Parintii=turnul de control!

imi place aceasta comparatie!

copii nostri sunt niste mici/mari piloti. invata de cand se nasc si pana devin adulti. invata sa-si conduca propria viata, iar noi avem menirea de a sadi cea mai buna samanta, pentru ca ei sa creasca drept, sa-si conduca bine, la timpul potrivit, propriile vieti.

invatarea aceasta as compara-o cu pilotarea unui avion. copilul sta in cabina de comanda, pentruca, nu-i asa? copiilor le place din pruncie sa "conduca" , iar noi parintii, suntem in turnul de control!

incet, cu trecerea anilor, ii dirijam pas cu pas catre mai sus, catre o noua provocare! un copil de clasa 1, nu poate "zbura" direct in cl 5a, dintr-o singura incercare. trebuie sa parcurga toate clasele, pentru a ajunge acolo!

ii invatam sa aiba incredere in ei insisi, in noi, le spunem mereu sa nu se inalte prea repede, pentruca exista pericole...mereu si mereu, din turnul nostru de control, "dirijam" cresterea, ridicarea copiilor nostri, an de an...pana ajung sa poata zbura singuri, in siguranta!


voi ce credeti? cum vedeti "cabina pilotului" si "turnul de control"?

Kari

Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!

simali spune:

Eu nu cred ca sunt un turn de control. Cred ca sunt un alt pilot, cu un alt avion; unul cu mai multe ore de zbor la activ ?
Dar avioanele sunt greoaie.

Mai mult cred ca suntem pasari.
El o pasare mica si draguta, sa zicem un scatiu...
Eu... poate o pasare mai mare si mai inteleapta... o mierla?
Fiecare are zborul lui propriu.
Uneori ne intalnim pe o crenguta si povestim. Si mierla povesteste din experienta ei. Si scatiul din a lui.
Scatiul stie ca daca este in primejdie, prietena lui, mierla, sare in ajutor.
Si mierla invata de la scatiu. Iari de pilda, a invatat sa deseneze soldati francezi cu tricorn.
Si scatiu si mierla fac greseli. Invata din ele. Se ridica si merg mai departe...

Poate ca nu este exact asa in viata de zi cu zi. Poate ca suntem uneori pur si simplu mama-fiu.

Dar ceea ce am scris mai sus este pentru mine o aspiratie... Si cred ca este important sa te indrepti mereu spre un punct luminos, chiar daca mult prea inalt.

alice

betiana spune:

Un parinte nu este doar un turn de control.Caci in turnul de control doar se fac estimari ale rutei si se dau indicatii precise privind ruta, nivelul la care trebuie sa te afli. Un parinte este coparticipant la evolutie, invaluind cu dragoste traseul dezvoltarii, explicand si aplicand impreuna cu odorul anumite tehnici de redresare. Copilul nu-si ia zborul singur, decat mult mai tarziu, spre adolescenta. Poate abia atunci, cand drumurile par paralele, desi totusi adeseori se intersecteaza, putem face o evaluare experentiala si sa dam o nota evolutiei firesti pe scara anilor.

corinadana spune:

Nu tu erai cu controlul prin usa de la baie?!
Nici eu nu s nici un turn de control...poate sunt baza de decolare

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Tisina spune:

Kari, total off-topic (si scuze pentru asta ): imi suna foarte cunoscut "citatul" de la sfarsitul postarii tale, si ma obsedeaza ca nu imi amintesc de unde il stiu. Poti sa ma ajuti, te rog?
Pupici si inca o data scuze!

Tisina spune:

Am uitat sa scriu si raspunsul meu la intrebarea ta;
Ar fi frumos si usor, cum spui tu, sa fim ca turnul de control, iar cei mici ca pilotii de avioane. Din pacate, nu prea e asa, pentru ca pilotii INTOTDEAUNA asculta de turnul de control, pe cand copiii...

kariguld spune:

tisina, citatul meu e dintr-o carte, de curand am gasit notat in agenda mea si am pus aici. cand citesc ceva care imi place, notez imediat in agenda....si apoi , cand revad programul de peste saptaman...dau cu ochii de ceva frumos!
cartea se numeste "Supa de pui pentru suflet".

ideea era sa impartasim din experientele noastre, cum reusim sa le "dirijam " pasii, cum ii provocam cand vrem sa invete ceva...



Kari

Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!

kariguld spune:

tisina, am cautat in carte acuma si vad ca are si un autor, care a spus acele cuvinte intr-o anume imprejurare.
am facut adaugire la citat!

Kari

Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!

Antonie de Saint-Exupery

Tisina spune:

Multumesc, Kari, mi-am amintit acum: e din "Micul Print"

erer spune:

Interesant subiect..
Eu m-am gandit tot timpul la copilasul meu ca la un pomulet. Asa imi simt omuletul ca pe un pomulet: o 'ud', o 'hranesc', am grija de 'crengute', ii explic cand lucrurile nu sunt asa cum credea (p)o-muletul meu ca sunt, dar o las sa creasca asa cum este ea. Nu 'intervin' decat daca vrea '(p)omuletul' sau unde vad ca ceea ce apare ii poate 'strica' forma. Altfel, mi se pare normal ca 'pomuletul' meu sa creasca altfel decat sunt eu sau decat mi-as fi dorit eu sa fiu sau sa fie. Si ramane mereu frumos pentru ca e al meu.
Am intalnit si alte exemple: 'pomuletul' ca posesie, 'pomuletul' ca subordonat, 'pomuletul' ca anexa.. Si am ajuns la concluzia ca e asa de greu sa faci asa cum e 'bine' pentru ca acest 'bine' in educatia unui copil este atat de greu de definit si de variat. Incercam, experimentam si crestem pomisorii asa cum credem..
Aici imi vin in minte doua exemple: o prietena care le reproseaza parintilor ca au chinuit-o si i-au stricat copilaria cu lectiile de pian obligatorii si o alta care le reproseaza parintilor ca nu au dat-o la lectii de pian, ca si-a dorit foarte mult si ca este frustrata din cauza asta.