Patologia batranetii
Raspunsuri - Pagina 5
MissParker spune:
Hehehe, inseamna ca eu la aproape 41 de ani tre' sa ma simt magulita ca inca ma mai tutuiesc pe aici niste chelnerite tinerele 
Si mama mea era posesoarea unui covor persan de lux cu care a crezut ea ca isi va sustine toata "casa" personala, dupa care - iesita la pensie si deci din centrul atentiei unde era secretara directorului si se aranja zilnic - a cazut intr-o depresie de zile mari.
Asta se intampla tuturor in lipsa substantei sufletesti, astia sunt oameni (femei, ma rog) care s-au agatat o viata intreaga de aparente si pe care candva ii ajunge din urma realitatea si-i gaseste, cum zice Kari, cu un gol mare in suflet. Oamenii bogati sufleteste imbatranesc decent. Am vazut si din astia, femei care au un zambet pe fata cand vad tinere elegante si aranjate, femei care stiu sa accepte ca viata e trecatoare si care - nota bene - pana la acel punct s-au bucurat de viata lor si au trait-o in asa fel incat sa nu aiba ce regreta...
Cumnata mea (cu 8 ani mai tanara ) ma invidia ca am ten frumos si ea e nevoita sa mearga frecvent la cosmeticiana. 
Daca m-ar fi preocupat si pe mine chestii din astea, cred ca si eu imbatraneam prematur... Prefer sa-mi pastrez vie stralucirea din ochi...
Aveam o prietena care la 35 de ani se apucase in disperare sa traga de fiare si sa mearga saptamanal "la sala" si se examina permanent in oglinda sa descopere riduri pe care sa le dea cu crema... Eu probabil sunt la extrema cealalta, in care prioritatile sunt doar de natura interioara. Cel putin acum, cand cu bebe mic abia am timp sa ma mai pensez si sa-mi fac unghiile din cand in cand... 
Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi
Povestea nasterii *** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David
MadameBovary spune:
Cred ca toti, fie barbati, fie femei, suferim o cadere, poate si o depresie cand ne vedem batrani si lipsiti de puterea pe care o aveam in tinerete. Nu are cum sa nu te necajeasca sa stii ca acum 5, 10, 15 ani puteai sa faci nu stiu ce si ca acum nu mai poti. Insa cred ca este important ca in fiecare perioada din viata ta sa ai niste puncte de sprijin, sa gasesti in fiecare niste lucruri de care poti sa te bucuri la varsta pe care o ai: cand esti mic te joci si nu ai probleme; adolescenta vine cu prieteni, facultate, petreceri, dragoste; apoi vine cariera, familia, copiii; apoi nepotii, retragerea la pensie si ... linistea unei vieti pline.
Eu am 22 de ani si poate gandesc prea ... utopic despre viitor. Am o fobie imensa cu singuratatea la batranete; sper sa nu ajung in situatia asta, sper sa am de ce sa ma agat in perioada aia pentru a trai si atunci impacat si frumos. Exemplul cel mai bun al meu este bunica mea, Dzeu sa o odihneasca...a avut o viata extrem de plina, iar usile nu i se deschideau pentru ca era frumoasa, ci pentru ca era ambitioasa si luptatoare. Si a trecut prin razboi, a supravietuit si si-a iubit viata pana la final. La 70 de ani se urca in pom si culegea visine; incerca mereu sa faca tot ceea ce ii permitea varsta si organismul si nu pentru ca ii era teama ca o sa imbatraneasca, ci pentru ca asa se invatase: cu o viata activa si cu pofta de munca.
Daca te complaci in situatia in care esti, constientizand singur ca nu e bine, dar ramai asa ca sa iti planga altii de mila, nu e vina lor... e doar vina ta ca nu vrei sa ai puterea de a face altceva atata timp cat viata si trupul ti-o permit.
I never fake ... sarcasm
b.nica spune:
Cred ca Lady J nu s-a gandit la ceeace am sa spun eu acum atunci cand a postat acest subiect.
