HELP - scolar cu ADHD ?!?!

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns carmen1967 spune:

Buna tuturor,
ma bucur pentru raspunsurile voastre, daca in alte locuri lumea a mai "amortit", aici vad ca am nimerit unde trebuia...
O sa incerc pe rand sa raspund .
Vis-a-vis de noi sunt multe de povestit, in timp am mai scris si prin alte locuri, nu vreau sa ma tot lamentez...Problema este ce fac acum in momentul de fata, in conditiile date, si cu securea de clasa a V-a deasupra capului...

Ariel, Kari,
Diagnosticul a fost pus de medicul neuropsihiatru de la noi , ulterior mentinut de dr.homeopat la care am mers.
Ce ma face sa cred si eu asta: o doza de agitatie, impulsivitate, vorbire excesiva, limbaj uneori repetitiv,o doza de naivitate, nu se joaca cu copii fotbal de exemplu,deci ii e greu sa respecte reguli, se plictiseste repede.Copii sunt rautaciosi cu el, pe mine ca mama, ma doare....
De cand a inceput scoala este evidenta deosebirea fata de ceilalti copii,desi spre bucuria mea acolo e relativ cumintel, nu deranjeaza mai mult ca altii (in nici un caz ca in reclama aia de la TV ce promova de fapt Strattera, desi acasa mai refuleza !),deranjeaza poate doar prin faptul ca nu prea scrie....
Culmea e ca si dna invatatoare sustine tot ca e rasfatat ( aici si sotul meu gandeste cam la fel)dar bine macar ca altfel ne intelege, il incurajeaza, il lauda, ii da sarcini mai usoare.
Eu nu pot sa cred ca e doar rasfat, cum se explica faptul ca nu prea scrie in clasa, ca nu tine ritmul clasei, ca nu isi noteaza tema, etc
Poate nu e ADHD, dar ce e atunci, avand in vedere descrierile mele? retardat mintal , zic ca nu este, atunci ...
Si pana la urma tot ce vreau este sa intervin benefic pentru al ajuta la scoala, dar nu cu neuroleptice, indiferent de diagnostic.

Si totusi cel mai mult conteaza ca sunt PROGRESE !!!!
(asta e incurajarea catre mame in aceiasi situatie), o fi maturizarea copilului, or ajuta produsele naturiste care i le dau .

Cristina,
am citit cite ceva din ce ai scris de vizitele tale la dr.RN, de progresele copilului tau, ideea este ca daca tu esti multumita , continua. Pe privat ti-as povesti de ce am renuntat eu, desi, privind retroactiv, SIGUR homeopatia a ajutat la vremea aceea.Cred ca nu am avut suficienta rabdare ....
Tocmai de aceea vreau sa continui pe genul asta de abordare a afectiunii, si tot fac investigatii ,pina acum am vreo trei nume de medici recomandati cu rezultate in ADHD,exceptandu-l pe dr RN, acum trebuie sa ma hotarasc la care vom merge.

Betiana,
daca nu fac o confuzie, cred ca te-am intalnit si pe alt forum , de unde de curand ti-am trimis si un mesaj pe privat rugandu-te sa-mi dai un nume de medic homeopat, citisem de interventia ta la un subiect pe aceiasi tema in care era vorba de un copil pe care il consiliai si care facuse progrese.
Am umblat la alimentatie,cat se poate fara e-uri, ii dau vitamine, dar din pacate, nu am insistat pe parte de consiliere psihologica. Si nu stiu cum sa-l detemin sa scrie singur. Si aici am facut progrese totusi, ii las mici sarcini de executat , scris sau socotit, dupa scoala si pana vin eu acasa si isi da silinta, chiar daca mai greseste la socotit...

Natasa,
ma bucur ca ma incurajezi, spunand ca sunt rezultate,daca parintii isi dau silinta si ajuta si intelectul copilului , zici tu printre altele :cu tratament,ceva concret in acest sens?
Eu imi vad copilul inteligent si sper sa ne descurcam onorabil.

