viata reala
Raspunsuri - Pagina 13
ladyJ spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui kariguld
da de ce nu ma mai mir de acest raspuns?? e foarte usor sa vb DIN AFARA problemei! xio, uite aici un sfat de la mine, pune o temelie sanatoasa in viata , ca sa nu culegi ce semeni acuma.... nu vreau sa intru in polemica cu tine, din nou... sa dea Dumnezeu sa nu simti NICIODATA durerea acelei femei, amaraciunea si suferinta din suflet! femeia aceea nu e ca tine....totul e simplu si usor, te-a inselat barbatul...ei si ce? hopa la mama, sau cumnata...cu copii, cu cratiti, farfurii, pampersi etc...divortez, da-l la d....ca ce , eu nu pot sa traiesc viata fara el? tu acum gandesti superficial, esti tanara...experienta de viata, experienta unei casnicii, cresterea copiilor, ehe toate astea, iti sunt straine! abia dupa ce treci prin cativa ani de casnicie te mai maturizezi, mai inveti una alta... ti-am mai spus de cateva ori, doar trecand prin viata inveti anumite lucruri... ca si eu la 20 si ceva de ani gandeam altfel, aveam alte idei desper cum se cresc copii, cum sa ma port cu sotul, ce sa fac in familia mea....dar toate s-au schimbat cand ma inceput sa le mananc pe paine in fiecare zi....nu te gandi si nu face presupuneri FALSE, ca am o viata la superlativ, din toate punctele de vedere, construita cu migala, incet, cu mainile mele... ehe....am citit azi ceva frumos...."suntem ca mieii care se joaca in livada sub privirea macelarului. nu stim ce dezastre ne pregateste destinul in acel moment de fericire: boli, persecutie, ruina." Kari |
Kari,poate mai tine si de caracterul omului si de valorile proprii, deciziile pe care le ia in viata,nu crezi?
Anumite lucruri sigur ca le inveti doar trecand prin ele, insa nu cred ca e cazul sa spun asta cand vorbim de casnicie...caci CASNICIA nu se invata dupa parerea mea
Casnicia e decizia a DOI oameni de a convietui impreuna,de a avea o familie,de a face echipa.
Cand unul din cei doi tradeaza, echipa nu mai e unuita,NU mai poate functiona ca o echipa.
Atunci, ori se destrama ori co-echipierul tradat se tine dupa tradator pana la epuizare,epuizandu-si pana si puterea de a invata ´´jocul´´ pe cont propriu.
kariguld spune:
da mai Xio, dar in cazul de fata, cum poti sa-i dovedesti femeii aceleia ca tre sa faca pasul despartitor? ea este acuma intr-o etapa de negare, temeri...nici chiar pe cumnata ei, Deus, nu o asculta, (banuiesc ca au discutat) .
si vezi tu, intr-o relatie de ani de zile de casnicie, se tes niste legaturi intre soti, se leaga unul de celalalt prin fire nevazute...si cand femeia a aflat ca sotul umbla in alte crengi, ba s-a mai apucat si de facut muschi, sa dea bine la imagine, de macho!
, legaturile acelea formate in ani...se rup greu....se accepta greu...oamenii difera, au reactii diferite atunci cand trec prin probleme...eu de ex, ma remontez foarte repede, prin orice as trece, nu dureaza mult, ma scutur si merg mai departe. la fel e si sotul meu. dar ma uit la altii in jurul meu...sunt atat de diferiti ca o simpla raceala ii doboara si se cred pe patul de moarte...isi semneaza testamentul!
acum sincer, eu nu stiu ce as face daca as afla ca al meu hasband ma insala....poate as impusca-o pe respectiva..nu stiu...nu ma gandesc la asta niciodata...am certitudinea ca nu ma insala, vad realitatea, simt relatia noastra cu sufletul...
Kari
kariguld spune:
asa off topic, uneori ii mai spun sotului ca as vrea sa petrec o zi cu George Clooney! si el zice; "bine iubire, dar te intorci inapoi la mine? ca ala e fitos rau, nu stiu daca il suporti cateva ore...."
