cum ne educam copii

simali spune:

Este mai bine sa-i spui ca puii si oamenii cresc intr-un loc special in burtica (nu in stomac - sunt copii care cred ca este vorba de stomac si din cauza asta fac asociatii aiurea) si ca ies tot printr-un loc special, nu prin anus, nu prin acelasi loc cu fecalele. Pentru ca ei asociaza fecalele cu ceva netrebuincios si oarecum murdar si este mai bine sa nu creada ca toate acestea au legatura cu nasterea bebeilor sau puilor de animale.

alice

simali spune:

Asta cu exemplul personal si cu "saluti cand ma vezi pe mine ca salut" la mine nu da nici un rezultat. Pentru ca baiatul meu nu saluta din cauza CA NU ESTE ATENT. Pentru el un vecin cu care ne intalnim pe scari NU CONTEAZA, NU EXISTA. Se uita prin el. Asa am aflat si eu ca la unii oameni impolitetea este mai degraba o stare involuntara si nu rea vointa. Sunt si adulti asa...

Cand vad ca nu saluta il imping "Cum spui?" si mormaie un "Buna ziua". Macar daca-as reusi sa-i dezvolt un automatism, sa salute mecanic, dar sa salute... El asa, in general nu face nici cel mai mic efort pentru a se face placut de alti oameni. Va vine sa credeti ca la scoala a venit invatatoarea si si-a pus cartile pe masa lui iar el i le-a impins de acolo pe masa vecina? Alti copii din clasa fac eforturi sa fie pe placul invatatoarei, sa se faca placuti, lui nici ca-i pasa. Dimpotriva.

Pentru ca un copil sa fie politicos trebuie sa-i pese de altii sau macar SA SE PREFACA CA-I PASA. Ideala e prima varianta... Mofluzii au viata grea dar este totusi alegerea lor sa traiasca asa. Mie ca mama imi este foarte greu sa traiesc cu asta. Dar daca lui nu-i pasa cu adevarat si nici nu poate/vrea sa simuleze? Nu stiu cum dar la capitolul acesta simt ca am ajuns intr-o fundatura. Orice idee e bine venita...


alice

florinad spune:

