Tristete
Raspunsuri - Pagina 2
wonderful spune:
Cred ca ai 2 variante:1)sa pui la bataie toata rabdarea ,tactul,tandretea si diplomatia de care esti in stare,fara sa fii prea pisaloaga;2)daca nici asa nu merge sa ai taria de-a pune punct si intr-o viitoare relatie sa nu mai repeti greselile pe care le-ai 'radiografiat' cu multa luciditate.Succes!
isaura spune:
Am revenit, cu vesti rele...pentru cine isi mai aminteste de povestea mea....am tras singura de relatie, eram prea oarba sa vad sau sa accept mai degraba, ca omul de langa mine nu mai face nimic pt.noi, pentru relatia noastra....inevitabilul s-a produs...indiferenta lui si disperarea ca il pierd m-au transformat intr-un monstru, l-am sufocat si innebunit la propriu cu telefoanele, cu mesajele, cu umilinta....nu ma mai recunosc, iar el..uneori parca facea intentionat sau asa parea dat fiind ca era pur si simplu indiferent...ce mai, cert e ca mi-a zis "pa" si nu ma pot opri din a suna, a-l controla in continuare, simt nevoia tot timpul sa stiu ce face, cu cine e, gandurile ma termina....da, e dependenta de el, am devenit o carpa!
Acuma va rog, daca puteti sa ma ajutati sa ma opresc..sun ca nebuna, ba il jignesc, ba ma umilesc...iar omul imi spune ca e gata, dar nu pricep! Momentan nu are pe alta, tot ce aud e ca el vrea liniste si nu o poate avea cu mine....
Ceva sfaturi daca se poate, sa mai pot salva putina decenta care mi-a mai ramas...dar cred ca nici aia nu o mai am!
Va multumesc anticipat!
violeta69 spune:
pai solutia e simpla!
fa exact ce-ti cere el...nu-l mai cauta!
sterge-i nr. de telefon,contul de mess si ce o mai fi si ...mai respira si tu o clipa(de vreo 2-3 luni)...
dupa care fa o analiza a situatiei de dinainte si de dupa nebunie si vezi cum mai e...
daca tot iti vine sa-l inebunesti mai ia o pauza 
si tot asa....
orice invat are si dezvat!
Vio,mamica lui Mihnea 
viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
cristiama spune:
Eu cunosc starea aia de disperare, cand simti ca nu mai poti sa respiri daca nu vorbesti cu el, daca nu-l suni, daca nu-l vezi.
Dar iti dai seama ca fiecare telefon, insitenta, intalnire e doar o "neplacere2 in plus pt el.
La prima realtie, cand s-a rupt asa am facut si eu: am plans, m-am rugat de el, am implorat, l-am sunat, am insistat sa ne intanim. Nu mi-a facut nici un bine si relatia s-a terminat.
a doua oara cand s-a intamplat, in urmatoarea relatie, stiam ca nu are rost sa ma milogesc, sa ma umilesc, sa plang, strig, cer, etc. Asa ca am luat-o mai usor: stiam ca INDIFERET ce voi face nu il voi aduce inpoi ATUNCI.
Asa ca am luat o pauza: nu l-am sunat deloc, nu i-am dat emailuri, l-am ocolit cat se putea, ca mai eram si colegi de serviciu.
Ei, da omu a inceput sa se intrebe DE CE nu-l caut? De ce nu-i rapsund la mesaje? Ca eu chiar ma incrancenasem sa nu-i raspund la nimic!!! Noi ne-am impacat dupa cateva luni, dar l-am lasat sa "lupte" pt mine, si acum e f precaut sa nu ma piarda!
creasta spune:
Cunosc situatia,este greu de controlat dar nu imposibil,mie sincer mi-au trebuit citeva luni bune,sa trec de perioada asta de furie,nu pot spune ca acuma sunt bine,dar nu mai sunt nici chiar foarte rau,ce sa spun curaj,si daca va fi sa fi,te va cauta sau va da macar un semn de viata,incearca si lasal un timp in pauza,sa vezi ce iese.
creasta spune:
Cunosc situatia,este greu de controlat dar nu imposibil,mie sincer mi-au trebuit citeva luni bune,sa trec de perioada asta de furie,nu pot spune ca acuma sunt bine,dar nu mai sunt nici chiar foarte rau,ce sa spun curaj,si daca va fi sa fie,te va cauta sau va da macar un semn de viata,incearca si lasa-l un timp in pauza,sa vezi ce iese.
ayleen spune:
Isaura, cunosc si inteleg foarte bine prin ce treci, cand descoperi o noua fata a celui care te-a iubit nebuneste pana nu demult.
