Nu pot sa spun "DA"...

Buna la toata lumea!

Dupa doua zile de plans si de stat mai mult singura, am zis ca, poate, n-ar fi rau sa va povestesc despre problema mea de suflet, cine stie, poate are cineva vreun sfat intelept... Sper sa aveti rabdare sa cititi...

Sunt insarcinata in 30 de saptamani si urmeaza sa nasc in decembrie. Nu sunt casatorita cu tatal copilului, suntem impreuna de 2 ani si, pana acum, ne-am inteles foarte bine. Recent, insa, intre noi a izbucnit un conflict la care, sincer, nu ma asteptam, fiindca nu credeam ca pe el il poate afecta atat de mult un subiect la care mai mult femeile tin: casatoria. Si nu cea civila, si cea religioasa, pentru ca imi spune ca pentru el numai uniunea in fata lui Dumnezeu conteaza, numai asta il face sa se simta implinit.

Eu, pe de alta parte, nu am astfel de porniri, pentru mine, iubirea este cea mai importanta, nu actul de la Starea Civila sau slujba de la biserica. Insa el este foarte pornit si, de o vreme, ne tot certam pe tema asta.

Azi mi-a spus ca, daca nu sunt de acord sa ne casatorim, el pleaca, se duce si-si cauta pe alta, care sa-l iubeasca si pentru care sa conteze cununia religioasa, ca o implinire a iubirii. Nu stiu ce sa mai fac... Il iubesc, si el ma iubeste, desi e foarte rece de cateva zile incoace, avem niste discutii... Imi spune ca se simte inselat, fraierit, ca mi-am batut joc de el, am vrut copilul si atat... Ca trag numai pe turta mea, ca nu e corect asa, ca eu vreau si copilul, si pe el, dar fara casatorie... Ca si el are principiile si dorintele lui, ce, astea nu conteaza? Ca sunt egoista... Ca e sufletul lui la mijloc, ce, e musai sa si-l sacrifice? Ca simte ca moare pe dinauntru asa...

Mai zice si ca-i e ciuda ca nu ne-am lamurit in privinta asta inainte de copil, ca el nu va accepta sa ma casatoresc eu din compromis, de gura rudelor sau pentru copil, sa aiba copilul familie intreaga, desi ne-am dorit amandoi copilul, ca el vrea sa vina totul natural de la mine, nu asa, cu forta...

Eu il iubesc si-l inteleg, dar nu stiu ce sa fac... Sunt constienta ca, la o adica, poate chiar pleaca si-si gaseste pe alta si eu nu pot sa-l tin cu forta langa mine, atunci chiar as fi egoista si l-as distruge...

Ma simt asa, prinsa intre doua lucruri, pe de o parte, faptul ca nu simt atractie, dorinta de casatorie, nimic, nu stiu de ce, si pe de alta, el, care se chinuie langa mine si simte ca se sufoca... Si mai vine si copilul... Imi mai spune si ca nu e corect sa ma folosesc de copil ca de o legatura cu el, ca el, desi ma iubeste, nu poate sa traiasca asa cu mine, fara nimic sigur, fara declararea iubirii noastre in fata lui Dumnezeu...

Daca are cineva vreun sfat, va rog, spuneti-mi-l si mie, poate rezolvam cumva situatia...

cu Daria Nandini

AMR 10 saptamani

Daria: "posedata de bine" (persana)
Nandini: "cea care se bucura de fericire" (hindusa)


Sa stai cuminte in burtica, sa te faci mare, c-apoi cuceresti tu lumea!

Natasa spune:

Spui ca nu cununia civila este problema ci cea religioasa. De ce? Nu crezi in Dumnezeu? sau pur si simplu nu crezi in casatorie? Daca e valabila prima varianta nu stiu ce sa spun, pe de o parte ti-as zice mergi si cununa-te, slujba tine o ora, casatoria o viata (daca e omul linga care iti doresti sa traiesti). Pe de alta parte fiecare avem convingerile noastre si ne e greu sa le schimbam. Daca nu crezi ca un act semnat la primarie garanteaza o iubire iti dau dreptate, dar daca va iubiti si omul tine atit de mult ca puiul vostru sa vina pe lume intr-o familie, de ce nu faci si pasul asta? Si eu as lua impotrivirea ta ca pe un sut anticipat in fund, mai ales acum cind ar trebui sa fiti foarte uniti.

rilbuc1 spune:

hai sa raspund eu.

si eu as cam simti cam la fel, prin refuzul tau as simti nesiguranta relatiei. Nesiguranta care chiar ar fi intemeiata pe ce ai zis tu, si anume lipsa atractiei. Dpdv meu de vedere, nu ai fost fair play pt ca ai avansat relatia atat de mult, stiind ca nu exista atractie si deci nu poti garanta siguranta ca si casnicie.

