Mamici anti-stress de ianuarie-februarie 2009 (72)
Raspunsuri - Pagina 23
Porumbita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui BillyBilly 'Neata burticilor!!!  Selene hai sa imi dau si eu cu parerea de podea, ca sa nu raman mai prejos...  Copilasul tau nu o sa ramana fara tata, pt ca dupa cate inteleg eu, tatal va iubeste, chiar daca este un pic paraleu acum, dupa cum a obs si Aryia. Si eu cred ca tot ceea ce face, face din dorinta de a te vedea si pe tine suferind. De ce tocmai acum? Ca asa-s barbatii, un pic mai imaturi si isi aleg momentele fix cand nu e cazul  . Cand o sa-si vada copilasul in fata ochilor, o sa inteleaga si el ce inseamna un copil si prin ce ai trecut ca sa-l aduci pe lume, si o sa-i para rau de tot balciul pe care il face acum. Eu l-as intreba: "Ce te doare atat de tare, de simti nevoia sa ma ranesti pe mine?" Si dupa cum cred eu, raspunsul nu va fi legat de biserica...are alte frustrari, pe care numai in timp si cu rabdare le vei descoperi.spiritualitatea/credinta nu se gasesc doar la biserica...un om il poate gasi pe Dumnezeu in f multe directii, si poate cel mai aproape de el, in SUFLETUL lui. Sau poate sa nu-l gaseasca deloc si sa se simta implinit, este alegerea fiecaruia. Religia/credinta nu-i obligatorie niciunde si reflecta alegerile personale ale fiecaruia. Nimeni nu ar trebui sa ceara nimanui sa urmeze o cale pt ca TREBUIE. Ai fost dispusa la un compromis de dragul lui (sa nu vb in numele copilului ca n-are de unde sa stie el ce-si doreste sufletul copilului...ca de altfel nici tu), este tot ceea ce poti face iar el, daca te iubeste cu adevarat, ar trebui sa fie bucuros pt asta. Ca nu esti 100% pe feelingul lui, nu are cum sa te sileasca sa fii. Casnicie nu inseamna casatorie religioasa, familie nu inseamna ritualul de la biserica. Casnicia este ceea ce rezulta din iubirea a doua suflete care se iubesc, se completeaza reciproc, se respecta (din toate punctele de vedere), aleg sa se ajute la greu si sa imparta clipe de viata impreuna. Este o alegere deliberata, intre doua suflete. Daca credinta acestor suflete este ca doar cu binecuvantarea preotului lucrurile pot merge bine, atunci impreuna aleg aceasta varianta. Eu si sotul meu n-am avut aceasta idee niciodata si suntem foarte fericiti si binecuvantati. Posibil ca intre voi sa fie o lipsa de comunicare pe acest subiect, dar ai grija ca "principiile" sa nu va distruga iubirea. Sunt oameni care au "principii" si nici nu stiu de unde li se trag, merg doar cu turma, ca "asa se face" si "asa este bine". Principiile vin din minte, iar dragostea si compasiunea pt celalalt vin din inima. Ce cale alegeti? Edit: Se poate sa descoperiti ca si cu toate binecuvantarile tuturor preotilor, problemele sa nu dispara ca prin farmec. Binecuvantarea iti poate da doar un confort psihic, dar nu-ti rezolva problemele practice de zi cu zi, aici tot la maturitate si responsabilitate va intoarceti. Puteti face carare la biserica, daca nu va respectati si intelegeti, daca nu faceti compromisuri zi de zi unul cu altul pt binele comun, Dumnezeu n-are ce sa va faca. Iti da, dar nu-ti baga si in buzunar! voi acum va luptati cu multe provocari pe multe planuri: sarcina dificila, dpdv financiar: instabilitate si nesiguranta pt ziua de maine, sistemul social nu va ajuta, etc...nu-i usor si va inteleg, incercati sa nu mai puneti gaz pe foc...iubirea voastra este singura de care va puteti agata. Barbatul tau este posibil sa fie coplesit de greutati si cum barbatii nu se dovedesc mereu cu capul pe umeri, a ales calea cea mai simpla: fuga. Da vina pe te miri ce, cauta nod in papura, ceea