Ajunsa in aceasta faza, mult peste punctul de refacere, trage aer in piept si citeste:
Comportandu-te asa cum ai facut-o, i-ai dovedit ca il iubesti, ca suferi din cauza departarii, ca iti pasa de ce i se intampla aici, singur. Din pacate insa i-ai mai dovedit ceva: ca, in timp ce el te-a asteptat cu constanta si maturitate, tu ai dat dovada de lipsa de autocontrol, de intelepciune si de rabdare. El iti cunoste calitatile, sunt sigura, tocmai de-asta te-a si vrut atat de mult.
Insa, draga mea, viata cu tine poate fi interesanta, tumultuoasa, intensa, oricum NU calma. Nu echilibrata. Si el si-a dat seama de asta.
Nu e prea tarziu pentru tine sa inveti sa relationezi. Sa inveti sa respecti trairile unui om, facand abstractie de ale tale. Sa lasi orgoliul la o parte, fiind in acelasi timp verticala.
Oamenii nu sunt ca tine: acum nervosi si suparati, acum domoliti si iubitori. E mai demn de respect un om care e coerent in simtiri si manifestari. E mai de inteles, mai putin obositor si produce mai putina confuzie.
Sigur ca el nu crede ca te mai poate schimba si, atentie, nici nu trebuie sa-si propuna asta. Nu e obligatia lui.
Tu insa ai putea sa incerci sa-l respecti mai mult, pentru ca, pana la urma, tine de respect sa nu sufoci, sa nu umilesti, sa nu acuzi si sa nu faci reprosuri. Nu e de bun gust.
Femeia echilibrata, femeia de incredere nu trece de la gelozie la tandrete, de la acceptare la pisalogeala si invers.
recastiga-ti prestanta si verticalitatea. Maturizeaza-te. Invata sa respecti oamenii, sa nu-i mai manipulezi si sa nu le mai impui tu nimic. Poarta-te asa incat sa-ti placa tie de tine. Fii o doamna, o lady, nu o dragaica despletita.
Dovedeste-ti tie ca ai autocontrol, cenzura si frane, si atunci vei avea multa satisfactie interioara. Pentru ca eu stiu ca ti-ai pierdut respectul de sine, ca te rusinezi de reactiile si exagerarile tale.
Abia atunci te va lua in serios barbatul si te va trata ca atare.
Concret: nu te mai lamenta nu-l mai suna (nici macar ca sa-l anunti ca ii respecti decizia . Dovedeste-i ca il intelegi si ca ai rabdare. Si ai rabdare! Dovedeste-i ca, desi esti ingrijorata si doresti sa-i fii in preajma, poti sa-ti traiesti viata independent de el. Nu-l sugruma ca o liana.
Fii respectuoasa, repet. Si cu bun simt. 
Nu vei avea decat de castigat. Abia atunci se va intoarce din convingere.
deya spune:
ayleenprintez si citesc in momentele grele
ayleen spune:
Ma bucur, Deya.
Mai e ceva ce ma pune pe ganduri, totusi. Eu cred ca gestul ei de a veni acasa e unul suficient de graitor: "Am venit acasa pentru noi,ca sa putem fi impreuna. Te iubesc." Nu inteleg de ce asa o risipa de mijloace demonstrative.
Aaaa, ca el nu mai vrea...asta-i altceva.Atunci se schimba calimera!
isaura spune:
Multumesc tuturor celor care au raspuns.
Ayleen, da, desi mesajul tau e putin dur, ai perfecta dreptate! Nu stiu sa relationez(e prima si unica mea relatie), am o tendinta bolnava de a domina, a mani****...care a mers perfect cat omul era nebun dupa mine....acum, e un om terminat nervos, care nu suporta nici sa il mai intreb ce face, il enerveaza si un banal "ce ai mai facut"!?
Am gresit enorm, am momente cand sunt foarte lucida, dar in disperarea mea ca l-am pierdut am facut numai lucruri rele/inadmisibile care probabil au facut sa dipara si ultima mea sansa, daca mai exista!
I-am spus deja ca ma opresc (evident nu ma crede) si l-am rugat doar sa imi promita ca va face ce simte, in timp, pentru ca in ultima perioada, omul asta si-a impus practic sa nu mai simta, sa faca exact ce nu trebuie ca sa ne indepartam, ca sa gresesc cu ce il enerveaza mai tare: stresatul cu sunatul si controlatul!
In fine, e foarte confuz, iar eu...am momente(foarte multe) de slabiciune cand mi-e tare greu sa ma abtin sa nu il sun...Va trebui insa, nu am de ales, dar mi-e cumplit de greu sa traiesc cu regretele, cu gandul ca nu ma va ierta, cu gandul ca nu mai vrea sa stie de mine, ma vede momentan doar ca o sursa a starii lui de nervozitate.
Multumesc celor ce au postat pentru timpul acordat, inca o data.
ps.Ayleen, m-ai descris perfect (din pacate)! Daca citeam ce ai scris tu acum cateva luni bune, acuma sigur eram fericita alaturi de omul pe care l-am dorit ca sot. Am sa incerc macar de acum incolo sa ma schimb...pentru mine in primul rand, chit ca mi-e cumplit de greu.