mi-a lovit obrazul, deci inima...

ruscus spune:

iulia draga esti o scumpa si o frumoasa, te inteleg ca vrei sa iti salvezi casnicia, e dureros ca cineva care se comporta atat de frumos inainte poate sa se schimbe atat de mult

spuneai ca vei ramane pana la a doua palme, eu as spune sa ii faci bagajele dupa urmatoarea jignire, stiu ca e usor de zis, dar daca mai continua aceasta violenta psihica e riscul ca incet incet sa crezi ca chiar nu esti buna de nimic si ce noroc pe tine ca te ajuta el
de acord cu incercarea de a salva o casnicie, dar nu putem accepta chiar orice

numai bine

c'est nousthierrysi dara
florina, mamica lui thierry si dara

MissParker spune:

Spre surprinderea tuturor celor care ma cunosc, nu am sfaturi radicale. Ba mai mult, am o intrebare: exista o diferenta majora intre o palma data de un barbat unei femei si doi pumni dati de o femeie (adica de mine) unui barbat? Toate se petrec la nervi, suntem cu nervii in pioneze de cand avem bebe mic, toti cautam ventile prin care sa ne descarcam... uite cum se mai intampla si cate o mica violenta... Ah, si noi mai nou ne si injuram reciproc, ne descarcam cum putem... dupa care radem si constientizam ca aveam nevoie de acel ventil... si punem din nou umarul la caruta...

Cine a zis ca e usor de luat asemenea decizii cu bebe mic langa tine, nu are habar ce vorbeste, draga mea!

Iulia, ti-am scris si dincolo, scumpa, orice faci ai grija sa nu intorci si celalalt obraz! Eu mi-am invatat lectia si nu am sa mai permit agresiunilor sa se rasfranga asupra sotului meu, fiindca sunt constienta ca drumul asta este o fundatura urata si nu vreau sa ajung acolo. Mare noroc am ca Bogdan nu are impulsuri violente...

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

mariamunteanu spune:

MissParker, te contrazic. Oricat ai fi cu nervii in pioneze (si am fost si eu slava Domnului), nu ne-am vorbit urat niciodata si nu ne-am certat in fata copiilor. Cine-si face sotia "tufa" si "urata" si o ameninta cum a amenintat-o el de nenumarate ori, nu are scuza ca e cu nervii in pioneze.

Nici pumnul femeii nu e un lucru frumos, desi femeia nu are mana grea ca a unui barbat. Pumnul femeii nu doboara un barbat si nici nu loveste (fizic si moral) atat de tare precum "cazmaua" unui barbat.

Maria

ra_mata spune:

Asa cred si eu, trebuie sa intri intr-o negare sau amnezie absoluta. Merge ceva timp, dar apoi, cum zici tu, daca ceva atat de urat s-a intamplat la un moment dat, nu mai conteaza ce-a fost frumos inainte, din pacate se anuleaza.

Iulia, mult succes in noua ta abordare. Sper din tot sufletul sa reusiti amandoi.

Violeta Nicolae spune:

Eu stiu un lucru:cand iubesti pe cineva,il protejezi,il aperi s.a.m.d,dar in nici un caz nu-i faci rau,dar mai sunt si exceptii.

Iulia draga mea,daca tu simti ca sotul tau te iubeste si merita o a doua sansa dai-o,dar numai o a doua.Asa vei fi impacata cu tine insati,ca nu cumva, mai tarziu sa-ti reprosezi ceva de genul "ca,daca mai incercam....era mai bine".

"Intoarce si celalat obraz",DAR(aici e un mare dar)pastreaza-ti demnitatea,nu-i raspunde comportamentului lui.Ignora-l si spunei ca o sa fi altfel si o sa ti cont de ceea ce spune in momentul cand se poarta si vorbeste civilizat(adica fara jigniri si tipete).

Nu toate sunt roz asa cum ne imaginam noi intr-o casnicie.Totul depinde de atitudinea noastra,de cum influentam lucrurile.Amandoi trebuie sa va implicati si sa incercati sa faceti ceea ce e mai bine pt voi si familia voastra:fetita, sotul si tu.