Intrebarea ar fi urmatoarea: te vezi langa el peste 20 de ani? Daca da, nu vad nici o problema in a oficializa religios relatia. Daca nu... are dreptate cu ce ti-a zis.

A_Iulia spune:

Propune-i un compromis: logodna la biserica (cu verighete) si atat.

PS: Eu cred ca problema formala trebuia discutata inainte de a face planuri pe termen lung, copii, etc. Este si normal ca fiecare din voi sa tina la varianta aleasa, si nici unul din voi nu poate fi fortat sa accepte varianta celuilalt.

Eu cred exact ca si tine, mai precis nu cred in valoarea actului casatoriei. Si nici nu vad vreo legatura intre acesta si iubire. Dar dupa cum vezi, altii gandesc cu totul altfel, daca nu accepti casatoria inseamna ca nu iubesti.

Clover spune:

Nu te poate forta sa te casatoresti religios, dar trebuie sa iti asumi riscul ca el sa nu dispara din peisaj. Cateva intrebari: te-ai casatori civil? Vrei sa ramai cu el pe termen lung? De ce sunt scandalurile astea cand tu esti cu burta la gura? De ce ai ramas insarcinata?

Situatia se rezolva in primul rand suspendand aceste discutii pana la cateva luni dupa ce nasti. Nu vad de ce o femeie insarcinata ar fi supusa la acest stres daca se poate evita.

Tisina spune:

Tu impotriva a ce esti? A casatoriei cu el sau a casatoriei, pur si simplu?
Nici eu, sa stii, nu tineam sa ma casatoresc, desi eram cu actualul sot de sase ani deja. Ne iubeam mult, insa nu vedeam rostul acelei "hartii", care pana la urma nu ne leaga cu nimic daca sentimentele nu sunt pe masura.
Am fost de acord, insa, sa ma casatoresc, si am luat "cununia", atat civila cat si religioasa, ca pe o celebrare a iubirii noastre. Nu ma simt, si nici el, altfel dupa casatorie. Suntem tot noi, ne iubim la fel, nunta a fost doar o mare pertecere!
Daca nu ai nimic impotriva casatoriei cu el, eu zic sa o faci totusi, provind-o ca pe o mare serbare. Insa mai e timp pentru asta, acum ar trebui sa va concentrati, atat tu cat si el, pe ducerea la sfarstit cu bine a sarcinii. Dupa aia, cine stie, poate iti vine chiar tie cheful sa te faci mireasa
Mult noroc, si nu in ultimul rand, nastere usoara!

miria_cristina spune:

Nici nu stiam daca sa raspund la ce-ai scris tu aici, dar am facut-o totusi.

Vrei copil si esti gravida. Iti iubesti partenerul si asta conteaza pentru tine. Atunci, ar trebui sa incepi sa faci si lucruri care conteaza pentru ceilalti cu atat mai mult ca sunt lucruri normale si in beneficiul ambilor.
Aduti copilul pe lume intr-un mediu familial normal, moral si crestinesc.
Presupun ca il vei boteza, nu? Sau nici asta nu ti se pare obligatoriu, este suficient ca l-ai dorit, nascut si ingrijit?

Pacat ca partenerul tau se loveste de asemenea probleme, iar alte fete sunt victimele unor barbati cu care tu poate ai face casa buna macar in privinta ideilor.



Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

roxanal spune:

eu o sa-mi iau rosii in cap, da ma bag
eu cre dca nu este cazul sa te casatoresti cu el
sa argumentez :
daca el se simte asa ptr ca tu nu-i impartasesti dorinta de casatoie legala, tu cum o sa te simti daca faci pasul asta fara s-o vrei de fapt?
el se simte incatusat, inselat, face sacrificii? dar tu n-o sa fi exact in aceasta pozitie daca te casatoresti?
daca tu nu simti ca ar trebui s-o faci, n-ar trebui s-o faci..si parerea mea este ca el n-ar trebui sub nici o forma sa te forteze
acum asta face..te santajeaza..este un abuz..chiar daca nu pare...adica..cu ce este mai prejos sacrificiul tau fata de al lui? sau cine spune al cui sacrificiu/compromis ar fi mai mare?
tu nu vrei casatoria legala ptr ca nu crezi in ea, corect, indiferent de motive, nu crezi in ea..si el te forteaza s-o faci, indiferent de ceea ce simti tu? what a fuck?ma scuzati..insa nu vad de ce o sfatuiti sa fac apasul ala, ca un compromis? daca era ceva indiferent ptr ea poate ca mai mergea, era un compromis..mic..insa sa fim seriosi, ea tb sa-si sacrifice fiinta, credinta(sau necredinta)in casatorie, principiile, ptr el? de ce? ce ar pune cineva care te iubeste conditii? nu ar fi primul copil nascut in afara casatoriei..so? nu zic nici ca e bine, nici ca e rau...insa eu m-a mai gandi odata ce fel de om am alaturi..poate parea banal, insa de fapt nu este..spune multe despre omul care cere...
grea decizie, ptr unii, eu personal o vad foarte simpla...eu nu vreau.punct..n-o fac.punct.daca vrei sa fii cu mine asa, bine, daca nu...la revedere..acum sigur ca o sa-mi spuneti ca nu e simplu, insa chiar este...si aici se releva calitatea oamenilor..mie personal nu mi-ar trebui un barbat care nu este alaturi de mine decat daca are ceea ce considera el ca este o siguranta ...sau o sa-mi spuneti ca ce, el nu conteaza? ba da, sigur ca conteaza..insa nu se face asta de pe pozitia asta, nu prin santaj ci doar cu comunicare, verbala, comportamentala, etc...so..succes

ellej spune:

Parca ai fi barbat :) in general, din jurul meu sunt femei care vor sa se marite si barbati care nu si nu.

Pana la urma viata in comun e un sir de compromisuri.

Daca pentru tine e tot una si cu si fara cununie iar pentru el e vitala cununia (din motivele lui) de ce sa nu te casatoresti? Daca nu esti sigura ca-l vrei pe el, sau daca principiile tale sunt total anti-casatorie, atunci iti inteleg ezitarile, dar daca nu, de ce i-ai refuza dorinta ?

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

ronin spune:

Am citit cu interes acest topic. Daca situatia era inversa, tu vroiai si el nu, as fi inteles. Selena, ce te doare daca faci acest pas? Lasa de la tine. Pentru atata lucru sa va despartiti? La urma urmei, asta e mersul normal al vietii. De ce sa te intrebe peste ani copilul, "Mami, de ce pe tine nu te cheama ca pe tati?" Trebuia sa lamuresti aceasta problema atunci cand ai ramas insarcinata. Macar atunci! Ai incercat vreo secunda sa te fi pus in situatia lui?

Asta e cel mai nesemnificativ compromis pe care ar trebui sa il faci, daca se poate numi compromis... cate compromisuri se fac de ambele parti intr-o casnicie!...Casnicia pt. a fi lipsita de "neplaceri" este un sir lung de compromisuri. Amandoi trebuie sa lase unul de la altul, altfel ies scantei...

Eu am intampinat refuz din partea sotului la cununia religioasa, dar, cu mult tact, am reusit sa il conving.

Hai ca vin si eu la cununia voastra prin vocea verisoarei mele in fata careia veti oficia cununia. Observ ca esti din Galati... Eu de-pe-acum va zic casa de piatra! Sper sa nu te superi.

Porumbita spune:

eu nu as zice sa lasi de la tine pt ca nu mi se pare corect:
- sa te preseze acum tinand cont de problemele pe care le-ai tot avut in sarcina (certurile aste nu au cum sa pice bine)
- pt ca tr sa fie o chestie pe care sa o vrei si tu

Puteti face insa un compromis, logodna la biserica, asa sunteti uniti in fata Dlui si dupa ce vine bb stati si analizati calm situatia, eventual faceti si casatoria (dc vreti amandoi - amenintarile cu plecatul la alta mai ales cand esti in 30 de sapt de sarcina mi se par de prost gust ) ....