HELP - scolar cu ADHD ?!?!

kariguld spune:

pentru MIKI8.
citeste acest subiect, trebuie sa-ti faci timp pentru asta, dar vei gasi lucruri folositoare aici.
precizez, nu vreau sa crezi ca al tau copil are ADHD, departe acest gand! personal, nu cred in acest diagnostic! orice copil poate fi modelat si educat de parinte, cu multa , multa rabdare. chiar si acei copii plini de energie si greu de stapanit, cu rabdare si iara rabdare si intelepciune pot ajunge oameni de nadejde!

Kari
"
"Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care cauta mereu circumstante favorabile si daca nu le gasesc, le creeaza singuri"!
Bernard Shaw

rinalexa spune:

Buna tuturor participantelor la acest forum. Sunt si eu o mama "necajita" a unui copil de 8 ani si 1/2, clasa a II a. Este diagnosticat cu Adhd si de la 6 la 8 ani l-am tratat cu Strattera. In Octombrie 2008 a fost internat la NPI datorita unor agresivitati vizavi de mine si mama mea. Era provocat de alti copii, care il loveau si noi il tineam sa nu loveasca inapoi, cand se enerveaza are o putere foarte mare si nu se controleaza.Apoi ne musca de maini sa nu il mai tinem. In fine, l-am internat si acolo i-au dat asa: Tranxene, Carbamazepina si Levomepromazina.Daca pana atunci Alex nu manca aproape nimic, avand la 1,30 metri 23 kg, intr-o luna lucrurile au scapat de sub control si, mancand necontrolat datorita tratamentului, a ajuns la 35 kg, cu deviatii de comportament extraordinare (un mers de zombi, ochii semideschisi, se joaca cu jucarii de copii mici, pe scurt e regresat foarte mult ca si capacitate de intelegere, desi ca intelect sta foarte bine, inteligenta peste media superioara si cel mai bun din clasa). Cu ajutorul medicului curant psihiatru acum 3 luni i-am scos treptat Tranxene, care oricum era interzis pentru varsta lui, deja devenise o leguma. La scoala nu a primit deloc intelegere, a fost tot timpul stigmatizat si pus pe tapet, el fiind inteligent a priceput mesajul si, din pacate, s-a comportat tot mai rau si mai rau. Invatatoarea si directoarea scolii nu au putut sa ma ierte pentru faptul ca nu am mutat de anul trecut copilul de la faimoasa lor scoala (de parca ar fi privata) si asta l-a costat pe copil intr-atat incat comportamentul lui s-a degradat. Saptamana trecuta a fost din nou un incident la scoala, iar invatatoarea in loc sa-l linisteasca pe copil, mi l-a imoblizat si l-a calcat repetitiv pe picior, declansandu-i furia. Copilul a mers afara, si-a umplut buzunarele si s-a intors in clasa decis "sa-si faca dreptate singur", cum de multe ori mi-a repetat. Nu a fost lovit nici un copil, poate e "norocul" lui ca nu are motricitate fina prea dezvoltata, deci arunca unde nimereste, nu unde doreste, dar s-a amplificat atat de tare totul, tocmai din ideea de a "scapa" scoala de Alex, incat mi s-a spus clar ca Alex nu mai are ce cauta la acea scoala, a 2 zi am fost invitata la politie, deci directoarea scolii a facut plangere la Politia de proximitate, unde, apropo, am avut parte de mult mai multa intelegere decat din partea scolii, iar dupa 3 zile am primit o scrisoare din partea scolii in care eram informata ca Alex, in unanimitate, este dat afara.
Este o saptamana de cand il tin acasa, i-am mai scos cu ajutorul d-nei doctor si Levomepromazina pentru a putea incepe o psihoterapie, altfel nu se putea lucra cu el, era tot mereu somnolent.
Acum intreb si eu, cum de la gradinita 4 ani a putut sa fie in aceeasi grupa si d-nele educatoare au stiut cum sa-l trateze, iar scoala totul s-a inrautatit, tot timpul i se puneau in carca si lucruri adevarate si neadevarate, copilul a inceput sa minta, sa ascunda? Pe ei cine ii trage la raspundere? Acum sunt intr-o dilema foarte mare, nu stiu ce sa fac in continuare, nu as vrea sa piarda anul, stiu ca poate, dar cum? Daca cineva poate sa-mi dea vreun sfat, accept cu placere. Mersi mult.

mariamunteanu spune:

Rinalexa, madamele astea de la scoala sunt lipsite de orice simt pedagogic. Nu cred ca au dreptul sa-l exmatriculeze de la scoala, ci au obligatia sa coopereze la gasirea unei solutii.