Ce nu stiu eu e altceva:
cum sa-l fac sa constientizeze scoala?
SA intelega ca invata pentru el, nu pentru altii ?

Se descurca greu la testele scrise, cum va promova un examen?
Sunt atat de multe intrebari...

Vorba unei amice de pe un alt forum: Nu cunosc cazuri de ADHD decat rezolvate de trecerea timpului....asa sa fie oare ?

Nu stiu cat de coerenta am fost, e aproape 12 noaptea, oricum va multumesc tuturor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mimitete spune:

Citat:
citat din mesajul lui Ana Stroe



eu sincer nu inteleg cum poate cineva emite judecati referitoare la toti copiii raportindu-se la unul sau doi copii personali ; or fi tembeli toti specialistii din lumea asta care au studiat ani multi in domeniul respectiv, au studiat evolutia a esantioane de zeci de copii pe intervale de zeci de ani inainte sa indrazneasca se emita vreo concluzie; om fi noi romanii multistiutori in toate cele dar parca uneori ne intrecem pe noi insine

http://www.floriinro.ro/





Total de acord cu tine. Eu nu neg ca un diagnostic pus dupa un consult nu este un diagnostic adevarat dar daca copilul este urmarit timp de 6 luni atit in mediul de acasa cit si la gradinita/scoala si dupa completarea formularelor respective se ajunge totusi la acest diagnostic, mie mi se pare iresponsabilitate sa-l ignori.

In primul rind un copil sau adult poate sa aiba ADD si sa nu aiba ADH si invers. Deci un copil hyperactiv poate sa nu aiba deficit de atentie si iarasi un copil cu deficit de atentie poate sa fie foarte linistit.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Vreau sa va arat si o alta fata a problemei:
http://www.naturalnews.com/000080.html
http://psychrights.org/Research/Digest/ADHD/DHD100percentfraud.htmhttp://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/medicating/experts/exist.htmlhttp://www.cotidianul.ro


Nu incerc sa ma situez de nici una dintre partile baricadei. Dar cred ca mamicile care mai sus au spus ca acest diagnostic nu se pune asa, taca-paca, ca de multe ori mediul (prea mult TV, prea mult calculator, alimentatie bogata in E-uri si energizante, programa mizerabila a solii, nepasarea si prostia dascalilor, etc.) poate transforma orice copil sanatos intr-un copil cu problemele pe care le are fiul tau, au foarte multa dreptate.

Cand ai intrebat "cum pot sa fac sa-l fac sa inteleaga ca invata pentru el" m-am intrebat automat "cum poti sa faci ORICE copil de clasa a-V-a sa inteleaga ca invata niste chestii care nu-l atrag pentru el". Cred ca nu prea poti. Mai intai trebuie sa-l atragi pe copil intr-un domeniu si apoi, incet, incet, sa-i arati cat de frumos este acel domeniu. Pentru asta trebuie ca dascalul sa fie entuziast, sa-si adore meseria, sa simta emotie de fiecare data cand vorbeste despre ea...


alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmen1967 spune:

Buna,
ideea este ca sunt ceva probleme, nu functioneaza ca un "elev normal" , ca e ADHD sau altceva, iar diferentele sunt mai evidente de cand a inceput scoala.
Din experienta altora,in astfel de cazuri scoala devine un calvar pentru parinti, note mici, risc de repetentie, schimbat clasa, schimbat scoala, etc.
Daca va confruntati concret cu probleme, aveti acasa un copil cu ADHD , vorbim cumva de la egal la egal, altfel...cu copii obisnuiti vorbim cam pe langa subiect.
Am constatat ca acesti copii sunt asemanatori si atat de diferiti... am o amica, tot de pe net, al carei copil e atent la scoala, are rezultate dar e foarte interiorizat , nu comunica, retras , fricos chiar...eu asta nici nu zic ca e adhd, dar cica e dat diagnosticul de 4 doctori, deci ma depaseste....
Alte mame scriu de copii care merg la Cangurul, au rezultate bune, probabil sunt mai agitati.Si noi ne tot chinuim sa priceapa matematica....
E clar ca pt diagnosticul ADHD - atentia e aceea deficitara, insotita da sau nu de hiperactivitate.
Eu vreau sa cunosc exemple de bune practici, cum sa-l ajut pentru scoala si sa-l fac sa intelega ca INVATA PENTRU EL !!!!
Si vreau sa-l ajut si cu medicatie, dar nu neuroleptice, am incercat acum 2 ani cu strattera, dar efectele adverse m-au determinat sa renunt.Luam acum medicatie naturista dar simt ca mai trebuie sa fac ceva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Eu ma incadrez la toate criteriile descrise la AD. Imi amintesc cum in copilarie aveam o singura problema, pe care mi-o repeta obsesiv toata lumea: neatentia. Eram acel copil care nu stia niciodata ce are de scris, unde-i este aia sau ailalta, intra cu capul in pomi, se impiedica pe loc drept, etc. Scapam din mana cam tot ce apucam (am reusit intr-o vacanta de vara sa-i sparg bunicii TOATE farfuriile, si avea destule).

