni care au postit impreuna cu vitele lor si cu imparatul lor si boierii lui (Iona 3, 5; 4, 11). Au nu cu postul si cu rugaciunea a bineplacut David, imparatul si proorocul lui Dumnezeu, dupa caderea lui in desfranare si ucidere? Auzi ce zice: Genunchii mei au slabit de post (Ps. 18, 23) si iarasi: Ca cenusa ca painea am mancat (Ps. 101, 10). Si in alt loc: Iar eu, cand ma suparau aceia, m-am imbracat in sac si mi-am smerit cu post sufletul meu (Ps. 34, 12–13). Au nu cu postul au placut cei trei tineri lui Dumnezeu si nu i-a ars cuptorul Babilonului (Daniel 1, 8; 3, 25–26)? Au nu cu postul a inchis Daniel gurile leilor in groapa (Daniel 6, 23–24)? Dar nu ajunge vremea si nici nu este aici locul a-ti arata cati dintre oameni s-au facut placuti lui Dumnezeu cu postul; si mai zici ca pe nimeni postul nu-l face mai placut lui Dumnezeu.
Apoi sa stii ca amandoua aceste citate pe care le-ai adus aici ca marturie impotriva postului nu se refera deloc la oprirea de a posti, ci la oprirea de mancare de carne jertfita idolilor (vezi contextul ambelor citate: I Cor. 8, 10; 10, 25–27). Vezi acolo ca cei ce s-au scandalizat de mancarea celor jertfite la idoli erau iudeo-crestinii, care inca tineau cu mare strictete la Legile Vechiului Testament cu privire la mancaruri (Lev. c. 11; Deut. c. 14). Acestia nu mancau carne jertfita idolilor si voiau sa opreasca si pe crestinii proveniti dintre pagani de la acest lucru; cu acest prilej marele Apostol Pavel a scris cele de mai sus, pe care dumneata ca si toti sectarii le talcuiesti sucit si rau.
Sectarul: Nici postirea nu este folositoare si nici nepostirea nu este vreun pacat; pentru aceasta cei ce postesc nu trebuie sa osandeasca pe cei ce nu postesc, dupa cuvantul apostolului: Cel ce mananca, sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca, sa nu judece pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia?… Si cel ce mananca, pentru Domnul mananca, pentru ca multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca, tot pentru Domnul nu mananca si multumeste si el lui Dumnezeu (Rom. 14, 3–6). Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare sau la luna noua sau la sambete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul, al lui Hristos (Col. 2, 16–17). Astfel, nici ortodocsii nu sunt indreptatiti a aduce vreo invinuire celor carora legea lor – bazata pe cuvantul apostolului – nu-i obliga sa posteasca, si nici a-i condamna, asa cum fac ortodocsii care se tin a fi drepti.
Preotul: Si in citatele acestea, ca si in celelalte de mai sus, dumneata nu ai nici un fel de dreptate si intelegere; intaiul citat, ca si cele pe care le-ai invocat mai inainte, nu opreste si nu anuleaza postul. El vorbeste numai despre deosebirea dintre mancaruri oprite si neoprite, sau curate si necurate, potrivit randuielilor – acum desfiintate – ale Vechiului Testament. Iar in citatul al doilea se combate parerea iudeo-crestinilor care invinuiau pe cei dintre pagano-crestini ca mananca din carnea cea jertfita idolilor; iar marele Apostol Pavel le arata ca de acum inainte sa nu se mai faca deosebire intre mancaruri, deoarece pentru mantuire acest lucru nu mai are nici o insemnatate, stiut fiind ca in Noul Testament nu mai exista nimic necurat. Deci chestiunea in cauza era de a aplana si a linisti tulburarile, neintelegerile si conflictele care se ivisera intre iudeo-crestini si pagano-crestini, in special in privinta mancarii si in general in problema obligativitatii si a neobligativitatii Legii Mozaice in crestinism. Contextul si textele paralele lamuresc indeajuns despre ce este vorba in cele invocate de dumneata.
Daca voi sectantii ati citi Sfanta Scriptura cu atentie, totdeauna, din analiza contextelor – facuta cu chibzuinta duhovniceasca – ati intelege clar si textele care sunt in legatura cu ele si nu v-ati rataci. Dar voi cititi numai textul singur si va multumiti cu parerea si intelegerea voastra despre el, si de aici va vine voua tot eresul si ratacirea pe care apoi o semanati in urechile altora, si vai de cei ce va asculta, caci impreuna cu voi vor merge in Gheena.
Sectarul: Postul adevarat este numai cel zis «negru», care consta in retinerea totala – pe un timp determinat – de la orice mancare si bautura. Iar acest post se tine dupa libera alegere, dupa imprejurari si dupa posibilitatea fiecaruia, dar nicidecum in zile randuite de altii sau in anumite rastimpuri ale anului, asa cum faceti voi, ortodocsii.
Preotul: Nici Biserica noastra nu osandeste postul «negru»; dimpotriva, il recomanda ca avand bune temeiuri biblice. Dar, fiindca acest fel de post este foarte greu si nu fiecare om il poate practica – din diferite motive fizice si igienice –, Biserica a randuit ca numai celalalt fel de post, care de asemenea are temeiuri biblice, sa fie obligatoriu pentru fiecare crestin.
