HELP - scolar cu ADHD ?!?!

kariguld spune:

Carmen, ai mei copii locuiesc in Elvetia, din septembrie, acolo merg la scoala, eu merg la ei cam o data la doua saptamani si stau la ai mei 12, 14 zile, ca sa fiu cu ei. (noi locuim in Germania) apoi, din iunie anul asta ei au fost in vacanta in State, pana in 8 septembrie, asa ca am petrecut prea putin timp cu ei in ultimile luni.
de cate ori merg in Elvetia, vad ca s-au mai schimbat, s-au maturizat.
sigur ca atunci cand sunt cu mine se mai rasfata se mai prostesc, baiatul de fapt, ca fata e foarte inteleapta pentru varsta ei. pe maicamea o mai chinuie cateodata, dar cu lucruri simpliste, mancare, haine...in rest se inteleg foarte bine cu bunicii.

carmen, tratamente homeopate nu cred ca am, cel putin din cate stiu eu...poate daca gasesc intamplator, zilele trecute am tot cautat prin cutii materiale.
imi amintesc ca am citit ca si alimentatia e foarte importanta la copii. carne cat mai putina, dulciuri la fel, multe legume si fructe.
sper sa gasesc ceva sa te ajute.

Kari

Ferice de parintii care pot invata, caci cunostinta aduce intelegere, iar intelegerea aduce dragoste!
Old Union Reminder

carmen1967 spune:

Buna,

Filofteia,
cred ai inteles "un pic" gresit mesajul meu....
Eu am vrut sa evidentiez faptul ca pana acum ii era "perfect paralel" ce calificativ ia, daca isi face tema sau se ducea cu ea nefacuta ...nu constientiza parca nimic...cunosti expresia : "sunt in plop si plopul in aer "
Insa, de ceva vreme , remarc un interes pentru teme, pentru lectii si implicit si pentru carnetul de note, lucru care nu poate dacat sa ma bucure pentru ca il vad ca un pas spre constientizarea scolii.
Il simt ca vrea sa ne bucure atat pe noi, cat si pe dna invatatoare, ii prind bine laudele noastre si toate incurajarile. Doar ca a descoperit asta mai tarziu fata de alti copii....
Ma intrebi de clasa a V a ,sincer, ma framant foarte tare , o invatatoare te intelege, mai mult sau mai putin, dar atunci vor fi mai multi profesori, fiecare cu cerintele lui ...
Deci, NU astept FB-uri, din ce citesc copii cu ADHD (daca asta e diagnosticul) nu vor fi niciodata premianti, deci am renuntat "din fasa" la un asa deziderat !!!( viata a demonstrat ca nu are asa mare importanta coronita de sfarsit de an pentru evolutia lui ulterioara)
Sincer doresc sa-l vad la o linie mediana la scoala, eventual sa-si faca ceva teme si singurel, mami sa intervina doar daca e cazul...
Si nu cred ca trebuie sa-ti faci probleme tu personal.
Indiferent de calificative puse obiectiv sau nu, mai importanta e intuitia de mama, cum iti simti tu copilul ...
(si eu iar ma oftic ca ne-am grabit cu datul la scoala )

Ne bucuram pentru el, am scris despre asta ca despre o minune !!! pentru ca acum un an nici nu as fi crezut ca o sa am parte de asa satisfactie...desi teoretic primeam incurajari de la mame "similare.
Subliniez, poate parea banal la copii "normali", asta face parte din rutina zilnica ,dar la noi nu a fost asa pana acum...
Pana la urma, mesajul meu se vrea doar o incurajare pentru alti care se (sau se vor) confrunta cu situatii similare. ATAT!

Kari ,
merci pentru mesaj.
Astept si alte informatii de interventie in cazul diagnosticului. Din ce am tot citit in Germania se merge mult pe neuroleptice, daca ai ceva impresii pozitive despre metilfenidat (=ritalin=concerta).
Sau alte abordari, ca nimeni nu mi-a raspuns, de exemplu despre bioenergoterapie. Ar putea ajuta?
Zilele astea astept vesti de la o amica, care merge cu fetita ei, care are probleme mai complexe decat ale noastre (mai multe diagnostice) la niste sedinte de terapie prin bioenergie. Sunt foarte curioasa, mi-a promis ca ma tine la curent.Si ea a incercat cam tot ce se putea incerca.
Mai nou cineva mi-a scris de beneficiile terapiei florale Bach.