Cu cat adultii din jurul meu se agitau mai tare in legatura cu neatentia mea (ma certau, ma criticau, etc.) imi crstea anxietatea si eram si mai neatenta. Pe vremea aceea orice era considerat rea vointa. De aceea eu ma mai consideram si rea, desigur.

Dar s-a intamlat ceva. Undeva pe la adolescenta, poate si odata cu maturizarea sistemului nervos, am inceput sa controlez mai bine situatia. Mi-am facut propriul meu sistem de a ordona lucrurile, nu am mai scapat atat de mult din mana, etc.

Daca ar fi sa dau timpul inapoi uite ce mi-ar fi placut sa faca adultii pentru mine:
- as fi vrut ca aunci cand scapam obiecte sau eram neatenta sa nu se tipe la mine (ma speriam ingrozitor, odata pentru ceea ce faceam plus zbieretele celor din jur). Sa fie calmi, sa ma ajute sa ies din situatie cu o oarecare demnitate.
- as fi vrut ca adultii sa nu-mi fi pus stampila de "neatenta familiei" sau "neatenta clasei" pentru ca atunci cand nu am mai fost asa mi-a fost foarte greu sa le sterg prejudecatile.
- as fi vrut ca la matematica - acolo unde aveam cele mai mari probleme - sa existe o profesoara calma, draguta si zambitoare, care sa lucreze cu mine (poate 1 la 1 pana recuperam) si sa nu fi avut-o pe profesoara de matematica care zbiera ca o apucata, ne umilea, se repezea din fundul clasei zbierand, etc.
- as fi vrut ca in jurul meu oamenii sa fie foarte ordonati, fiecare obiect sa-si fi avut locul lui, pentru ca un copil care pierde-uita-scapa are nevoie de un mediu simplu, eficient, logic, care sa-l ajute sa invete cum sa controleze lumea care, momentan ii scapa de sub control.
- as fi vrut ca oamenii sa se concentreze mai mult pe ceea ce faceam bine (eram foarte buna la literatura, imi placea sa citesc, etc.) si nu sa-mi scoata la infinit ochii cu matematica aia imputita la care nu ma descurcam si nici ei nu erau capabili sa ma ajute.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali


Daca ar fi sa dau timpul inapoi uite ce mi-ar fi placut sa faca adultii pentru mine:
- as fi vrut ca aunci cand scapam obiecte sau eram neatenta sa nu se tipe la mine (ma speriam ingrozitor, odata pentru ceea ce faceam plus zbieretele celor din jur). Sa fie calmi, sa ma ajute sa ies din situatie cu o oarecare demnitate.
- as fi vrut ca adultii sa nu-mi fi pus stampila de "neatenta familiei" sau "neatenta clasei" pentru ca atunci cand nu am mai fost asa mi-a fost foarte greu sa le sterg prejudecatile.
- as fi vrut ca la matematica - acolo unde aveam cele mai mari probleme - sa existe o profesoara calma, draguta si zambitoare, care sa lucreze cu mine (poate 1 la 1 pana recuperam) si sa nu fi avut-o pe profesoara de matematica care zbiera ca o apucata, ne umilea, se repezea din fundul clasei zbierand, etc.
- as fi vrut ca in jurul meu oamenii sa fie foarte ordonati, fiecare obiect sa-si fi avut locul lui, pentru ca un copil care pierde-uita-scapa are nevoie de un mediu simplu, eficient, logic, care sa-l ajute sa invete cum sa controleze lumea care, momentan ii scapa de sub control.
- as fi vrut ca oamenii sa se concentreze mai mult pe ceea ce faceam bine (eram foarte buna la literatura, imi placea sa citesc, etc.) si nu sa-mi scoata la infinit ochii cu matematica aia imputita la care nu ma descurcam si nici ei nu erau capabili sa ma ajute.