Subiectul este f. bun(am sa-l votez!) si ma repet, ar fi fost mult mai folositor in alta sectiune a Forumului.
Este diferenta intre Efemeride si broastele testoase din Galapagos.
Este viata traita la intensitate maxima intr-un timp definit si viata traita la foc scazut in timp nedefinit!
Am impresia ca fiecare poate sa aleaga directia, dar se pare ca sunt anumite variabile care pot influenta evolutia unei persoane;LIBERUL ARBITRU spun unii si Dumnezeu dispune:daca ti se ofera sanse nesperate,ca la castigatorii unui concurs, mergi pe calea euforica a castigatorului,dar la sfarsit realizezi ca ti-ai consumat "creditul" si esti falit!
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui b.nica Cred ca Lady J nu s-a gandit la ceeace am sa spun eu acum atunci cand a postat acest subiect. Subiectul este f. bun(am sa-l votez!) si ma repet, ar fi fost mult mai folositor in alta sectiune a Forumului. Este diferenta intre Efemeride si broastele testoase din Galapagos. Este viata traita la intensitate maxima intr-un timp definit si viata traita la foc scazut in timp nedefinit! Am impresia ca fiecare poate sa aleaga directia, dar se pare ca sunt anumite variabile care pot influenta evolutia unei persoane;LIBERUL ARBITRU spun unii si Dumnezeu dispune:daca ti se ofera sanse nesperate,ca la castigatorii unui concurs, mergi pe calea euforica a castigatorului,dar la sfarsit realizezi ca ti-ai consumat "creditul" si esti falit! |
Am inteles foarte bine ce vrei sa spui,B.Nica.
Si ai dreptate.
Variabilele,despre asta e vorba.Caracterul,sansele,intamplarile...
Este simplu sa merg sa-i spun femeii: ´´doamna draga,tu la varsta ta ar trebui sa ai alta ocupatie,ar trebui sa te intereseze alte lucruri decat frumusetea si impactul pe care-l ai asupra barbatilor sau tertelor persoane´´
Daca fac un mic exercitiu de imaginatie...si ma gandesc ca sunt o femeie singura,extrem de frumoasa,atractiva,tot tacamul si incet incet, cea cu ce eram eu OBISNUITA,adica atentia maxima a celor din jur, se spulbera..Incep sa trec neobservata(aproape) eu care toata viata am fost in centrul atentiei.
Daca eu nu cunosc alta viata,daca eu asa am trait, cum pot acum brusc sa nu ma las afectata de intorsatura lucrurilor?Daca altceva nu stiu,nu ma multumeste?
Multi vor spune ca femeia nu a ´´stiut´´ sa traiasca,ca apus mare pret doar pe fizic,pe tinerete.Se poate...nu suntem cu totii asa de intelepti si mai mult de atat,nu avem cu totii aceleasi sanse,aceasi educatie,acelasi fir de viata.
Mie mi se pare ca ii este tare greu...si cunt convinsa ca, un mare procent dintre noi,femeile tinere de azi,vom ajunge mai tarziu sa privim cu tristete anii care s-au scurs,atentia de care am beneficiat si nu o mai avem...in ciuda familiei din care facem parte.Daramite o femeie singura....
Pentru ca, poti fi cea mai buna mama,cea mai buna sotie,cea mai buna soacra...esti femeie in primul rand ,gandesti ca o femeie,vrei sa fii frumoasa, vrei sa fii admirata,pentru ca sunt lucruri care-ti fac placere si nu vrei sa treaca asa...