Va redau cate informatii, culese de pe alt site , care mie mi s-au parut interesante si le-as putea aplica si in cazul meu:

A fi parinte nu este un lucru usor. Apar in permanenta diverse probleme, suntem pusi in diferite situatii inedite, care ne solicita deopotriva creativitatea, energia, capacitatea de a intelege si a asculta un copil. Desi cu totii am trecut prin varsta copilariei, la maturitate se pare ca uitam cum este cu adevarat sa fii copil. Fiecare parinte vine cu un model de educatie pe care l-a avut in familia de provenienta, cu rani provocate de comportamentul propriilor parinti, rani care se reactiveaza atunci cand intra la randul sau in rolul de parinte. Un parinte poate sa-si iubeasca copilul, dar cu toate acestea sa faca greseli, sa-l raneasca sau sa neglijeze nevoile reale pe care acesta le are.

Adeseori ajung la terapie copii cu dificultati de concentrare, timizi, anxiosi, fara incredere in ei insisi. Experienta mi-a ca dovedit de cele mai multe ori acestia au fost devalorizati, criticati, frecvent pedepsiti sau cel putin amenintati cu pedeapsa. Sunt copii la care s-a tipat, au fost loviti si nu de putine ori au asistat la conflictele dintre parinti.
Cateva exemple de remedii florale pentru imbunatatirea rezultatelor scolare sunt prezentate in continuare:

Larch - terapie florala pentru restabilirea increderii de sine.
'copilul meu nu ridica niciodata mana sa raspunda in clasa; desi invata, ii este foarte teama sa nu se faca de ras; are tot timpul impresia ca altii sunt mai inteligenti decat el'

Cerato - terapie florala pentru restabilirea increderii in propria judecata
'copilul meu are nevoie in permanenta de confirmare si incurajare; stie raspunsul corect, dar nu-l scrie in caiet fara aprobarea mea; ma intreaba tot timpul: mami, e bine?'

Hornbeam - terapie florala pentru oboseala falsa si tendinta de a amana lucrurile.
'copilul meu amana sa-si faca lectiile, se plictiseste usor si se ridica de la birou de nenumarate ori: sa bea apa, sa mearga la toaleta, sa faca o pauza ca a obosit chiar si dupa 5 minute'

Rock Rose - terapie florala pentru frica intensa.
'copilul meu mi-a spus ca de emotie la testul de azi nu si-a reamintit nimic din ceea ce a invat. Parca avea un gol in minte, un ghem in stomac si inima ii batea cu putere'.

White Chestnut - terapie florala pentru limpezirea mintii
'copilul meu este anxios; cu o noapte inainte de lucrari nu reuseste sa adoarma; face diverse scenarii in minte despre posibilele subiecte de a doua zi; isi face prea multe griji si probleme'

Reteta pentru a fi un bun parinte:
Dragoste (% maxim) + timp petrecut impreuna cu copilul + atentie si energie pentru a asculta nevoile reale ale acestuia.
Sa nu tipi, sa nu manipulezi, sa nu pedepsesti, sa nu santajezi, sa nu culpabilizezi pentru a-ti controla copilul.
Sa-ti rezolvi ca parinte, propriile probleme din copilarie (temeri, traume, rani sufletesti, etc)

Toate cele bune ,
Carmen

PS.Ariel , pe unde esti ?
Sa sti ca l-am abordat pe email pe dl.doctor, mi-a raspuns amabil: DA, ma poate ajuta, DA sunt remedii pe atentie si concentrare.

oanademunck spune:

Draga Carmen,
intradevar, am lucrat si in romania si in Belgia cu copii hiperkinetici, din fericire si/sau nefericire am experiente din ambele sfere, de la cazuri de copii care necesitau terapii de relaxare, intarire pozitiva, pana la copii care daca isi ratau o data medicatie devastau camera si ne puneau viatza in pericol!Mie in acest moment, nevazadu-l pe baietelul tau, imi este greau in a spune cate ceva despre el. In primul rand cine i-a pus diagnosticul si de cat timp? ce s-a petrecut dupa stabilirea diagnosticului?Ce specialisti ati consultat? Cum reactioneaza cu copii de varsta lui? cat timp isi poate mentine atentia concentrata -(vorbesc aici de rezultatele testelor de atentie)?Din ce ai descris tu la puncete negative mi se pare un foarte lightADHD dar nu ma pot pronunta fara sa vad eu cu ochii mei!
daca vrei pot lua legatura cuy niste fosti colegi de facultate care lucreaza ca psihologi sau psihopedagogi si le poti adresa lor eventualele intrebari. Lasa-mi insa ceva timp pt ca in perioada asta am niste griji personale si nu-mi sta capul la altele dar reaminteste-mi peste doua trei zile printr-un pm
pupi