Nu te apuca sa stigi in gura mare sa spui la toata lumea ca ai primit o palma de la sot.E suficient sa le spui socrilor si zic eu parintilor.
Chit ca imi primec rosii in cap,nu inseamana ca vor mai urma si alte palme. Aici insa depinde de tine,cat de bine il faci sa inteleaga cat de tare te-a durut si nu vrei sa se mai repete NICIODATA.
Insa daca recidiveaza,atunci ia atitudine.

Sora mea,are 2 fete si 17 ani de casnicie,cu bune si cu rele.Dupa prima fetita,el i-a dat o palma,l-a iertat,l-a facut sa inteleaga ca nu trebuie sa se mai intample.De atunci cumnatul mau nu a mai lovit-o niciodata,egal cat l-a scos din sarite.S-au iubit si se iubesc,sper eu pana la adanci batraneti.

Faptul ca voi aveti un bebelus,care iti solicita foarte mult timp nu-l indreptateste sa se comporte asa cu tine.Explica-i ,arata-i si lasa-l sa vada cat de greu iti este si tie.Daca nu alaptezi lasa-l cateva ore cu fetita si atunci isi da seama,poate,cum e sa ai grija de un bebe.Daca are si o latura sensibila va intelege si aprecia daca nu ....pacat.

Ar trebui sa te ajute,sa-ti faca viata mai usoara,sa fie mai responsabil.Poate cer eu pre multe,dar stiu ca se poate,vorbesc in cunostinta de cauza.Suntem parintii a 4 copii de 10,4 respectiv 2 ani si bebe de 3 luni.Am avut momente in care am simtit amandoi sau fiecare in parte ca clacam dar,spre binele nostru si al copiilor am trecut peste fara a lasa urmari dureroase,am discutat si am sperat ca maine va fi mai bine.Si intr-adevar ne-a fost mai bine si ne este bine pentru ca ne iubim.

Ma gandeam la faptul ca este foarte greu sa fi parinte,insa e asa de frumos,ai atatea satisfactii!Oare nu e mai bine ca voi doi timpul asta in care ciondaniti sa il petreceti si sa va bucurati de fetita voastra? Ea creste si nu puteti da timpul inapoi,va treziti ca ajunge la gradinita,la scoala,la majorat si te intrebi"cum,mi-e nu mi-a ramas nimic din tate astea"?raspunsul e "NU" pt ca mami si tati prea erau ocupati cu ale lor,cu lucruri marunte si ridicole.

Iti doresc sa ai intelepciunea necesara de a face ceea ce-i mai bine pt fetita voastra.


Te pup

Violeta mamica de David,Alessandra,Maira si Stefan

P.S.vreau sa-ti spun atat de multe incat am si incurcat ideile....


Dragostea este indelung rabdatoare,este plina de bunatate,dragostea nu se lauda,nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios,nu cauta folosul sau,nu se manie,nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire,ci se bucura de adevar,acopera totul,crede totul,nadajduieste totul,sufere totul.
1Corinteni 13:4-7

kariguld spune:

ehei...viata...viata....suntem atat de diferiti si percepem lucrurile atat de diferit...nu se aseamana doua picaturi de apa, dar doi oameni, doua casnicii...
am nascut si eu doi copii, la diferenta de un an si doua luni, si nu va inchipuiti ce greu mi-a fost....aveam un mic teror_ist, care imi manca neuronii cu lapte....iar cand baitul avea aproape 6 luni am ramas iarasi insarcinata cu fata...o sarcina nesparata, neasteptata...si daca ati avut sarcini toxice careva, ma veti intelege cum mi-a fost a doua sarcina. in tot acest timp, NICIODATA sotul nu s-a plans nici macar un centimetru, m-a ajutat cu orice numai sa ma simt bine. si timp de cateva luni, imi era rau....rau din ala de-mi venea uneori sa iau la bataie pe cei din jur...si sa te tii distractie cand am nascut si fata....ar fi trebuit sotul, sa se mute in Congo!