ce pana acum nu l-a durut capul sa spuna, ACUM este momentul sa scoata tot la iveala... Ma abtin de la etichetari, dar te asigur ca nu-l complimenteaza... Tu nu mai plange, pt ca acum este momentul sa fii responsabila, Dumnezeu ti-a dat un pui in burtica care doar pe tine te are momentan. Aduna-te, uita-te la situatie exact asa cum este, fara sa te invinovatesti mai mult decat este cazul, si incearca sa alegi ce este cel mai bine pt tine si copil. Pe el, lasa-l, cand va fi pregatit, va accepta situatia si va avea o atitudine mai constructiva si responsabila. Pana atunci, da-i ceva timp...si daca insista, da-i si spatiu. Daca te lasa chiar acum, nu-i un tata responsabil si pe care te poti baza. Eu am crescut fara tata (a murit cand eu aveam 10 luni), mama a tot cautat o pers in firea ei care sa ne ajute, dar cum n-a gasit-o, a ales singuratatea. Dupa parerea mea, decat sa ai un sot si tata care nu te ajute, mai bine lipsa.Viata este plina de dificultati, nu-i cazul ca un copil sa asiste si la certuri si scandaluri intre parinti. Nu mai plange, te rog...daca vrei sa faci ceva, incearca sa cauti "adevaratul" motiv al istericalelor si incearca sa gasesti calea de mijloc, daca este una. Dupa parerea mea, nu credinta ta sau lipsa ta de credinta, este cauza. Catalina  31+  Ana-Maria ingeras de  AMR 9 saptamani  Bebelusa |
f frumos spus Billy
Porumbita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui miereamara Fetelor, multumesc, multumesc pt aprecieri, suntem mai ceva ca la Oscaruri  !DarkBendis tu ma omori pe mine cu dulciurile alea . Aseara ma pocnise o pofta de dulce, dar m-am abtinut cu stoicism cu gandul la presupusul diabet, eu cred ca o sa fac depresie dc nu o sa mai pot manca dulce, imi plac prajiturile muuuult, dupa ce nasc o sa-i zic lui Luc sa imi aduca la spital un pachet de Marlboro silver, un vinisor (Busuioaca de a noastra), si un tort diplomat sau un tiramisu“Vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.” Martin Luther King Jr. www.eklipsse.net/gallery/main.php" target="_blank">Fine Art Photography www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Photo Album Aidan |
miere eu mananc dulce in fiecare zi (spre disperarea sotului; ce-i drep sunt un sweet fan dar parca inainte mai trecea o zi doua fara dulce acum sufletul.. ori e cioco, ori e prajitura ori ori);si imi mai bag nasul in paharul lui de vin cand si cand...
eu am zis ca vreau sa beau un vin sec bun, cu ceva branzeturi pe un platou... da dupa ce se termina cu alaptatul totusi sa nu tranchilizam copilul...
Porumbita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Stellutza Fetelor , in medie cam cate kg ati luat ? mi-am facut curaj sa va intreb pentru ca eu cred ca am cam sarit calul 25 saptamani si 10 kg luate dar nu ma abtin de la nimic doar .. nu fac abuz.Sunt o  dar cred ca mare parte sunt si lichide pe care le retin in organism pentru ca sunt umflata+25 cu Maya Maria -Lorena |
eu la 26+ de sapt am vreo 6-7 kg in fucntie de catarul cu care ma cantaresc... dar nici ca ma mai strezez... prea tare... avand din conformatie fata si picioarele slabe lumea nu baga de seama fundul si soldurile si zic ca nu m-am ingrasat.... si eu ii las sa creada ce vor ei...
Porumbita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lisa79 fetelor,voi patiti cand umblati un pic mai mult sa va doara sub burtica??? eu asa patesc si mi se mai si intareste burta. |
din pacate dc merg mai mult pe jos se intareste burta... si in general seara e mai tare... atata timp cat nu doare si nu simt contractii dese nu ma mai ingrijrez...desi nu imi place senzatia de burta pietroi