Andrada spune:

Carmen, am tot citit subiectul asta si mie mi se pare ca sint si asteptarile destul de mari ( sa fie constient ca isi face temele ptr el, sa isi aduca aminte in fiecare seara sa isi puna temele in ghiozdan fara atentionare, sa isi termine temele fara sustinere...etc). Are numai 10 ani.
Pe de alta parte 3-4 ore de televizor pe zi e f mult. N-ai putea sa il pui in timpul ala sa isi faca temele sau macar sa le inceapa, sa citeasca o carte, sa deseneze etc. Toate astea rasplatite cind face bine si taiat televizorul cind nu termina, etc.
A


www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

carmen1967 spune:

Buna,
ma bucur ca subiectul inca atrage pareri si opinii de la forumisti . Consider ca am de invatat de la toti si sper ca experienta mea sa fie de folos si altora.
Oana,
merci, o sa te mai abordez pe privat si referitor la intrebarile tale.

Andrada,
sunt asteptari mari asa in general la orice copil scolar sau pentru ca e un copil cu ADHD (sau mai concret unul care intampina dificulati scolare)?
Dupa cum am remarcat eu din discutii cu alte mamici cu copii scolari, mai rar copilul "model" care se aseaza la lectii de buna voie si isi face temele singur...
Constientizarea scolii..., pentru ca nu m-am exprimat clar (mi-am luat o portie de rosii in cap la vremea aia ) am mai revenit ulterior cu precizari,anume :
Exist#259; dou#259; motivatii pentru a explica comportamentul normal al copilului considerat studios (citat):
- Curiozitatea de a cunoaste si a-si explica si intelege cat de cat ce este în jurul lui
- Dorin#355;a de a place si a fi pe placul cadrului didactic care este identitatea de reprezentare a mamei sale la scoala.
Dac#259; una din aceste dou#259; motivatii lipseste, se produce un fenomen de inhibi#355;ie a aten#355;iei lui #351;i a capacit#259;#355;ii de a memoriza ceea ce se preda in clasa.

Despre TV... am mai scris ca sta singur acasa si cum nu si-a dezvoltat gustul pentru citit (de abia din anul asta scolar constat cu satisfactie ca citeste, dar nu din alte carti, doar din cele de scoala) si deci, TV-ul si calculatorul sunt singurele lucruri care nu-l plictisesc.
Zilnic ii las si mici sarcini de indeplinit,uneori le face, alteori partial, alteori de loc , cred mai trebuie sa umblu la "nuielusa" (metaforic vorbind, sistemul de recompense /pedepse sa-l readuc in actualitate)
Temele de a doua zi le facem impreuna, ...am scris de progrese la teme, dar simte nevoia sa-l aprob in tot ce face, sa-i dau OK-ul meu. Cu toate astea, tot se mai intrerupe si mai pune intrebari pe "langa" subiect.
Am mai scris si asta, stiu cum functioneaza un elev "normal", la noi abia acum se mai "aseaza" lucrurile si parca am o revelatie cind il vad cu nasul in caiet dornic sa-si termine sarcina respectiva.
Il simt ca se bucura si vrea sa ne bucure si pe noi !(inclusiv pe bunici lui, acolo in CER !!!)
Ptiu , sa nu fie de deochi!
O seara buna tuturor ,
Carmen

NOTA: scriu in mai multe locuri, si pe alte forumuri , sincer nu am timp sa recitesc ce am mai postat anterior, posibil sa ma repet uneori. SORRY ...

filofteia spune:

simali spune:

Aceasta curiozitate de a-si explica ce este in jurul lui apare natural la puiul de om dar este inhibata daca, in copilaria mica, in loc sa bata maidanul, sa scormone dupa rame, sa se catere in copaci, copilul este uitat cu orele in fata televizorului unde informatia vine cu viteza, gata-servita si nu este interactiva. Daca pana la inceperea scolii (6 ani) copilul nu a avut niciodata nici o legatura cu activitatea intelctuala, nu a fost stimulat, nu i s-a raspuns la intrebari, nu i s-a citit, nu a scris/colorat/desenat, temele de la scoala vor parea o corvoada. Va urma, fireste, o perioada de respingere a temelor, refuzul efectuarii lor, etc.