Nu pot sa te ajut, din pacate, dar am vrut sa-mi arat solidaritatea fata de tine si fiul tau care trebuie ajutat cu mult tact si rabdare.

Maria

andrruzza spune:

rinalexa,
planegerea la politie a fost scrisa?? daca a fost verbala, clar au vrut sa te intimideze; de fapt ce au reclamat la politie, un minor??
tu ai facut plangere la inspectorat ca vor sa-ti dea copilul afara din scoala? daca copilul are ADHD, nu-i motiv de dat afara, ba din contra au obligatia sa integreze 2 copii cu probleme intr-o clasa
l-au calcat pe picior, abuz fizic asupra minorului, ia atitudine, te rog!





mami de Rares Andrei (10.03.2005) si Stefania Maria (10.10.07)

http://community.webshots.com/user/andrruzzaR

carmen1967 spune:

Buna,
in sfarsit , cineva mai scoate subiectul de la nafatalina...

Rinalexa,
sincer imi pare rau prin ce treci ...
Am mai spus asta: copii astia sunt asemanatori si totusi atat de diferiti!
Eu, ca initiatoare a acestui subiect (pe care nu stiu daca ai avut rabdarea sa-l citesti)nu m-am confruntat cu astfel de situatii, al meu la scoala e foarte cuminte (prostut chiar...). La noi problematica a fost strict legata de scoala, care poate ar fi fost evitate daca amanam un pic inceperea scolii. Acasa mai refuleaza , mici fitze....dar lucrurile sunt (inca) sub control. Doar ca de afara a capatat si un limbaj mai "colorat" (mici injuraturi ).
Totusi trebuie sa recunosc un lucru: ma ingrijoreaza uneori relatia cu tatal lui, care e ceva mai dur (in limbaj de exemplu, in comportament mai putin, ca nu permit asta ) si copilul resimte asta.Uneori ii raspunde la fel. Eu ii tot spun sotului meu ca este exact efectul de bumerang, copilul da ceea ce primeste ... E o stare de fapt care inca se mentine iar eu sunt la mijloc.
Desi sincer, eu una il mai "ating" eu nu am parte de "rele" tratamente.Evident, ca ma sperie perspectiva pentru ca comportamentul asta opozitionist sfidator este o consecinta a acestei afectiuni neurologice.
Ce cred eu in cazul tau?
In mod EVIDENT toate neurolepticele administrate au indus starile de agresivitate pe care le descrii tu si care stii foarte bine ca nu sunt proprii copilului tau. Te asigur in mod CLAR ca ele vor trece la incetarea medicatiei.
Exemplu personal:Andrei a luat strattera (cam 6 luni, acum vreo 2 ani) si nu il mai recunosteam (dar asta doar acasa se manifesta) ...am incetat medicatia ...au disparut manifestarile.
Intrebare : ce relatie are copilul cu tatal lui? Poate "ceva" din comportamentului lui sa fie o lipsa de "afinitati" cu acesta? Eu asa simt uneori....
Despre medicatie, daca se impune, sfatul meu ar fi: apeleaza la altceva. Experientele de pe internet au demonstrat ca neurolepticele sunt cam arme cu doua taisuri, altii spun ca functioneaza bine. Mai nou, a aparut altceva:Concerta.Medicul vostru a sugerat asa ceva? Eu una as mai incerca nimic din grupa asta de medicatie. Sa stii ca am avut si o discutie colaterala cu medicul neuropsihiatru la care am mers candva si m-a incurajat in demersurile de alta natura decat alopata. Am ramas surprinsa placut.
Nu stiu daca ai incredere si in alte metode de tratament, eu am incercat si homeopatia (poate prea scurt timp, nu stiu).Am citit de bioenergoterapie. Acum ii adminsitrez niste produse de la Child Life si zic eu ca sunt benefice.
De fapt, alta intrebare: efectiv, cu scoala , cum se descurca copilul tau? Cum colaborati la teme?
Daca atentia nu e problema principala (spui ca e bun in clasa, felicitari! ) ramane deci doar partea coportamentala.
Sfatul meu e sa te adresezi in primul rand unui psiholog si impreuna sa stabiliti un plan de actiune. Cred ca e singurul care te poate ajuta. Recunosc ca eu am fost reticenta la faza cu psihologul, dar asta pentru ca comportamental am reusit sa tin situatia sub control. Candva am mers la sedinte de psihopedagogie scolara si am folosit sistemul de conditionare recompense pedepse, incerc ca avem un program/orar, etc.Si au functionat , dar astea poate ca sunt lucruri pe care le stii deja.
Nu dispera !!!
Sigur, cu toate preocuparile tale, inconjurandu-l cu multa dragoste si afectiune, incurajandu-l si laudandu-l pentru orice reusita si avand in vedere ca intervine maturizarea si copilul, lucrurile se vor aseza pe fagasul normal.Trebuie INSA... multa, multa rabdare!
Altceva:
PS: la sectiunea "Copii cu nevoi speciale" pe acest forum mai exista doua subiecte pe tema asta: copilul ADHD (I) si (II). Una din mamici (Kitty, cred) se confrunta cu o situatie oarecum similara. Poate intri in legatura cu ea pe privat si va puteti sfatui mai bine. Daca doresti sa corespondam mi-ar face placere(chiar si pe privat).
Iti doresc ca aici sa gasesti solutii prin care sa depasesti acest impas!