dar in tot acel timp, nu ne-am jignit, nu ne-am vb urat, nu ne-am certat, chiar daca eu eram terminata uneori de oboseala...acele vremuri ne-au sudat mai tare, s-au creat intre noi legaturi puternice...incet copii au crescut, micul teror_ist s-a mai linistit.

un barbat cer nu suporta plansul uni copil, are ceva probleme la psihic.

eu sper din toata inima sa iti fie bine, pana la urma nu cred ca nimeni de aici si-a dorit ca sa divortezi, fiecare si-a sups parerea, sau experienta de viata...si toate astea conteaza...
sigur ca nu ne casatorim ca sa divortam, dupa o vreme, cand intervin probleme si lucrurile incep sa scartaie...atunci ar trebui sa se consolideze casnicia, atunci ar trebui sa "crestem in maturitate", scartaitul acela ar trebui sa ne faca sa dregem lucrurile, sa ungem bujiile care nu mai vor sa functioneze normal, atunci sa punem o piatra la temelie, pentru consolidare!




Kari


dragostea care nu se exprima in fapta, nu este dragoste!

ram0nica spune:

Draga mea valceanca, nu mai avea incredere ca dupa palma asta nu va mai aparea si a doua. Cum ti-au mai spus si fetele, cand a aparut prima (din greseala/intamplare), in mod sigur va aparea si a doua (tot "fara sa vrea" si cu si mai multe pareri de rau).
Eu stiu o poveste foarte asemanatoare cu a ta: totul a fost mai mult decat perfect la inceputuri (2 ani); asta pana ce a aparut copilul. Copil la fel de dorit... Cand sarcina avansa in luna 5, omul incet-incet o lua razna. Mai o vorba mai deplasata, mai rastita... si imediat o parere de rau. Fata mai fatis, mai pe ascunzis, il duse cu vorba si refuza sa-l mai ia de barbat (si foarte bine facu). Luna 6 de sarcina...: o injuratura, si imediat lacrimi de crocodil si pus in genunchi pt cerut iertare. Aparu copilul... omu' era in al 9-lea cer, folosea numai cuvinte de lauda si superlative de genul "fericirea mea, dragostea mea infinita", bla-bla-bla. Nu trecura 2 saptamani si bebelusul, ca toti bebelusii, mai facea galagie noaptea. Si omu' incepu sa-si arate adevarata fata: "habar nu ai cum sa cresti un copil, ca daca ai sti nu ar plange!", "daca stiai ca nu te pricepi sa-l faci sa taca de ce ai mai facut bebe?!". Si alte vorbe "mestesugite". Pe masura treceri lunilor, coportamentul lui se imbunatatea in "bine": "bine" ca nu mai facea scandal de cate ori trebuie sa fie copilul scaldat ("de ce trebuie sa-i faci baie zilnic copilului, nu poti sa-i faci de 2 ori pe saptamana sa nu mai faci atata deranj in camera?!"), "bine" ca incepea omul sa inteleaga ca daca un copil mic plange nu trebuie sa te faci foc si para, "bine" ca ii mai venea omului mintea la cap si nu o mai injura zilnic pe fata, ci o data la 2 saptamani (evident ca urmau lacrimile si scuzele de rigoare mai ceva ca-n telenovele).
Si la un moment dat... ups! Ii "scapa" prima palma. Fata isi facu bagajele hotarata sa plece. Omul ameninta ca se sinucide, ca face si drege daca va fi parasit... ca a fost o intamplare... ca regreta enorm... si fata intr-un final il crezu si ii mai dadu o sansa. Lucrurile se intamplau ca si pana atunci: lucrurile mergeau bine o saptamana-doua, dupa care incepea sa se comporte exact cum descriai tu ca se purta al tau. Nu cumva sunt frati gemeni?!
Mai trecura 3 luni de convietuire trasa de par (cu certuri ) si la o contradictie banala aparu si a doua palma!!! De data asta omu' nu mai avu parte de iertare si fata il lasa cu toate amenintarile lui de suicid si cu toate rugamintile lui fierbinti de a nu pleca.
Si era asa de bine fara el... sa nu stea tot timpul speriata, sa fie atenta ce si cum vorbeste ca nu cumva sa i se nazare vreo suparare si sa faca scandal. Fata primea numai staturi binevoitoare de rude: "cum draga, numai pt ca ti-ai luat 2 palme l-ai lasat?!", "cum sa creasca copilul fara tata", "rade lumea ca te-ai intors la casa parinteasca cu un copil", "mai lasa si de la tine, daca iti vorbeste urat si te injura nu-l lua in seama, ca nu vrb serios", "nu te mai ia nimeni cu un plod" sau cireasa de pe tort: "femeia trebuie sa ierte / sa indure / sa astepte rabdatoare schimbarea lui pt ca nu i-ai dat suficiente sanse sa se schimbe/sa realizeze ca trebuie sa se maturizeze... sa fi trecut 8-10 ani puteai sa zici ca nu se schimba, dar asa dupa un an... e prea putin timp, i-ai dat prea putine sanse... o sa se schimbe cand va avea copilul 3-4-5-9-10 ani, ai sa vezi... acum e prea mic copilasu sa fiw motivat te ajute in cresterea lui. Cand va vorbi/il va striga copilul, sa vezi ce incantat o sa fie si atunci o sa vrea sa stea numai cu el".