Stiu un copil care obisnuia sa se uite la desene continuu (televizorul, atat in camera lui cat si in camera de zi rula continuu pe programul de desene animate si, chiar daca copilul se juca cu masinute, el trebuia sa auda in fundal desenele) si care facea adevrate crize de isterie cand, odata inceputa scoala a trebuit sa opreasca televizoarele ca sa se ocupe de teme. Pe de alta parte baietelul fusese obisnuit sa nu i se refuze nimic. Parintii lui nu puteau spune niciodata "Nu" pentru ca baiatul, daca era refuzat, devenea isteric si incepea sa tipe. De frica crizelor lui de isterie, parintii il lasau sa faca tot ce dorea. Odata inceputa scoala, parintii au trebuit sa fie, pentru prima oara in viata lor, fermi. La scoala TREBUIE sa mearga. Temele TREBUIE facute. Altfel copilul ramane repetent. Astfel ca, probleme care puteau fi rezolvate de catre familie treptat (pana la varsta de 6 ani) s-au ingramadit toate de-odata cand copilul a inceput scoala. Normal, isterie generala. Am aflat ieri ca baiatul este diagnosticat cu ADHD si m-am enervat. Pentru ca situatia in care ajunsese el este opera parintilor (culmea, AMANDOI ABSOLVENTI DE PSIHOLOGIE, tipi inteligenti si bine intentionati, din pacate fara timp suficient si foarte comozi).

Povestea acestui copil pe care-l cunosc de mic m-a facut sa ma decid sa fac postarea.



Eu in locul tau as face una din cele de mei jos:
1. As "defecta" televizorul intre 12 si 16 si as interzice jocurile la calculator in timpul saptamanii. Daca calculatorul si televizorul sunt singurele lucruri care nu-l plictisesc este grav si se intampla pentru ca baiatului nu i s-au oferit aternative suficiente. El trebuie acum obligat sa descopere si alte laturi ale existentei umane. Poate ca astfel va de veni curios de ceea ce se petrece in jurul sau.
2. As cauta un program de tip "After School" - pentru socilaizare, ca alternativa sanatoasa la incuiatul in casa
3. As cauta o pensionara (e imposibil sa nu existe asa ceva) care sa stea 3-4 ore cu baiatul (sa-l scoata in parc, sa-i incalzeasca mancarea, sa stea de vorba cu el, sa citeasca impreuna, etc.)



Personal cred ca ADHD - asa cum este prezentat in carti si articole - este boala moderna a greselilor de ducatie din perioada prescolara, piersicul dupa care se ascund parintii care refuza sa priveasca adevarul in fata.

Exista copii mai sensibili decat altii, copii care se concentreaza mai bine si copii care se concentreaza mai putin bine, exista atenti si exista aiuriti. Asta de cand lumea si pamantul. Curentul educational al zileleor noastre tinde sa acorde din ce in ce mai multa importanta acestui aspect. S-a dovedit deja stiintific (cu teste serioase facute pe loturi reprezentative) ca la inceperea scolii copiii nu sunt toti la fel din punctul de vedere al stabilitatii emotionale. Dar ca in urmatorii 7-8 ani de scoala au loc evolutii spectaculoase. Copii care incep taras-grabis incep sa straluceasca brusc iar copii care sunt primii in clasele mici pot pierde interesul si se plafoneaza inexplicabil. Daca in clasele I-IV fetele sunt cele mai stabile si "zbarnaie" la mai toate cativitatile, incepand din clasaele a-VII-a si a-VIII-a baietii vin "tare din urma" pentru ca la liceu sa straluceasca in special la stiintele exacte. De aceea invatamantul cat de cat personalizat castiga teren (clasele cu copii putini, scoli cu abordari diferite in functie de pesonalitatea copilului - Waldorf, Step by Step, etc.).
Din pacate Romania este "la genunchii broastei" in ceea ce priveste invatamantul personalizat. De aceea lipsa de interes a copilului anului 2008 pentru un curiculum invechit, neatractiv, idiot chiar coroborata cu nepasarea si nervozitatea dascalilor este foarte explicabila. Prin urmare scolari cu "ADHD" cu carul.