kariguld spune:

stiu ca nu ai mult timp, avand un copil care-ti ocupa timpul, dar, citeste acest subiect cu atentie cand ai timp, vei gasi multe lucruri sper folositoare in el. mai sunt si alte subiecte la aceasta sectiune unde poti gasi informatii pretioase!
poate ca ai citit deja subiectul sper sa nu te deranjeze recomandarea mea!

Carmen1967, mai vino cu noutati despre baiatul tau! a trecut ceva vreme de cand n-ai mai scris aici. cred ca e important si de folos pentru cei care citesc aici si au nevoie de ajutor, sa citeasca noutati/progrese despre voi!


*************************
Vocea mamei, ciripitul pasarelelor, sunetul dulce al ploii de vara...PENTRU SONIA!


MIHAITA ESTE UN COPIL NORMAL! CU AJUTORUL MEU, AL TAU SI AL TAU SI AL TAU
************************

Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!

columbiana spune:

Imi pare tare rau sa citesc asa ceva, singurul sfat ce-l am in cap este emigrarea dar din pacate nu functioneaza pentru toata lumea.

Imi cer scuze, nu de critici ai nevoie acum ci de sfaturi constructive, dar chiar era nevoie sa-l internezi, chiar atit de grava era situatia? Cred ca un psiholog care lucreaza cu copii te-ar putea ajuta in psihologie comportamentala, care v-ar putea indrepta relatia (ce se mai poate indrepta) si reduce agresivitatea copilului fara sa-l mai drogheze.
Apoi la scoala, eu as solicita o intrevedere cu directoarea si invatatoarea, si un psiholog (nu exista psihologi arondati la scolile din Romania?); auzi, politia , ce naiba cauta asemenea specimene in invatamint?
Copilul are tot dreptul sa mearga la scoala, mai are in plus dreptul la asistenta/asistent, are nevoie de ajutor si integrare, nu de izolare si "calcat pe picior" din partea unei invatatoare nesimtite.

Sincer, imi pare rau-suntem si con-orasene!

rinalexa spune:

Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si au dat dovada de solidaritate, e o alinare pentru sufletul meu.
E dureros tot ceea ce se intampla in viata mea si a copilului meu, am fost efectiv disperata, acum mi-am revenit cu ajutorul psihoterapeutei noastre, si consider ca mergem spre bine, atat eu cat si Alex, dar ramane problema scolii, stiu ca legal nu au dreptul sa=l dea afara, oricate sedinte si hotarari au ei la nivel de scoala, am umblat destul de mult pe la inspectoratul scolar si stiu ca singurul care poate decide soarta unui elev, efectiv, este parintele elevului. Dar asa da dovada de cruzime si de lipsa de suflet daca l-as trimite inapoi acolo unde nu doar ca nu este dorit, dar e si stigmatizat.
Saracutul de el, a auzit destule la scoala atat de la elevi cat si de la parinti. Invatatoarea i-a spus in clasa I:"te mai tin in clasa mea doar pentru ca o cunosc pe bunica ta", intrucat suntem vecini de scara. Tot in clasa I invatatoarea le-a spus copiilor ca atunci cand Alex face vreo prostie sau loveste pe cineva sa sara pe el si sa-l imobilizeze, ori se stie ce se poate produce cand cineva este imobilizat, oricine, daramite un copil cu ADHD, furia se accentua. Apoi, un copil i-a spus:"nu ma joc cu tine ca mama spune ca esti nebun" sau "pe tine nu te duce in excursie ca esti nebun". Cat de tare trebuie sa-l fi afectat, nu credeti? Si apoi am ajuns la faza de hartuire, efectiv asa m-am simtit. E greu sa tii piept atator oameni lipsiti de intelegere, mai ales ca lupt singura, fostul meu sot, de 4 ani de cand suntem divortati, il vede pe Alex cam de 2 ori pe an, deci tot necazul e pe mine.
Ajunge cu vaicareala ca in acest ritm as putea sa scriu pana dimineata, dar stiu ca nu asa il ajut pe Alex, astept si alte sfaturi, daca cineva poate sa le dea, sunt receptiva la orice, in afara de medicatie, asta nu, in nici un caz, ajunge.
Sa mai spun si cateva lucruri bune: Alex, din clasa I a rezolvat toate subiectele de concurs de matematica "Cangurul", pana la nivel de clasa a IV a. A invatat la 6 ani sa citeasca singur, eu nu am vrut sa-l invat, tocmai pentru ca sa fie atent la scoala, dar el a fost mai smecher decat mine, ma intreba despre fiecare nr. de inmatriculare al masinilor care ne ieseau in cale, iar peste cca 2 luni mi-a dezvaluit surpriza, citea cursiv, cum a facut nu stiu, inca mai e un mister pentru mine. Este avid de informatii noi, in continuu trebuie sa invete ceva nou, cateodata la jocurile de cultura generala ma bate, si atunci repede caut sa ma documentez, sa nu raman in urma. Deci se pot spune si multe lucruri bune despre copiii cu ADHD, trebuie laudata partea buna.
O seara placuta va doresc si fruntea sus, nu trebuie sa ne fie rusine cu copiii nostri.

mariamunteanu spune:

Vai vai, Rinalexa, imi dau lacrimile. Baiatul tau sufera mult din cauza acestor oameni fara suflet care-l stigmatizeaza. Mi se rupe inima cand ma gandesc cate nedreptate are de suportat si tu la fel. Precis exista sanse mari de imbunatatire a starii lui, dar cu indrumare de specialitate si fara medicamente care cred ca mai mult i-au facut rau decat l-au ajutat. Ramane sa gasesti medicul si psihologul competenti pt. asta si sa-i acorzi incredere. Este un copil bun, veti reusi.

Maria

cl spune:

Uh!!! Bietul copil!
Rinalexa, . E cumplit ce se intampla cu baietelul tau. Cred ca ai luat o decizie buna hotarand sa-i intrerupi medicatia, care numai bine nu i-a facut. Si iarasi este foarte bine ca nu vrei sa-l mai duci la acea scoala, pentru ca sigur ar fi chinuit in continuare, ori baietelul tau exact de asta nu are nevoie acum. Incearca sa gasesti o invatatoare cu drag de copii, rabdare multa si tact pedagogic la o alta scoala. Insa pe "invatatoarea" care ti-a abuzat copilul nu ar trebui s-o lasi asa. Ar trebui sa-i faci o reclamatie scrisa la Inspectorat, una la Protectia copilului si alta la Politie, eventual o actionezi si in instanta (discriminare, abuz, instigarea celorlati copii la violenta inpotriva copilului tau, marginalizare/izolare etc!!!). Acum insa, pentru actionarea in instanta tu stii de cat timp si nervi de otel dispui, dar cu reclamatiile alea n-ar trebui sa eziti, individa aia o merita cu varf si indesat!