alice


astea sunt lucrurile pe care TREBUIE sa le faca un parinte, un dascal, cei care vin in contact si au de-aface cu copii.
si inca multe altele.

copii se nasc pe lume, cu personalitati si caractere diferite de parinti, de cei din familia largita. si aceste mici bucatele de OM, trebuie modelate, ajutate, crescute, indreptate, descoperite, valorificate etc etc...ca sa devina adulti maturi si responasbili de sine, capabili sa traiasca in aceasta lume.
pentru asta, trebuie MULTA implicare de la parinti...foarte multa, depinde de la copil, la copil! unii pricep mai repede, altii au nevoie sa li se repete sa fie indrumati, sa fie stimulati...ehe....
cresterea si educarea copiilor nu-i o joaca cu papusi...


Carmen, mi mi se pare (sper sa fie asa) ca tu esti mai stresata si mai panicata decat copilul, pentru lectii, scoala...toata starea ta o transmiti si copilului, fara sa constientizezi asta.
pentru teme, lasa-l sa faca singur, nu-i oferi mereu ajutorul...ca mai rau ii faci....tu vezi ca a gresit teme sau nu a terminat-o si intri in panica...lasa-l asa cu gresala, ca nu totul trebuie sa fie perfect,
daca el se va obisnui sa faca singur teme, sa faca tot ce tine de scoala, SINGUR, atunci va deveni mai responsabil...dar stie ca daca nu face...mama le rezlova cumva....
eu ti-am dat cateva sfaturi...vad ca nu amintesti de ele...sunt cele mai simple si usor de pus in practica, iti spun din experienta personala.

copii mei nici acuma nu isi fac temele (au doar cateodata de scris) daca nu le spun eu..."dragilor, mergeti la teme!" si sunt la o scoala unde sunt tratai foarte bine, sistemul e complect diferit de cel din RO.

incearca sa-ti pui tu in ordine niste prioritati, sa fii mai linistita, mai relaxata, sa fii mai optimista...
nu ne-ai spus ce ii place copilului tau, in afara de scoala....ce pasiuni are...



Kari

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmen1967 spune:

Buna tuturor,

Simali,
ma bucur de sfaturile tale , despre cum ai fi vrut sa se comporte cineva, o sa le mai recitesc pentru a putea proceda mai bine, daca tip si ma enervez ,il simt foarte speriat si stresat...

Filofteia,
greu a fost si la noi cititul, dar cu ajutor am reusit, logopeda ma incurajat, ca e un copil istet si asa a fost...dar ce chin pentru mine, cand a citit prima oara cuvantul intreg am avut o revelatie ! si mie imi era teama de dislexie. Apoi am stat cu teama de discalculie, dar observ ca intelege logic ! asta alta revelatie (vreau sa cred ca ramaninerea in urma e cauzata doar de lipsa de exercitiu , mi-am luat si o metodologie de mate sa studiez)
Am luat=o de la inceputuri , cu materia de clasa I-II, am tras tare cu adunari/scaderi si acum le cam incurca ... la trecerea peste ordin, la scaderea cu imprumut. Si mai am un hop cu tabla inmultirii, cu impartirea. O sa apelez si la o invatatoare in particular la sfarsitul lunii si o sa o rog pe invatatoare daca va vrea sa-l ajute un pic in vacanta asta de o saptamana.Altadata l-a ajutat.
Acum e ceva mai greu, el avea o dadaca cu care a stat, pina anul asta scolar. Nu stiu cum va fi "home alone" 8 ore

Kari,
o sa mai recitesc ce mi-ai scris , dar raspunsul al doilea de aseara, l-am conceput mai mult timp, ma tot intrerupeam ca mai faceam si altele, pana sa postez eu mai aparusera vreo 5 replici...
Crede-ma, asta e disperarea mea ca nu face singur nimic (mai nou aproape nimic...) desi si aici sunt progrese , ma mir ca sta singur in casa (incuiat ),ca sta cuminte si nu deranjeaza, nu ma streseaza cu telefoanele , si ca mai scrie cite putin singur - ori un text, ori cateva exercitii - oricum apreciez efortul lui, zic eu ca e un inceput
Dar nu constientizeaza , nu are nici un stres daca nu isi face tema, pentru ca nu i s-a imprimat asta in minte, sau nu stiu de ce . Probabil ca in mintea lui e ;fac tema, nu fac tema, imi e totuna...
Aici cum intervin...
Il cert ca repeta clasa, ca rad copii de el, poate nu e bine asa, dar parca numai am metode ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmen1967 spune:

Ariel7000,
de acord cu Kari, ca sunt stresata rau , dar nu doresc la nimeni sa fie in pielea mea...Eu va zic de progresele lui, dna invatatoare il lauda si eu parca tot nu ma bucur suficient, ma intreb daca imi zicea contrariu...
Tu zici ca nu ar fi ADHD, ok ,atunci ce este? Intarziere mentala, retard , zi-mi tu ce crezi? Stii ceva mai multe pentru ca ai un curs la baza.
Ne-am grabit cu scoala, daca il amanam un an ar fi fost un castig...Dar nu are rost sa ma mai lamentez, asta e situatia
ce ne facem?
Si am mai scris asta,pana la urma indiferent de diagnostic avand in vedere comportamantul lui vis-a-vis de scoala, cum sa-l ajut ?
Ma intreb cum va face fata cerintelor invatamantului primar obligatoriu.Se va un test la sfarsitul clasei a IV (si ma intreb: ce va face la el?) Nu ma gandesc mai departe...
Cum ne vom descurca din clasa aV-a? acum dna intelege, ii da
sarcini mai usoare, il trece clasa.
Dar important e si cum trece ....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

carmen, hai sa-ti spun ceva, asa ca la o sora...
ce daca ar repeta anul?? unde ar fi problema? ca spune lumea, neamul ceva? ei si nu mai poti tu de ce spun ei!!!

repet, starea ta sufleteasca se transmite si lui...tensiune ta, panica...il apasa in jos!
sincer, foarte sincer, (ca doar suntem surori acuma!), schimba-te TU, ca sa il poti schimba pe el! inceteaza sa mai rostesti vorbe negative, (ca ramai repetent, ca esti in urma, ca nu stii cutare, ca /...ca...) spuni mereu ca e destept, ca a rezolvat bine exercituil respectiv...(chiar daca nu e foarte bine...nu conteaza..!) lauda-l fara motiv, apreciaza tot ceea ce face, joaca-te cu el!!!! fa-ti timp pentru toate astea, lasa bucatareala si rufele si aspiratorul, pune "clouse" pe usa pentru orice musafir, o vreme, ocupa-te de copil, acorda-i atentie...atentie pozitiva...constructiva...identifica ce ii place sa faca, trebuie sa-i placa ceva...si repet, nu te panica daca ar trebui sa repete anul, poate e mai spre folosul lui sa repete anul decat sa treaca mai departe...

ah.. sistemul asta romanesc de invatamant...

off topic, pentru asta am plecat din RO, ca m-am saturat de sistemul imputit din scoli, chiar si cele particulare....nu va inselati si acolo tot invataori educati in RO, sunt...


deci, Carmen, solutii sunt, la indemana....poate ti-e mai dificil ca ai si servici...dar pentru copilul tau nici un efort nu-i prea mult/putin.



Kari


Mergi la inceput