mi-a lovit obrazul, deci inima...

Tisina spune:

Eu una m-am ingrozit cand ti-am citit povestea. Si stii ce m-a inspaimantat mai tare? Gandul la ce ar fi putut face daca chiar lua fetita de la tine sa o linisteasca, aceasta plangea in continuare, iar domnul se hotara sa ii aplice acesteia o corectie... brrrr....
Eu zic sa te gandesti foarte bine si la varianta asta...

coltofeanu spune:

Cat de tare te-a lovit numai TU poti sa apreciezi, pe tine te-a durut, nicidecum pe el...chiar mi se pare cu tupeu afirmatia lui. Adica poate sa te invineteasca si sa spuna..."hai, lasa, ca nu este asa de rau, tu esti ^rea de carne^ si te invinetesti repede" Cat despre amenintari... nici nu stiu ce sa mai zic. Poate se va trezi la realitate si ii va veni mintea la cap.

trischa spune:

Iulia,nu e normal ce se intämplä si nu e normal ca tu sä taci.spune pärintilor täi,socrilor,nasilor,prietenilor si tuturor celor apropiati vouä.si gändeste-te bine la ce urmeazä,copilul va mai plänge,cu sau färä motiv.esti pregätitä ca la fiecare pläns sä nu sti dacä o incasezi sau nu?esti pregätitä sä auzi,,iti joc pe cap,,??si cine stie ce mai urmeazä...esti tänärä,frumoasä si sänätoasä(incä)ai o minune de fetitä,ai unde sta,ai pärinti care sigur te vor ajuta.profitä de toate aste si scapä de ticälos(nu-l pot numi altfel).si tie sä nu-ti fie rusine cä nu ai motiv,rusine sä-i fie lui.eu sunt asa de revoltatä cä l-as stränge de gät färä remuscare.iti doresc sä faci ce trebuie pt tine si copilul täu

Rufus spune:

De obicei am un raspuns pentru fiecare, acum nu stiu ce sa spun...e de neinteles, nu ma pricep, nu mai cunosc oamenii...trebuie sa stiti ca eu iau toate problemele aste foarte personal, am trei fete, o sa turbez daca o sa aibe astfel de probleme...stiu ca intr-un cuplu adevarul e pe la mijloc, totusi...
Cred ca ar trebui sa luati o pauza de evaluare, benefica ambilor, nu sa va separati fizic, doar sufletesc, cu cat ma gandesc mai mult, cu atat cred ca lumea s-a intors invers...


poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

gabitzam spune:

Of, Iulia, ma doare sufletul sa citesc asa ceva, si imi vine sa plang. Te cunosc de la odisee de cand era Mufita ta doar un samburel, si sigur nu meriti sa treci prin asa ceva. Nu asta e viata pe care o meriti, nici tu, nici galusca mica. Gandeste-te bine, vorbeste cu cine vrei tu, cu parintii, cu socrii, dar nu lasa sa treaca asta ca si cum nu a fost nimic. Pentru ca a fost, si nu putin. Iti doresc sa ai intelepciunea de a face tot ce e mai bine pentru tine si pentru fata. Te imbratisez si sunt alaturi de tine.

---

Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla

iulia83 spune:

oricat as zice si as face, mi-am dat seama ca nu e asa usor sa renunti la o casnicie. mai ales cand e si un copil implicat. am mai citit pe aici pe-acolo de adevarate drame, cu sotii inselate, parasite, abuzuri...noi suntem la inceput de drum si tind sa sper ca daca voi avea putina grija si voi lua putin taurul de coarne lucrurile se vor remedia. spunea cineva sa incep sa fiu eu cocosul in familie. asa o sa fac. o sa am grija sa-l taxez pt palma aia cu varf si indesat. faptul ca am devenit mama m-a cam muiat putin, nu mai sunt cea de dinainte, totusi trebuie sa incerc sa imi ascult si ratiunea, nu sa actionez sub impuls. sigur e foarte usor sa zici "pa" sar sa si pui in aplicare...nu am uitat si nici n-o sa pot uita vreodata palma aia si ma rog la Dumnezeu sa fie prima si singura data cand ma atinge asa, dar o sa va urmez sfatul si in loc sa-l parasesc, sa-l aduc pe drumul cel bun. o sa incep cu a discuta cu soacra mea, cu tatal lui, de care ii este extrem de rusine, cu nasii...sa stie si ei ce fel de om a devenit.

incerc sa ma gandesc totusi ce e mai rau din doua, ce ar fi mai "usor " sa zicem asa pt sufletul meu...sa-l las sau sa incerc sa schimb ceva. in momentul de fata daca ma intreaba cineva daca-l mai iubesc, as sta pe ganduri..imi puyn si eu intrebarile astea, oare-l mai iubesc? atata vreme cat el nu ma respecta pe mine ca om, sotie, mama...incerc sa nu-i arat ca sufar si sa ma fac ca a trecut,incerc sa nu ma gandesc la razbunare, pt ca nici asta nu m-ar impaca sufleteste. nu are scuza pt ce-a facut, dar nici nu pot lasa totul balta. ziceati ca nu va trece mult pana va lovi si fata..asta sunt eu ferm convinsa ca n-o va face. o iubeste prea mult si l-am vazut cum a reactionat de fiecare data cand fata plangea sau era maraita..se razbuna pe mine, nu pe ea. ..

am incredere ca palma asta mi-a deschis ochii sa incerc sa-mi salvez casnicia. daca nici dupa ce voi incerca sa repar ceva nu va merge, sigur voi renunta...si atunci nu ma voi mai uita inapoi...

iulia83 spune:

multumesc gabitza..n-am avut curajul sa va spun pt ca mi-a fost rusine. multumesc de incurajare..

adeia spune:

draga iulia, cunosc perfect prin ce treci, si iti pot spune din experienta sa ai mare grija, si sa nu te afunzi in iluzii. exact asa am patit eu, doar ca nu eram casatoriti. stateam in schimb intr-o casa pe care ne-au dat-o ai mei, ca sa nu mergem in gazda. prima palma, a fost in gluma as putea spune, nu a fost tare, dar m-am sesizat. i-am spus sa isi faca bagajele si a plecat. a fost spasit mai bine de un an, l-am iertat, credeam ca a inteles ca nu inghit violenta, deh... era prima mea dragoste, nu puteam trai fara el. dupa impacare la cateva luni am ramas gravida, omul s-a simtit sigur pe el, si a inceput din nou sa devina ce a fost candva. ne certam, ma jignea, si imi spune intr-una ca ma calca pe cap daca nu fac ce vrea el. la un moment dat, in fata prietenilor lui ne-am certat si m-a luat la palme, si la trante.in seara aceea am pierdut sarcina, lucru care mi-a schimbat toata viata ulterior. dupa aceea, m-am luat frumos si am mers la ai mei, indrugand tot felul de minciuni, ca muream de rusine sa le spun adevarul, pana intr-o zi cand unul dintre cei care au fost de fata la eveniment s-a intalnit cu mama mea si i-a povestit totul cu lux de amanunte. nu au durat 2 ore si maica-mea i-a facut bagajele, le-a pus in strada si i-a spus ca daca mai calca pe acolo o incurca. au aflat si parintii lui, care erau niste oameni de nota 1000, mama lui nu stia cum sa se mai scuze fata de mine si ai mei, l-au certat, nu l-au mai primit acasa o perioada, ce mai...circ in toata regula. s-a pus omul pe pocainta, a devenit mai bun, mai linistit, asa ca toata lumea a crezut ca s-a schimbat. s-a insurat, a facut un copil, si cand copilul avea 2 ani, a batut-o pe nevasta-sa de i-a spart timpanul si a ramasa saraca surda cu o ureche. ceea ce vreau sa-ti spun, e ca asemenea comportamente nu se schimba asa usor, si nu stii niciodata cand apar din nou, iar tu ai si un copil, ai mare grija.

in rest, iti doresc tot binele din lume tie si fetitei.si succes!

Kea spune:

Iulia, eu ma cutremur cand citesc asa ceva! Fiecare are alt grad de toleranta, e drept, dar parca unii suporta prea multe!
Tu stii cel mai bine daca merita sa lupti pt a pastra un astfel de om langa tine. Eu iti spun sincer ca expresii de genul "iti joc pe cap" si ce ai mai spus tu mai sus, eu n-am auzit in viata mea. Ce zdreanta de om e cel ce are in vocabular asa ceva? Cum tolerezi sa-ti injure parintii, in casa carora stati? Cum tolerezi sa te loveasca? De ce nu vrei sa-i arati ca suferi si te faci ca a trecut? De ce sa nu-i arati ce tare te-a dezamagit, de ce sa-i arati ca na, a fost o nimica toata, a trecut. Eu toate astea nu le inteleg!
Daca vreodata o sa ajungi la concluzia ca s-a intins prea tare coarda si nu doreste sa plece, eu te sfatuiesc sa-ti rogi parintii sa se mute din nou in apartamentul dansilor, poate in felul asta o sa inceteze.
Iti doresc din tot sufletul sa ai luciditatea sa iei decizia corecta!

Deianira spune:

Iulia, imagineaza-ti ca fiica ta trece prin toate astea - sot abuziv, o injura, vorbeste urat cu ea, o bate. Ce o sfatuiesti tu, ca mama?

---