Kari
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Anumite lucruri sigur ca le inveti doar trecand prin ele, insa nu cred ca e cazul sa spun asta cand vorbim de casnicie...caci CASNICIA nu se invata dupa parerea mea Casnicia e decizia a DOI oameni de a convietui impreuna,de a avea o familie,de a face echipa. Cand unul din cei doi tradeaza, echipa nu mai e unuita,NU mai poate functiona ca o echipa. Atunci, ori se destrama ori co-echipierul tradat se tine dupa tradator pana la epuizare,epuizandu-si pana si puterea de a invata ´´jocul´´ pe cont propriu. |
si daca nu se invata o casnicie, atunci cum se numeste traiul impreuna? eu cu ale mele, tu cu ale tale?
adaptare, toleranta, invatarea unuia cu celalalt...
si nu ma refeream la casnicie cand m-am exprimat catre Xio...
ma rog, fiecare cu parerea lui.
"cand unul tradeaza...."
perfect de acord cu tine!
dar cum sa o convingem pe doamna in cauza ce trebuie sa faca?
mai sus am explicat ca oamenii reactioneaza diferit. daca mie ceva mi se pare normal si reactionez pe masura, altuia i se poate parea nepotrivit si anormal....
care se incumeta sa vina cu o solutie pentru doamna in cauza? sa spuna "asa trebuie sa faca!" dar sa o si convinga...
Kari
ladyJ spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui kariguld
si daca nu se invata o casnicie, atunci cum se numeste traiul impreuna? eu cu ale mele, tu cu ale tale? adaptare, toleranta, invatarea unuia cu celalalt... si nu ma refeream la casnicie cand m-am exprimat catre Xio... ma rog, fiecare cu parerea lui. Kari |
Exact asta cred.Fiecare intra in casnicie cu propriul caracter.Fiecare cu al lui ´´bagaj´´ .
Bagajele astea se tin impreuna,pentru a cladi ceva.
Daca ´´bagajul´´ meu nu se mai intelege cu al tau ne spunem la revedere.
Concesii face fiecare atat cat ii permite personalitatea,bagajul* de care vorbeam.Pentru un trai impreuna, trebuie ca personalitatile noastre sa fie..compatibile ca sa zic asa.
De unde crezi ca vine expresia ´´nepotrivire de caracter´´?
Toleranta-la fel,in limita EU-lui propriu,a caracterului..personalitatii..
Poti invata sa fii mai tolerant,insa totul se bazeaza pe bagajul tau.
De aia zic ca, casnicia nu se invata.Ai vazut tu doua casnicii la fel?
JAR29 spune:
Buna la toata lumea.
Am mai citit si eu unele si altele de pe forum si unele m-au surprins placut, altele...mai putin.
Citesc si ma intreb citind.
In regula, el porcul, magarul, drogatul o inseala pe ea. Ea care se sacrifica ptr binele familiei si gateste, spala, are grija de copii, si il asteapta pe el seara acasa ca o sotie draguta si cu calitati care este. De acord. Asa am crescut de generatii si asa am fost educate. Barbatul munceste, femeile muncesc (mult mai mult intre noi fie vorba) acasa, dar cel care primeste laurii si e intretinatorul familiei este marele EL. Aceluiasi mare EL ii sunt scuzate, unele mici aventuri for fun, ca de...are nevoie, e muncit, sau na...asa e el...e vanator, ca sa nu moara trebuie sa isi dovedeasca din cand in cand puterile. Sau ....nu e el vinovat, prietenii lui de o calitate indoielnica l-au condus pe drumul asta. Sau....familia din care provine e vinovata. Sau alcolul, drogurile l-au schimbat, ce sa faca el saracutul? Cam asa. Mai sunt...dar ma opresc. Bun...asta e el.
Ce face ea? Face depresii repetate, face crize, merge la terapeut, plange la prietene cere ajutorul pe forum, toate astea pentru a-l aduce din nou acasa pe marele EL. Sau pentru a putea suporta mai usor situatia produsa de marele EL.
Unde-i gara, imi vine sa spun? Pai ce el are o problema? Adica are...da treaba lui. Sa traiasca sanatos cu ele pana la capat.