Cat de dureros o fi? Vreau si eu parerea sincera ,mai ales a doamnelor de peste 55 de ani
Pentru ca,toate mergem intr-acolo
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui MadameBovary Cred ca toti, fie barbati, fie femei, suferim o cadere, poate si o depresie cand ne vedem batrani si lipsiti de puterea pe care o aveam in tinerete. Nu are cum sa nu te necajeasca sa stii ca acum 5, 10, 15 ani puteai sa faci nu stiu ce si ca acum nu mai poti. Insa cred ca este important ca in fiecare perioada din viata ta sa ai niste puncte de sprijin, sa gasesti in fiecare niste lucruri de care poti sa te bucuri la varsta pe care o ai: cand esti mic te joci si nu ai probleme; adolescenta vine cu prieteni, facultate, petreceri, dragoste; apoi vine cariera, familia, copiii; apoi nepotii, retragerea la pensie si ... linistea unei vieti pline. I never fake ... sarcasm |
Asa e,Madam. Incep sa cred si eu ca asa e.NU ai cum sa nu fii afectat de schimbarile fizice si sociale.Cand ma uit cu cata disperare,unele femei se agata de cea mai mica urma de tinerete...incep lifting-urile,hainele colorate,remodelarea corpului....oare toate aceste femei sunt lipsite de substanta?
Sunt toate..nebune?
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui MissParker Hehehe, inseamna ca eu la aproape 41 de ani tre' sa ma simt magulita ca inca ma mai tutuiesc pe aici niste chelnerite tinerele Si mama mea era posesoarea unui covor persan de lux cu care a crezut ea ca isi va sustine toata "casa" personala, dupa care - iesita la pensie si deci din centrul atentiei unde era secretara directorului si se aranja zilnic - a cazut intr-o depresie de zile mari. Asta se intampla tuturor in lipsa substantei sufletesti, astia sunt oameni (femei, ma rog) care s-au agatat o viata intreaga de aparente si pe care candva ii ajunge din urma realitatea si-i gaseste, cum zice Kari, cu un gol mare in suflet. Oamenii bogati sufleteste imbatranesc decent. Am vazut si din astia, femei care au un zambet pe fata cand vad tinere elegante si aranjate, femei care stiu sa accepte ca viata e trecatoare si care - nota bene - pana la acel punct s-au bucurat de viata lor si au trait-o in asa fel incat sa nu aiba ce regreta... Cumnata mea (cu 8 ani mai tanara ) ma invidia ca am ten frumos si ea e nevoita sa mearga frecvent la cosmeticiana. Daca m-ar fi preocupat si pe mine chestii din astea, cred ca si eu imbatraneam prematur... Prefer sa-mi pastrez vie stralucirea din ochi...Aveam o prietena care la 35 de ani se apucase in disperare sa traga de fiare si sa mearga saptamanal "la sala" si se examina permanent in oglinda sa descopere riduri pe care sa le dea cu crema... Eu probabil sunt la extrema cealalta, in care prioritatile sunt doar de natura interioara. Cel putin acum, cand cu bebe mic abia am timp sa ma mai pensez si sa-mi fac unghiile din cand in cand... Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
|
Miss Parker,sa-ti traiasca bebele David!
La tine nu se pune subiectu´ca tu esti proaspata mamica
Vreau totusi sa te intreb,procentual,cate femei crezi tu ca POT sa traiasca si stiu sa traiasca astfel incat sa nu aiba niciodata regretele tineretii trecute,sau macar o acuta melancolie a ei?
Care ar fi factorii decisivi?Pentru ca nu e asa usoar sa lucrezi cu interiorul..stii,nu e usor deloc.
kariguld spune:
lady, eu cred ca de la o anumita varsta e foarte greu sa-i spui unei femei ce greseli a facut in tinerete, sau sa incerci sa-i explici unde a gresit pe parcurs. acum...e mult prea tarziu.
trebuie ca acceptarea anumitor greseli, lipsuri...ce-or mai fi, sa vina din interiorul ei. chiar observ la oamenii in varsta, ca nu accepta sa le spui ce au gresit de-a lungul vietii, nu vor sa recunoasca chiar daca sunt constienti de asta...
deci inevitabil ajungem tot la partea de dinlauntru, sufletul! mentinerea echilibrului in toate lucrurile, invatarea "acceptarii" ca trupul se schimba, obrazul se rideaza, pielea se zbarceste, frumusetea tineretii trece incet dar sigur... toate astea sunt un proces care se desfasoara in timp...ani...
Kari
Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!
Antonie de Saint-Exupery
MadameBovary spune:
Apropo de regrete: eu ma ghidez dupa o idee - am facut niste lucruri in viata mea, am luat niste decizii. Poate nu au fost cele mai bune, poate au fost de-a dreptul proaste si total neinspirate. Dar poate, datorita acestor decizii pe care le-am luat, am cunoscut oameni care m-au ajutat, am cunoscut oameni care mi-au devenit prieteni, am ajuns, printr-o circumstanta, intr-un loc mai bun decat daca nu as fi luat-o.
Bottom line: ce rost are sa regreti ceva ce ai facut daca oricum nu mai poti schimba ce s-a intamplat?? Nu ar fi mai linistitor sa iei lucrurile ca atare si sa te gandesti ca toate deciziile pe care le ei, situatiile prin care treci si oamenii pe care ii cunosti te formeaza si te mai... invata ceva in plus?
Eu asa cred cel putin. Si cred ca asta se aplica si in cazul persoanelor batrane care plang dupa tineretea apusa. De ce sa plangi dupa ceva ce nu mai ai de 5 ani cand poti sa gasesti alt lucru care sa te motiveze in prezent? Sa nu-ti ... plangi viata, ci sa-ti traiesti viata.
I never fake ... sarcasm
violeta69 spune:
MissParker,la problema cu ridurile e vb de gena fiecaruia...
sunt persoane care au riduri de pe la 18 ani si normal ca daca nu mai dau si cu cate o crema mai tarziu acestea se adancesc
de asta cumnata ta vrea sa arata bine
eu ma gandesc ca sunt femei care toata viata au fost obisnuite sa fie admirate....practic din asta s-au facut un tel in viata,constient sau nu...
cum e si firesc dupa o anumita varsta exteriorul se degradeaza si cum nu prea mai poate fi retusat(poate cu operatii estetice,dar cine are bani sa tot faca operatii?) atunci ceea ce e in interior iese la suprafata!
si daca nu e nimic acolo ce sa iasa?
ideal ar fi ca ceea ce a in interior sa fie in concordanta cu ceea ce e in exterior de-a lungur vietii...
eu nu stiu,ma gandesc insa ca frumusetea sufletului se vede pe chipul omului!
rautatea totdeauna are ceva "riduri"
MB,tu esti inca tanara....eheee,la 22 de ani?!
cred ca la 22 de ani aveam o gramada de complexe
desi daca ar fi fost sa ma iau dupa cum eram admirata n-ar fi trebuit
numai ca eu n-am lasat "adimratia" sa ma ....si zic eu ca am investit in altele...
dar sigur ca te simti altfel cand ti se fac complimente....
cum o sa fie cand nu o sa le mai primesti nu avem de unde sa stim ....pt asta tb sa ajungem acolo!
sper insa ca pana atunci sa-mi gasesc alte preocupari,sau sa le continui pe cele incepute si sa nu ajung sa ma gandesc ca nu mai sunt admirata 
am vazut atatea femei ajunse la a doua tinerete care emanau bunatate si chiar erau frumoase prin stil,eleganta,maniere...
Vio,mamica lui Mihnea 
viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
MadameBovary spune:
Da, Vio, ai dreptate. De multe ori frumusetea si bunatatea se pot citi pe chipurile oamenilor; cred ca si rautatea, desi nu prea imi vine acum in minte un chip care sa imi lase impresia asta. Dar cred ca suntem un fel de ... oglinda a propriei noastre personalitati.
Ehe, complexe cred ca exista la orice varsta, din momentul in care constientizezi diferentele dintre tine si restul oamenilor din jurul tau. Nici eu nu ma mandresc cu o impacare prea mare de sine, dar nu pot sa ma plang de prea multe probleme la capitolul asta.
I never fake ... sarcasm