mi-a lovit obrazul, deci inima...
m-am gandit mult pana sa deschid un subiect pe tema asta. am citit cateva "povesti" sa le spunem asa si m-am regasit in unele din ele...
suntem un cuplu tanar..el, mai mic ca mine cu 2 ani, poate si de aici porneste totul. ne-am grabit, recunosc, dar ca o scuza, sa zicem, am crezut ca el e alesul. nu am avut multe relatii..cand l-am cunoscut, tocmai terminasem o relatie de 4 ani, scapasem de un barbat excesiv de gelos, trecuse mai bine de jumatate de an si in afara de mici flirturi, nu m-am aventurat in relatii stabile. ma angajasem, aveam un servici bunicel, banos, zic eu, ca un prim job dupa facultate si fara experienta intr-un oras relativ mic. sa nu ma intind prea tare..a urmat o poveste de dragoste ca un iures sa spun, el era perfect, din toate punctele de vedere..ai mei il adorau, el foarte harnic si respectuos..dupa un an am ramas insarcinata. bine, s-a pus problema unui posibil avort, de catre parintii lui, eu am fost distrusa. am hotarat sa tinem copilul, el era cel mai incantat. eram ca doi copii, veseli toata ziua, statea cu urechea lipita de burta mea tot timpul sa auda el ce face "matzuca" lui acolo...ne-am casatorit, in martie 2008, la un an si 3 luni de cand ne-am cunoscut. toate bune si frumoase..tin minte si acum ca am cumparat verighetele cu 4 luni inainte si le probam zilnic si apoi le puneam intr-un loc secret sa nu se piarda.
am nascut..o fata extraordinar de frumoasa, care e 99,9% infatisarea lui, frumoasa si cu multa personalitate. totul s-a schimbat intre noi. el e mereu irascibil, nu-l multumeste nimic, toata ziua ii injura pe ai mei, nu mai face nimic, nimeni nu-i intra in gratii, e in conflict cu toata lumea, inclusiv cu parintii lui. cu fata e ok deocamdata dar nu suporta sa auda ca plange. o ia razna pur si simplu..ma injura, ma jigneste, ca nu sunt in stare sa cresc copilul, ca de ce-l mai fac daca stiu ca nu sunt in stare, toate ca toate..m-a mai bruscat el, sa zic asa de cateva ori si chiar l-am atentionat ca la prima palma, sau bataie, il voi parasi fara sa ma uit in urma. sunt orgolioasa si el e si mai si. poate vi se vor parea intamplari banale, dar de cand am nascut si pana acum sunt intr-un stres continuu, si nu stiu ce sa mai fac. asta seara a fost pt prima data cand m-a lovit.mi-a dat o palma atat de tare ca mi-a ajuns in suflet. si pt nimic.facusem baita la fata si ea fiind obosita plangea.a iesit, am vazut ca e nervos dar speram sa stea in alta camera pana potolesc fata.a intrat dintr-o data in camera si mi-a zis sa-i dau fata s-o potoleasca el - mereu a trait cu impresia ca la el se linisteste mai bine - fata era dezbracata, cu capul ud, fara scutec, nu i-am dat-o.l-am rugat sa ma lase s-o imbrac, atunci m-a apucat de incheietura mainii stangi si mi-a dat o palma cat a putut de tare de am cazut din pat peste cap. nu va pot spune cat sufar si acum cat scriu aceste randuri, nu pot spune ca nu ma asteptam sa ma loveasca cat de curand. am uitat sa specific ca intre noi nu s-a mai intamplat absolut nimic de cand eram in luna 8 de sarcina. aveam o viata sexuala extraordinara, apoi incet incet s-a stins totul. nu pot spune ca nu ma ingrijesc, am grija sa fiu mereu epilata, curata, ca intotdeauna, pt ca nu-s o femeie care sa nu se ingrijeasca. kilograme in plus nu am decat 3 peste si e normal consider eu la numai dupa 4 luni si o saptamana de nastere. am nascut prin cezariana si exercitiile fizice gen abdomene mi-au fost interzise, insa de o saptamana am inceput aerobicul, ma intretin, am grija de mine, de el, sa aiba haine curate, mancare am grija de copil, ce vrea mai mult? de cand am nascut, o tine buna ca sunt urata, ca sunt ca tufa, ma jugneste in toate felurile, el zice ca in gluma, dar...cauta motive sa doarma in alta camera, ba chiar de multe ori mi-a zis ca nu mai suporta sa doarma cu mine in pat...sunt asa dezamagita si nu stiu unde am gresit..nu stiu si nu cred ca ar avea pe cineva, telefonul lui e mereu la vedere, chiar pleaca fara el, ma gandesc ca un sot cu amanta n-ar face asa ceva...
acum ma aflu intr-o mare dilema...nu stiu ce sa fac. nu vreau sa ma grabesc. am citit aici despre femei inselate care totusi au avut puterea sa ierte. eu stau mai greu la capitolul iertare, dar totusi. avem o minunatie de copil, o bijuterie si ma ucide gandul ca o sa creasca intr-o familie in care mami si tati se cearta non-stop, sau cu parinti divortati.
i-am zis ca maine ma voi duce sa-i povestesc mamei lui ce a facut ca sa stie si ea ce fel de om e..bineinteles ca nu o sa ma duc, ca mi-e si mie rusine de ce a facut el. tocmai de-aia nu spun la nimeni deocamdata. ma gandeam ca voi care imi cititi randurile, sunteti mai trecute prin viata si casnicie si poate ma ajutati. nu ii pot spune mamei, ca l-ar uri, nici prietenei cele mai bune, ca mi-e rusine. ...
acum a plecat cu masina ca asa face dupa fiecare cearta. a venit, si-a cerut iertare, asa face mereu, si totusi, oricat as vorbi cu el, nu se schimba. ...
Raspunsuri
tyaa spune:
Iulia, imi pare rau pt toata povestea.
Vreau sa-ti spun ca arati foarte bine, numai ca o tufa nu, iar fetita ta e intradevar superba.
Eu il judec pe al meu pt mult mai putin si ma nemultumesc lucruri mult mai superficiale.
Nu meriti sa se comporte asa cu tine si nu vad unde e vina ta.
Multa liniste va doresc.
mama de fetitzoi Elisa Nicola(21 sept. 2004)
http://community.webshots.com/user/2002
misha71 spune:
Sa fie "coditza" soacrei? Zici ca nu erau de acord sa aveti un copil.
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor
madau spune:
Draga mea, imi pare rau
Se spune ca dupa prima palma, vor mai urma si altele...nu vreau sa te deznadajduiesc dar mie una o palma mi se pare "prea mult". probabil oboseala, stresul si-a spus cuvantul. Dar....din cate spui tu el nu se mai poarta cu tine asa cum ar trebui, poate ar fi bine sa stati de vorba, ce anume il supara, de ce are acest comportament. Iar ca gest...nici intr-un animal nu dai, daramite in prorpia sotie. E lipsit de respect.
Cat priveste iertarea, depinde numai de tine cat poti sa ierti, ca de uitat sigur nu vei uita. Eu am trecut prin multe anul asta, am fost inselata, am luptat pt familie, am iertat, insa se pare ca n-a fost suficient (dar asta e alta poveste). Am iertat multe, dar eu una o palma n-as fi iertat-o. Tu faci cum iti dicteaza sufletul. iti doresc sa iasa asa cum doresti tu
Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)
www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567493374/" target="_blank">poze pana la 1 an, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567398541/" target="_blank">de la 1 la 2 ani, www.flickr.com/photos/madau/sets/72157603478525150/" target="_blank">PARTY 2 ANISORI , www.flickr.com/photos/madau/sets/72157606362146432/" target="_blank">de la 2 la 3 ani
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2
J G spune:
Cred ca te sperie atat de tare perspectiva de a te desparti de el incat nici nu realizezi cat de grav este ce a facut.
Spui ca nu vrei sa te grabesti sa iei o decizie... cand ar fi trebuit sa mergi la politie sa scoti certificat ML. Tot tie iti e rusine... ce ai facut rau? Si nu vrei sa spui maica-sii ca sa nu-l urasca, de ce il protejezi?
Trebuie sa-ti raspunzi tie insati la intrebarile astea - pentru ca vezi tu, eu stiu deja raspunsul la ele.
Am un singur sfat. Citeste materiale despre relatiile abuzive, citeste despre abuzul casnic. Exista aici pe forum un subiect foarte interesant. Exista si cartea aceea, "femei care iubesc prea mult" care chiar lumineaza niste aspecte.
Si fa asta pentru fetita ta. O sa afli ca un copil care creste in asemenea familie va crede ca asa este o familie si va replica mai tarziu scenariul.
Chiar, incearca sa-ti imaginezi ca in locul tau este fiica ta - ce zici, ce ar trebui sa faca?
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
mcrmiki spune:
Imi pare tare rau ca ai ajuns in situatia asta. Nu cred ca pot sa-ti spun ce sa faci, caci nu sunt in situatia ta si sper sa nici nu fiu niciodata. Intr-o relatie trebuie sa existe RESPECT, COMUNICARE SI IUBIRE. Daca acestea nu sunt... Si din cate povestesti nu prea mai exista nimic. Cat despre palma, asa cum spunea si Madau , prima este mai greu de dat. Te-ai intrebat ce faci daca data viitoare te bate, te invineteste? Cred ca ar fi bine sa discuti cu el sa vezi de ce se poarta asa cu tine si apoi sa te decizi ce vei face.
Cere-i ajutorul mamei tale sau prietene-i, nu are de ce sa-ti fie rusine.
Iti doresc sa iei cea mai buna decizie pentru tine si fetita ta.
Lemoni spune:
Ma uitam la fetisoara lui, de nevinovat dar el ca multi romanasi cu mentalitatea aia tampita" femeia nebatuta e ca floarea neudata"Eu una pe astia i-asi omori.Am si eu doi baieti dar ii omor cu mana mea daca ating o fata indiferent a cui e vina.
Sfatul meu, mai fata daca ai de gand sa suferi toata viatza cu un astfel de om atunci nu ai decat sa inghiti palma , peste palma ani la rand .Sigur se v-a repeta.
Eu in locul tau mi-asi face bagajul si as pleca la ai mei.Nu neaparat sa te desparti dar macar invata o lectie ca nu te lasi calcata in picioare de nimeni, in schimb daca stai si iti e rusine 2 zile e mielusel apoi povestea se v-a repeta. Prin a ierta fara sa luam nici o actie devenim prade abuzului.
kariguld spune:
io nu pricep ce au barbatii astia...unii, nu toti...cum adica nu suporta sa planga copilul????da copilul ala plange ca sa-l enerveze de-anumelea pe EL? numa un idiot poate sa gandeasca asa...(scuze de expresie)
ce ar vrea? un copil care sa-ti faca cu ochiul cand ii este foame? sa-si murdareasca scutecele conform programului? sa doarma toata noaptea?
am avut o colega, in aceasi situatie ca si a ta. a batut-o nenorocitul, cand avea copilul 5 luni. o palma. scuze, impacare...dupa alte saptamani...alta criza..alte palme...(s-au inmultit palmele) alta iertare, impacare...la 9 luni s-a reantors la servici...ca numai puturoasele stau acasa , una madre adevarata, munceste! si de aici incolo sa te tii, a inceput sa o bata regulat, palme, pumni...amenintari..i-am facut program de 4 ore, ca vroiam sa aiba timp si de copil...in fine...a venit intr-o dimineata, pe o ploaie torentiala cu ochelari de soare, mari...era albastra la un ochi. l-am chemat pe sotul meu, am anuntat politia, am dus-o la medicul legist...politia a mers la el acasa... tot el cu gura mare, ca nu are grija bine de copil, diferite scuze puerile...(eram de fata si asa ma manca palma sa-i ard una...) am luat-o de acolo, in aceasi zi, cu bagaje cu tot si am dus-o la casa alor mei. dupa cateva saptamani a intentat divort..urat...scandal...
deci, sunt foarte mici si slabe sanse sa nu te mai loveasca si sa se indrepte cu adevarat. nu ai nici o garantie in acest sens...dar totusi exista o mica sansa...
eu nu pot sa spun ce sa faci...dar nu tolera astfel de comportamente...si spune-l parintilor lui, spunele si alor tai, ca sa nu creada ca tie teama si inghiti tot ce-i face el....cu orice risc, comunica lucrurile astea. abia atunci vei vedea cu adevarat cine e cu tine si cine ii tine partea.
Kari
dragostea care nu se exprima in fapta, nu este dragoste!
XIO spune:
Pai ai 2 optiuni:
1.Il ierti , stati impreuna , tu traiesti in acelasi stres continuu si cu pungi de gheata langa , ca nu stii cand vei primi urmatoareapalma , sau daca va fi tot o palma sau un pumn, te intrebi daca va da in tine sau o va lovi pe fetita voastra din greseala si te mai intrebi in ce mediu va crste fetita.
2.Pleci la ai tai sau ii spui lui sa plece, suferi putin ca deh , il iubesti , dar invinge ratiunea care-ti spune ca ai facut cel mai bun lucru pt. tine si pt. copil.
Si te anunt ca la spital la chirurgie au venit copii batuti de parinti , bunici pt. ca plangeau , iar o fetita a fost batuta in asa hal incat a avut fracturi multipl si acum are osteomielita generalizata. Adica o infectie osoasa care pt. a fi sa zicem vindecata are nevoie de chiuretaj osos si plombarea cavitatii cu tesut muscular, deci o multime de operatii.
In opinia mea acest topic nu-si are rostul pt. ca rezolvarea este una singura.
Acum depinde de tine ce faci.
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
Qamar spune:
fata frumoasa, nu e ok ce se intampla
acum, au zis si fetele mai sus, cu iertatul- fiecare stie cat poate ierta si cat poate duce...
dar nu e bine deloc ce se intampla...
eu nu am prea multe sfaturi, vroiam doar sa iti trimit o imbratisare virtuala
beshter spune:
Draga Iulia,
si sotul meu e mai mic cu 3 ani decat mine dar nu vad in ce fel ar putea fi asta o scuza pentru vreun comportament deviant. E adevarat ca nu sunt in locul tau si nu vreau sa te supar in niciun fel, dar palma aia....Si e cu atat mai dureros sa te vad tot pe tine invinovatindu-te. Nu e vina ta si nu ar fi nici daca ai avea 100 de kile si nici daca te-ai epila o data pe cincinal.
Si eu am un baietel de 5 luni dar niciodata nu as putea trai cu gandul ca 'aoleu, plange baiatul, daca se supara taica-su?'. Adica nu e suficient ca suferi ca un caine de cate ori plange copilul?
Din punctul meu de vedere, daca ramai dupa o palma, semnalul pe care i-l transmiti este: 'o astept cu drag pe urmatoarea'.
Invata sa dai vina pe el!
Te imbratisez cu drag