Draga mea, esti tanara, esti frumoasa... esti inteligenta... Nu ai nici cel mai mic motiv sa fi cosul de gunoi al unui frustrat. Doar pentru ca e tatal copilului tau nu vad de ce ar trebui sa-ti sacrifici sanatatea psihica si fizica (la o eventuala a doua palma poate nu ai acelasi noroc sa cazi intr-un pat moale) stand langa un om care nu numai ca nu te merita, dar te si desconsidera verbal si fizic in cel mai urat mod posibil.

carla2005 spune:

Am ramas fara cuvinte! Sper din tot sufletul ca stii ce faci! Tu te cunosti si il cunosti cel mai bine... dar nu te lasa calcata in picioare, ai grija sa nu-ti distrugi viata!

La noi nu au existat jigniri de niciun fel, am crescut singuri copilul si a fost unul din acei copii care a urlat seara de seara pana pe la 1an! Daca ma lasau pe mine nervii venea sotul si ma inlocuia sa stau sa respir 5 minute, si invers! Cred ca singurul lucru pe care ni le-am spus atunci cand ne lasau nervii era :"nu mai pot" si fiecare intelegeam ca celalalt este depasit de situatie si trebuie sa sara in ajutor!

Poate ne ti la curent cu evolutai vostra!

mama din 16 nov 2006
Draga mea

Morgano spune:

O palma e prima mare umilinta fizica, care vine ca si rezultat al unor repetate umilinte psihice la care ai cedat. Nu fa din tine si din copilul tau victime. Daca te-a lovit, cred sincer ca o va mai face, nu are nicio scuza. Copilul care plange e al vostru, e o bucurie nu un chin. Un copil mic plange mai mult sau mai putin, dar un tata normal nu se razbuna pe mama pt. un astfel de motiv. Sunt sute de parinti aici pe forum cu copii care nu au dormit, au urlat ani de zile. Sunt tatici care au facut de veghe ca mamicile sa aiba momente de respiro. Sunt tatici - ca si al meu - care au facut baite ani la rand si o fac si acum. Sunt tatici care nu fac fata dar nu dau palme. Trezeste-te pt. ca iubirea de sot nu are nicio sansa fata de iubirea de copil.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

iulia83 spune:

neatza.

citesc atatea pareri si intamplari, fericite si nefericite si imi dau seama ca totusi cazurile seamana intre ele dar oamenii nu. pot spune ca lucrurile s-au schimbat in bine in casa noastra. bine bine, nu cant victorie, dar acum stiu ce am de facut...ca totul sa "mearga ca pe roti" sa zicem asa.

ramOnica - trista intamplare. totusi, trebuie sa tinem cont de faptul ca fiecare individ e unic, si ce-i mai important, un comportament se poate schimba (sau nu, ramane de vazut) iar eu o sa iau decizia potrivita in functie de asta. asa cum m-ati sfatuit majoritatea dintre voi, la a 2-a abatere o sa iau masuri. deocamdata merita sa incerc sa-mi salvez casnicia. spunea cineva aici - ma scuzati ca nu tin minte exact cine, dar sunt atatea persoane care mi-au scris, oferindu-mi sprijinul si sfatul lor si carora le multumesc din suflet - ca nu e bine ca la prima greutate intampinata sa dai bir cu fugitii, sa renunti pur si simplu apoi sa ma uit in urma si sa regret ca n-am incercat macar.

am retinut ce-a zis violeta, ca nu toate sunt roz intr-o casnicie, trebuie sa ne formam noi ca si cuplu, cu bune si rele, cu perioade mai vesele, mai triste. si se pare ca e posibil ca un om sa se schimbe dupa cum a povestit de sotul surorii ei...important e sa realizam ca vrem sa fim impreuna si ca ne iubim.

nu ma pot plange, ca decand am nascut, m-a ajutat cu micuta, la baita (acu in ultimele sapt a cam tres chiulul), sta cu ea pe zi sa dorm si eu, intr-adevar n-o scoate pe afara, a avut 3 tentative, sa iasa cu ea jos in parculet, cat ma odihneam sau faceam treaba prin casa si dupa nici 20 min suna interfonul sa cobor, se auzea fata plangand, ca nu stie ce sa-i faca. asta e..asa sunt barbatii, mai panicosi, se simt neputiinciosi. ma imbracam, lasam tot si coboram sa stau cu ea jos, timp in care el urca si termina de dat cu aspirator,praf, mancare nu ca dadea foc la casa ce sa zic? eu v-am spus numai aspectele urate ale relatiei, pt ca e normal, eram suparata, dezamagita...fetele mele de la odisee stiu ca mereu il laudam ca lua parte la tot ceea ce tinea de fata si ma ajuta cum putea. dar acu fata e mai mare, incepe sa-si dezvolte personalitatea (si are din plin) si o cam "taie" asa din atributiile lui. chiuleste sa zicem asa. bine, a fost si o perioada foarte stresanta pt noi, pt el in general, nu reusim sa il angajam nicicum, socrul meu e director la stat, nu mentionez unde, si de mai bine de un an, decand a terminat facultatea, ii promite ca-l agajeaza la el, si ba nu poate acum ca nu-s posturi, mai stai o luna, mai stai doua si s-a implinit anul, poate mai mult...si e dezamagit ca munceste pe aici-peacolo sa avem bani sa nu-i lipseasca nimic fetii, si slava D-lui nu-i lipseste nimic. a lucrat la Horezu 4 saptamani, zilnic se scula la 6 dimineata sa mearga pana acolo si venea seara la 6-8 frant de oboseala si recunosc, eu cu gura pe el sa facem baie fetii, ca nu ma ajuta ..etc. nu-i gasesc scuze, dar motive sunt. si pt ce?toate drumurile? pt 10 mil, din care jumatate sau mai bine s-au dus pe motorina, mancare acolo, ca e tare mancau si nu-i ajungea pachetul meu,masina rulata, stresul si discomfortul unui drum facut de 2 ori pe zi in fiecare zi, plus sambetele ca si asa lucra...ma repet, nu-i caut scuza.oricat de buimac, obosit, etc ar fi fost, nu meritam palma, insa judecand lucrurile la rece "de ce a facut asta?" "ce l-a determinat?" etc, ii dau si lui dreptate pt caderile psihice din ultima vreme.

va pup si va iubesc pt sprijinul vostru o sa va tin la curent