Cea care vine si spune ca sufera e EA. Si natural mi s-ar parea mie sa ma intreb, o data ajunsa intr-o situatie d felul asta, oare cum am ajuns eu aici? Ce m-a facut pe mine sa il aleg pe el? Cine sunt eu? Cat sunt eu de valoroasa? Ce pot face eu pentru mine? Ce imi doresc eu de 
adevarate-lea de la viata? Cum imi imaginez eu viata de acu inainte? Merit eu sa ma las sa trec prin toata suferinta asta? Merit eu toate noptile nedormite si frica si asteptatul....?
Ca daca nu....poate ca ar fi bine sa fac ceva. PENTRU MINE.
Poate ca, acasa la mine cand eram micuta am vazut ca tata o insela pe mama si ca mama, rabdatoare "l-a pastrat pe tata langa ea." Mai mult poata ca chiar eu, ca fetita poate "nu l-am lasat pe tata sa plece"Si nici macar nu era nevoie de asta...era suficient sa auzi de la unul sau de la altul dintre ei...ca "raman si suport asta pentru voi copii". Grozav. Ar mai fi, dar din nou ma opresc. Ce am invatat eu de acasa ca vitoare femeie si sotie oare? Pai exact ce imi spunea mama, sau vecina, sau prietena. Ca femeia suporta. Ea trebuie sa il aduca pe barbat acasa. Asa e el saracul....mai face din astea. DARRRR e o mare rusine sa divortezi. Doamne fereste sa ramana copii fara tata, tu fara sot. Societatea te va judeca si executa, prietenii te vor parasi si tu vei muri de foame. Iar copii vor fi handicapati. Asa ca...musai trage cu dintii de el si tine-l langa tine. Ce daca plangi in fiecare zi si traiesti cu frica ca maine va merge la amanta, ce daca de fiecare data cand te saruta (daca o mai face) iti trece prin minte ca se gandeste la cealalta, ce daca te bate, ce daca nu e atent, grijuliu, ce daca nu mai tii minte de cand nu te-a mai alintat sau de cand nu ai mai ras? Ce daca copilul nu mai are mama pentru ca tu esti depresiva?
Nu-i nimic. Esti puternica, poti suporta asta. Si prietenele tale pot, si vecina, si mama a putut. ESTI PUTERNICA. O scoti tu la capat.
CAm asta am vrut sa spun.Fiecare intelege ce vrea de aici.Scuze pentru eventualele virgule lipsa sau greseli, dar am scris mult si nu ma mai intorc sa recitesc.
kariguld spune:
lady, asa de curiozitate, esti casatorita?
Kari
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld lady, asa de curiozitate, esti casatorita? Kari |
Da.Cu un om al carui caracter se armonizeaza frumos cu al meu.
kariguld spune:
lady, se invata la modul unic, la singular...o singura casnicie...
poate exprimarea mea nu a fost tocmai pe intelesul...de fapt nu ai de unde sa stii ce am gandit eu atunci cand m-am exprimat asa....
Kari
A_Iulia spune:
Dar eu nu inteleg, voi vreti s-o convingeti pe femeie sa divorteze? Doar pentru ca asta ati face voi in locul ei? Parerea ei nu conteaza?
Daca posta ea direct aici, poate mai intelegeam demersul vostru, ca sfat direct, care poate fi urmat sau nu. Totusi cred ca cel mai bine isi analizeaza fiecare situatia pentru sine, femeia respectiva poate sa incerce sa mai lupte sau poate sa divorteze, asta e decizia ei.
O decizie de divort nu se ia peste noapte, nu se ia intr-o saptamana, femeia vrea sa vada daca se mai poate face ceva, e dispusa sa-l ierte, e dispusa sa arunce toata vina pe suplimenti...eu felicit demersul ei de a lupta pentru familie, chiar daca nu se va concretiza in ceva pozitiv, insa in orice caz, macar lupta sa rezolve ceva. Ea singura stie unde e limita tolerantei ei, ce are de gand sa treaca cu vederea si ce nu.
Cred ca are in Deus un sprijin de nadejde. Deus, sprijin-o, orice decizie ar lua. Eu cred ca va mai trece ceva timp pana va constientiza divortul ca solutie. Deh, mai multe am trecut prin asta...