Nu ma astept ca opinia mea sa zdruncine in vre-un fel opinia celor care vor sa creada ca exista ADHD si ca umblatul pe la homeopati, bioenergeticieni, doctori si babe poate ameliora situatia copiilor lor. Dar ma gandesc ca daca un singur parinte cu copil mic, de 2-3 ani, citeste si intelege ceva, postarea mea si-a atins tinta.



alice

kariguld spune:

ma repet inca o data, nu am crezut si nu cred in diagnosticul de adhd, pus la noi in Ro. am mai spus si in State medicii pun cu rezerva acest diagnostic, dupa luni de studiu pe caz.
nu cred ca exista in Ro, medici pregatiti profesional care sa poata pune un astfel de diagnostic.

asa cum zicea simali, exista copii lasati de parinti sa faca ce vor, sau care de-a lungul anilor au manifestat diverese comportamente deficitare, iar niste medici fara pregatirea profesionala necesara, pun diagnostice si mai rau, dau medicamente care sa-i tina "amortiti" pe acei copii plini de energie si crescuti rebeli de catre parinti mult prea ocupati!

puteti sa dati cu batul, cu ce vreti voi, nu ma atinge nimik! caci am vazut atatea cazuri de copii gresit educati de parinti, crezand ca vor face un bine...iar acuma umbla pe la psihologi....
(nu fac referire la absolut nimeni de aici!!!)

nu ma laud, pentru ai mei copii, am renuntat la foarte multe, mi-am lasat chiar si serviciul cate o perioada, ca sa ma pot ocupa de ei, sa fiu acolo in control, sa sadesc samanta buna in ei, ca sa nu ma zgarii pe ochi, cand vor avea 16 17 ani... inca nu am ajuns la varsta asta cu ei, abia fac 11 si 10 ani, dar nu imi pare rau de acele perioade cand nu am lucrat... si daca ar fi nevoie as renunta si in continuare.

cresterea si educarea propriilor copii, inseamna renuntare...la multe, sub o forma sau alta....anii care trec, nu se mai intorc inapoi, asa ca nimik nu merita irosit si pierdut!





Kari

Ferice de parintii care pot invata, caci cunostinta aduce intelegere, iar intelegerea aduce dragoste!
Old Union Reminder

oanademunck spune:

Revin scurt
Nu ma refer la cazul baietelului tau Carmen si la nici unul din cazurile concrete prezentate vrodata pe aici!Dar ADHD este un sindrom care EXISTA, n-are nici in clin nici in maneca cu greselile de educatie (care, daca exista evident ca il pot agrava dar NU SUNT CAUZATOARE). Multi se cred psihologi numai pentru ca au citit vrodata o carte de psihologie, au facut vreodata vreun test psiho dintr-un ziar, sau au citit vreodata vreun articol al vreunui nene pe net si au luat de bun absolut tot ce se scrie acolo. Nu este nimeni dintre noi tampit sa puna diagnostice aiurea, sa se joace de-a doctorul numai pentru ca nu am avea nimic altceva de facut decat sa distrugem viata vreunui copil sau a parintilor lui!
Fiecare dintr noi are dreptul la o opinie si acest lucru este de respectat, dar asa cum psihologii si medicii nu au pretentia de a da lectii unui arhitect in ceea ce priveste constructia unei case, de a-i spune unui astronaut cum sa manevreze o racheta haideti sa avem intelegere mai mult vis-a-vis de niste oamenii care invatza de-si tocesc coatele si la 40 de ani

Andrada spune:

Unde stau am 4 prietene cu 5 copii, toti au terminat cele mai bune universitati din America, sint doctori, avocati, ingineri, psihologi etc. Pina cind au ajuns la liceu parintii au stat si au facut lectii cu ei, le-au citit (chiar daca citeau de la 4 ani), n-aveau voie la TV decit seara sau in weekend (chiar daca stateau singuri acasa pina veneau parintii-ilegal aici in US), si-n general nu-i scapau 2 minute din ochi. Mi-aduc aminte cind am venit noi aici, unul dintre baieti (tot Andrei, tot 10 ani), se plimba cu caietul prin casa, nu putea sta intr-un loc sa scrie 2 cuvinte, pina seara era o nebunie sa il puna in pat cu temele in ghiozdan si spalat pe dinti. A terminat a 5-a universitate din America magna cum laude. Poate ar fi ajuns acolo si fara sa ii citeasca maica-sa pina a facut 14 ani, sau sa stea sa ii urmareasca fiecare cuvint scris, etc, dar ea a vrut sa faca tot ce putea ea. Si asa si celelalte prietene.


A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu