Sa ne aducem aminte de mama
Raspunsuri - Pagina 2
lilib72 spune:
Hai ca mi-au dat lacrimile...tin enorm la mama mea, mai ales ca a ramas singura de cand tata a decedat.Nu pot sa-mi scot chipul ei din minte atunci cand tatal meu si-a dat duhul, atunci cand ea si-a pierdut pt. totdeauna omul iubit, de atunci o iubesc si mai mult, incerc sa fac in asa fel sa nu duca lipsa de nimic si sa fiu cat mai des alaturi de ea.
Te felicit pt. acest subiect, andrada.
Toate cele bune,
lili & bb daria
http://community.webshots.com/user/lilib72
Getuta spune:
Mamica mea a implinit in acest an 50 de ani. Este cea ma buna prietena a mea. Ajutorul ei este neconditionat intotdeauna, mangaierea ei cu o vorba sau un zambet de intelegere mi-au alungat de cand ma stiu toate temerile. Ma bucur si plang alaturi de ea. O iubesc din tot sufletul cu toate ca nu i-o spun foarte des.(Ce pacat!).
Ii multumesc ca exista si ca este mama mea.
Desi am trecut de mult de varsta la care mama m-a nascut, imi doresc sa am aceeasi rabdare si intelepciune in a-mi creste copilul atunci cand o sa-l am.
Geta
isabela spune:
Spuneti-le,cat mai des, cat timp mai exista pe acest pamant,:"Mama, te iubesc." Cuvinte simple, dar ce semnificatie au ele.
Anina_n spune:
M-ati emotionat pana la lacrimi, fetelor, cu ceea ce ati scris.
Tata s-a stins de mai bine de 5 ani. Este foarte greu sa-ti pierzi partenerul de viata, am vazut si vad asta la mama. Noi, locuim cu mama si nu cred ca este bucurie mai mare pt. ea. Intotdeauna cu zambetul pe fata, cu o vorba buna, o mangaiere, o imbratisare, ne este alaturi in viata de zi cu zi. Nu stiu ce m-as face fara ea ! O iubesc enorm de mult !
Nu-mi doresc decat sa fiu, si eu, o mama la fel de buna, intelegatoare, rabdatoare si plina de dragoste pt. ai ei, cum a fost dintotdeauna mama mea.
Pentru mama, 
si mii si mii de 
Nina & 
Nina-Cristina (1 an si 7 luni)
Cosmina spune:
M-a apucat plansul! Mi-e atat de dor de mama! Si duminica e ziua ei... N-am mai vazut-o de 10 luni. O iubesc enorm...
Pupici si voua, Cosmina
Katink spune:
M-ati facut sa plang, acum ca m-am mai linistit va scriu si eu.
Eu nu m-am certat cu mama niciodata, poate cand eram mai mica la scoala... dar dintr-a IX-a sa zic asa nu m-a certat mama (doar pt vreo nota sau legat de invatatura), adevarul ca nici mie nu imi place cearta si mereu am evitat sa o supar...
Anul asta am fost de 2 ori acasa, imi e dor de amandoi si stiu ca anul asta nu o sa ii mai vad, decat la anu' de Pasti.
Vorbim pe net zilnic, acum de 4 zile sunt plecati la Iasi si tare mult imi lipseste mama, la telefon vorbim mai rar, de obicei la telefon vorbesc cu tata mai mult pentru ca el nu stie sa foloseasca messengerul.
Ii iubesc enorm de mult pentru toate cate au facut pentru noi, pentru mine si sora mea, pentru ca nimic sa nu ne lipseasca si sa simtim ca nu ne lipseste nimica. Sunt muncitori, nu au facultate, dar au stiut sa ne educe mai bine decat multi care au si doctoratele date, sunt oameni simpli si nu se vaita niciodata de nimic. Ii iubesc pentru ca au stiu si stiu sa fie niste parinti minunati, si imi doresc ca si noi sa ne crestem copiii la fel cum au facut parintii mei.
Pe 6 septembrie e ziua mamei mele, implineste 48 de ani, e tanara, frumosa, inteleapta, rabdatoare si e unica pentru mine.
Te iubesc mamica scumpa
Katink
Babee spune:
Mama.... am inima plina de emotie si ochii in lacrimi, acum, dupa ce am citit mesajele voastre.Si noi suntem 'despartite', dar asta nu ma impiedica cu nimic sa fiu alturi de cea mai buan prietena pe care-am putut-o avea si o voi avea vreodata.Vorbim zilnic pe internet, la telefon o data pe saptamana(dar nu fix, ca ne mai apuca dorul, si sunam scurt:vroiam doar sa te-aud si sa stiu ca esti bine).Probabil se mai intampla si altora sa comunice telepatic.pe noi nici distanta nu ne-a impiedicat sa 'comunicam'.Simtim ce e cu cealalta mereu.ne gandim, si ne sfatuim telepatic.cand vrem mai mult, ne auzim.Nu sunt prostii, ci doar cei ce nu au parte de asa ceva, nu cred.Legatura poate fi intre diverse persoane, nu numai intre copil si parinte.
Ne vedem cat de des putem, sau mai bine zis cand ma apuca rau dorul, ma sui in masina si conduc 1200 km sa o vad pe mama.Anul acesta, cand mama mea trebuia sa implineasca 50 de ani, mi-era imposibil sa ajung.M-am framantat, m-am intrebat ce sa fac?Si brusc am luat decizia sa merg acasa.Initial vorbisem cu un var sa-i trimit bani si sa-i cumpere 51 de trandafiri, dar m-am gandit ca nu are rost, n-ar fi fost la fel de placut daca m-as fi dus eu.Joi seara ma decid, vineri merg la munca, imi anunt sotul ca plec seara(s-a obisnuit cu temeramentul meu
), si moarta coapta, fuga spre casa.sunt rezistenta de felul meu..si-am tinut-o lung spre casa(sa tinem cont de cei 1200 km).M-am oprit la 200 de km de casa, sa ma odihnesc putin, sa cumpar flori(51 de trandafiri rosii si albi, aranjati superb), si simteam cum ma ia somnul.Cum pe drum nu fac popas, decat la urgente naturale
, ma cam luase somnicul in mica mea pauza.Ma rugam pe drum, conducand:tine-ma Doamne sa ajung, sa nu-i fac vreun pocinog
.Mi-a ajutat Dumnezeu, am ajuns, am luat buchetul in brate si am sunat la usa.La ora 10 seara.Mi-a dat drumul, si atat i-am spus'La Multi Ani mama'.Am plans amandoua, credeti-ma.Nu-si revenea din soc.A fost cea mai fericita aniversare a ei.Duminica era, deci ajunsesem cu 2 ore inainte.Era putin trista din cauza numarului de ani, dar mi-a spus ca nici n-a simtit.Luni fuga spre casa, de-abia asteptam sa-mi vad sotul..cum e normal...As face oricand 'figura', numai sa mai pot.
x 50 pentru MAMA.
Te iubim toti trei 
Iubi
Oana_B spune:
M-ai facut sa plang... Maaaaare dreptate ai. Eu intotdeauna am avut probleme cu tatal meu, am scris eu mai demult intr-un mesaj ce viata amara avea mama cu el si implicit si eu cu fratele meu. Ma enerva cand venea la mine la servici sa mai schimbam o vorba, si totusi imi facea placere sa il ascult desi stiam ca jumate din ce spune sunt minciuni. Ma enerva ca la 60 de ani nu-si isi da seama cat a gresit in viata si totusi am plans cand l-am vazut cat de neajutorat parea in spital la reanimare. Am venit aici si, la fel, mult timp m-a iritat tot ce imi spunea la telefon. Tot timpul ma gandeam ca macar daca ar zice o data: "orice faci in viata tu sa nu faci ce am facut eu", as sti ca regreta toate greselile facute si...intr-o zi am primit un email de la el si scrie la un moment dat: "sa nu ajungi sa traiesti sentimentul singuratatii si inutilitatii atunci cand egocentrismul se dilueaza, incearca sa lasi ceva in urma ta"...daca pana atunci as fi amanat cu raspunsul, de data asta m-am asternut pe scris, un raspuns detaliat si mi-am propus ca dupa ce ne punem la punct cu problemele cat de cat sa mai strangem ceva bani si sa cumparam biletele de avion sa vina aici ca viza o are pe 10 ani.
Oana_B
Katink spune:
Babee faza asta i-am facut-o tatalui meu pe 1 iulie a implinit 50 de ani. Eu gasisem o cursa de avion charter care ateriza la Kogalniceanu (25 km de Constanta), a venit sora mea sa ma astepte, va dati seama ce emotii, mama si sora mea erau singurele care stiau ca vin, iar mama ii spusese tatalui ca sora mea merge sa ii ia cadoul.
Nu pot descrie bucuria tatalui meu, a sarit cat colo cand m-a vazut, ne-au dat lacrimile, nu ii venea sa creada ca ma tine in brate.
Eu am ajuns cu 2 zile inainte de ziua lui, cand am ajuns el sapa capsunile, vroia sa le scoata ca umplusera prea mult curtea si mi-a povestit ca se gandea la mine si zicea "Kati taticule, la anu' nu mai mananci capsuni din curte" si cand colo in spatele lui ma aude pe mine "Buna tati!" , s-a intors si a zis "Kati tu esti tata?!" si-a scos ochelarii, a aruncat lopata si m-a luat in brate, e cel mai frumos cadou pe care cred ca si-l dorea.
Din pacate la ziua mamei nu cred ca voi ajunge pe 6 septembrie, i-am si spus la telefon, sa nu isi faca iluzii ca nu pot veni, si i-am trimis bani de cadou sa isi faca pasaport, poate de Craciun ii chemam la noi.
Hai v-am pupat si ma opresc aici ca ma gaseste al meu sot bocita toata,
Katink
Amalia spune:
Nici nu va imaginati cat plange sufletul meu de cand am deschis acest subiect. Imi este atat de dor de mama cum nu va puteti imagina. Pentru mine mama a fost si va ramane unica fiinta de pe aceasta lume care m-a iubit neconditionat si a facut tot ce i-a stat ei in putere sa-mi fie bine. Toate povetele ei au fost bune, chiar daca nu eram mereu de acord cu ea de la inceput.
Imi amintesc ca ajunsesem sa am vreo 15 ani si era deja cea mai buna prietena a mea, prietena de care are nevoie o adolescenta, care vine acasa povestind de baiatul care i-a facut ohci dulci, de convorbirea telefonica cu colega de clasa sau de cat de bine s-a distrat la strand.
Si mai stiu...ca in perioada cat am facut eu liceu, n-o duceam prea bine din punct de vedere financiar, dar biata mama gasea mereu cate ceva sa-mi aduca (chiar daca eu nu-i ceream nimic, stiind situatia)...scotea din geanta o eugenie, sau o punguta de bomboane, imi lua un creion de ochi sau o esarfa draguta...se oprea sa-mi cumpere cu covrig cald, stiind cat de mult imi placea... Asa am ajuns sa apreciez lucrurile marunte, facute cu suflet.
Imi spunea mereu sa fiu buna, sa iubesc oamenii, dar sa nu ma las calcata in picioare. M-a spirijit in tot ce am incercat sa fac...pacat doar ca a murit...in 1997..iar a doua zi dupa inmormantare m-am dus sa dau la facultate...pentru ca doar pentru asta m-am zbatut si eu si ea si nu am vrut s-o dezamagesc.
Scriu si plang...mi s-au adunat toate lacrimile in barba si nici nu mai vad bine ce scriu. Imi este atat de dor de ea ca MA DOARE. Nu a fost zi de la Dumnezeu de cand s-a stins sa nu-mi aduc aminte de ea, de chipul ei si de dragostea pe care mi-o oferea. Mi-as fi dorit ca David s-o fi putut cunoaste. A fost o femeie foarte puternica si l-ar fi invatat multe de bine...iar eu as fi trecut pentru multe mai usor stiind-o alaturi.
Singura mea multumire este ca ne-am inteles foarte bine in ultimii ani din viata ei si i-am spus de cate ori am avut ocazia c-o iubesc...in toate modurile in care m-am priceput eu.
19 ani alaturi de mama...daca stau bine si ma gandesc, eu sunt chiar norocoasa...altii au parte si de mai putini.
Va doresc sa fiti cu totii sanatosi si sa va traiasca mamicile pe care le iubiti atat
Sanatate maxima!