Sectarul: Ce marturii si temeiuri biblice are postul vostru, al ortodocsilor? Deoarece voi ati pus o multime de posturi in diferite vremi ale anului si prin aceasta ati impovarat cu grele sarcini poporul crestin care, daca ar tine atatea posturi – randuite de conducatorii Bisericii –, apoi ar trebui aproape tot timpul anului sa posteasca. Dar acest lucru l-ati pus numai pe popor, caci voi – preotii si arhiereii vostri – sunteti fariseii si carturarii de alta data, ca puneti poveri grele si nici cu degetul vostru nu le ridicati, fiindca voi nu faceti din cele ce ziceti; stim noi ca popii si cei mai mari ca ei nu postesc, dar pe umerii poporului pun sarcini cu anevoie de purtat (Matei 23, 3).
Preotul: Nu sunt deloc fara temeiuri scripturistice si traditionale posturile randuite noua de Biserica. Dimpotriva, noi avem temeiuri foarte bune si numeroase in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie despre sfintele noastre posturi. Dumneata citeste si vezi in Sfanta Scriptura ca si in Vechiul Testament exista o anumita randuiala in ceea ce priveste vremea posturilor, caci erau anumite rastimpuri de peste an in care se faceau diferite posturi. Astfel:
1. Se postea de doua ori pe saptamana (joia si lunea) in amintirea suirii si coborarii lui Moise de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii. Fariseul din pilda Mantuitorului se lauda de asemenea ca posteste de doua ori pe saptamana (Luca 18, 12), vrand sa spuna prin aceasta ca el tine cu strictete randuiala privitoare la tinerea postului si ca, prin aceasta, e placut lui Dumnezeu. Postul lui era insa numai trupesc, deoarece sufletul lui era plin de mandrie, fapt pentru care postul lui trupesc nu-i era lui de nici un folos;
2. Se postea in ziua impacarii (in 10 ale lunii Tisiri) dupa cum Insusi Dumnezeu a randuit: Si aceasta sa va fie voua lege vesnica: in luna a saptea, in ziua a zecea a lunii, sa postiti si sa nu savarsiti nici un fel de munca…, caci in aceasta zi se va face pentru voi ispasire, ca sa va spalati de toate pacatele voastre si sa fiti curati inaintea Domnului (Lev. 16, 29–30). Acest post este amintit si in Noul Testament (Fapte 27, 9);
3. Mai existau apoi si alte zile sau rastimpuri fixe la care era randuit post dupa cuvantul Domnului prin proorocul: Asa zice Domnul Atottiitorul: Postul din luna a patra, a cincea, a saptea si a zecea sa fie pentru neamul lui Iuda, zile de bucurie si veselie si sarbatori luminate… (Zah. 8, 19).
Asadar ca si in Vechiul Testament, si in cel Nou, Sfanta Biserica a randuit anumite rastimpuri si zile in care postul sa fie obligatoriu pentru toti crestinii, ca astfel si in privinta aceasta sa fie o buna randuiala dupa cuvantul apostolului: Toate sa se faca cu buna randuiala si cu buna cuviinta (I Cor. 14, 40), caci Dumnezeu nu este Dumnezeul neoranduielii (I Cor. 14, 33).
Iar cat priveste cele ce ai zis dumneata, ca preotii si arhiereii nostri nu postesc, acesta nu este lucrul nostru de a-i judeca, ca scris este: Nu judecati si nu veti fi judecati (Matei 7, 1; Luca 12, 14; I Cor. 4, 5). Noi avem porunca de la Hristos sa facem cele ce spun conducatorii Bisericii, daca vrem sa ne mantuim (Matei 23, 2).
Din “Calauza in credinta ortodoxa”
Editura Episcopiei Romanului 2003
Capitolul 13
http://cleopasihastria.wordpress.com/2007/09/20/despre-post/
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
Fetelor va mai postez un link unde gasiti cuvinte folositoare despre post:
http://www.razboiulnevazut.org/topic.php?id=9
anadomnica - mi-a placut f. mult articolul postat de tine... ma regasesc si eu in el...
Pupici pt. toate fetele!
Ce mai stiti de Valeria?
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
Anaomaria spune:
Buna ziua, fetelor
Anadomnica foarte frumos articolul, l-am listat si eu si l-am citit. As mai aduce un raspuns sectarului, sa nu mai arunce cu noroi aiurea, ca din cate stiu, preotii si arhiereii postesc. 
Pupici tuturor si multa sanatate. Eu de acum visez la iarna...
"Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."-Corinteni I, cap. 13
caciantoni spune:
Marele teolog Sf.Ioan Gura de Aur spune: “Postiti? Aratati-mi-o prin fapte! Cum? Daca vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, împacati-va cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiati, o femeie frumoasa, întoarceti capul în alta parte. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mâinile si toate madularele trupului vostru. Mâinile voastre sa posteasca ramânând curate de hotie si lacomie. Picioarele, nealergând la privelisti urâte si în calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire la frumusetile straine… Gura trebuie sa posteasca de înjuraturi si de alte vorbe rusinoase.”
Stiind acum ce avem de facut, sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne trimita ajutorul Sau, pentru a lupta cu ispita diavolului, pentru a putea iesi din Postul acesta mai curati, mai buni si vrednici de a ne împartasi cu Trupul si Sângele lui Mântuitorului Hristos.
AMIN!
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)