Mda, chestia nu e de politete ci depinde de copil, al meu cel mare a fost foarte sociabil de mic si ii placea sa salute sa comunice cu toata lumea. Intr-o zi mi-a povestit o vecina ca erau cu sotul si s-au intalnit cu copilul meu pe scari, cobora la garaj la taica-su. Si al meu "Buna ziua!" la care sotul doamnei, fiind mai ursuz de fel, a mormait ceva acolo, ceva ce fii-miu n-a auzit si a spus: "Am spus Buna ziua!". S-au stricat de ras. Sa vezi ce frumos il saluta domnu' pe fii-miu dupa aia. Acuma de ceva vreme a cam uitat saluturile cat despre politete ce sa spun. M-a surpins faptul ca i-am spus ca nu e frumos sa spuna ma duc sa fac pishu, ma duc sa fac caca ci treaba mica, treaba mare. Si de atunci zice "ma duc la caca" si apoi isi aduce aminte "ma duc la treaba mare".
Ieri l-am auzit "Ma exaspereaza Matei" (ghiciti cine pe cine a auzit ca exaspereaza in casa )
Suntem ahtiati dupa dulciuri. Vine cineva la noi si nu intra bine pe usa ca este chestionat "Ce mi-ai adus?" cu toate ca i-am explicat ca nu e frumos sa ceara si daca eventual i se aduce ceva trebuie sa multumeasca. Intr-o seara a venit la mine o matusa si eu eram la baie, cand am iesit matusa era in usa si baiatul ii cotrobaia prin punga sa vada ce i-a adus. Ieri am fost pana la vecini si le-am admirat bradutul, sub care erau puse bombonele de brad. Vecina draguta i-a spus sa se serveasca, eu n-am vazut cate a luat dar dupa ce am ne-am intors la noi in casa am vazut ca inca mai avea vreo doua si pe una n-a mai putut s-o manance, deci va dati seama.
Sa stiti fetelor ca copiii nostri se regasesc in cum ii tratam sau ce le spunem. O greseala pe care am facut-o intr-o perioada cand credeam ca ma urc pe pereti cat de neastamparat era a fost ca ii tot repetam: "Stefan nu mai fi asa de rau", "Stefan de ce esti rau si ma necajesti atata pe mine?", "Stefan de ce nu poti sa fii tu cuminte?" si intr-o zi cand eram la plimbare, el era cu bicicleta si bineinteles ca a luat-o inainte si deja n-am mai putut sa ma tin dupa el si am ramas in urma. Cand l-am ajuns el vorbea cu niste vanzatoare care stateau de vorba la usa de la magazin si mi-au spus ca primele vorbe ale baiatului meu au fost "Eu sunt un copil rau". Si m-a durut asta si mi-am propus sa nu-i mai spun ca e rau ci sa-l laud cand este cuminte. Cu toate astea rar sunt atenta atunci cand face lucruri bune si sa-l laud ci mai degraba il pedepsesc cand este rau.
Am facut si greseala cu raiul si iadul, adica... II spuneam ca este un dracusor mic invizibil care sta langa el si-i sopteste la ureche sa fac lucruri rele, iar ingerasul sta la cealalta ureche si-i spune sa fac lucruri bune. Si atunci cand el face lucruri rele il asculta de fapt pe dracusor si el se bucura si ingerasul plange si fuge de la el la Doamne Doamne. Si ca atunci ingerasul nu il mai poate apara si atunci ne puneam in genunchi si ne rugam la ingeras sa vina inapoi sa fie langa noi si-i promiteam ca nu-l vom mai asculta pe dracusor. Consecinta: a vazut prima parte din filmul Constantine, in care se facea o sedinta de exorcizare si diavolul iesea din cineva. Si bineinteles a facut legatura ca acea persoana a ascultat de dracusor si de aceea s-a intamplat sa intre dracusorul in el. Si de atunci ii este mai frica sa adoarma seara a ramas cu imaginile acelea in memorie si ii era frica sa nu cumva sa vina dracusorul la el. Alta chestie pe care am auzit-o zilele trecute: "Mami stii de ce am stricat jucaria aia? Pentru ca dracusorul m-a pus sa o stric, el e de vina", asa ca acum incerc sa-l fac sa uite de dracusor.
Eu consider ca si pedepsele isi au rolul lor, dar prima data trebuie sa-i explici copilului sa vezi daca intelege de ce e bine sau rau sa faca ceea ce i-ai cerut. Eu consider ca pana la 6-7 ani copiii nu prea inteleg teoriile ca e politicos, ca e civilizat, ei sunt egocentrici, degeaba le spui ca ce tie nu-ti place altuia nu face, ca ei nu inteleg. Dar trebuie sa incerci sa-i faci sa inteleaga si apoi daca nu merge aplicata pedeapsa. Noi avem regulile puse pe usa de la bucatarie, povesteste tuturor despre regulile casei, educatoarea m-a intrebat intr-o zi despre reguli. Ele sunt ceva de genul "Masa dureaza 20 de minute, cine nu vine la masa o pierde", "Daca nu ma asculti ce iti cer, atunci nici eu cand o sa-mi ceri ceva nu o sa te ascult", "ne imbracam singuri, ne strangem jucariile altfel suntem ignorati daca n-o facem", "daca lovim sau vorbim urat suntem pedepsiti cu 4 minute la colt". Insa regulile astea le folosesc ca o ultima varianta, in general masa dureaza pana cand domnul e dispus sa vina la masa dar nu la nesfarsit, de cat sa-mi tot racesc gura pun mana si strang rapid jucariile, chiar daca nu asculta ce ii cer tot ii indeplinesc dorintele (gen porneste televizorul, pune-mi un joc pe calculator etc.). Insa atunci cand simt ca nu mai pot si ma mai bazaie si ala micu' aplic regulile.

mina spune:

Ieri am exagerat cu educatia...cred.

Am fost la medic cu copilul (sar peste detalii) si catre sf consultatiei pediatra i-a zis ceva de genu ca e baiat destept, ca e f mandra de el (se lasase cu urlete la o anumita procedura)fiindca suporta durerea, si tot asa, terminand cu urarea "sa cresti mare". Eu ca mama prompta si exagerata sar cu gura 'cum spui?". Al meu la fel de prompt multumeste. boooon.

Ajungem acasa, iesim din lift, pe palier o vecina de etaj. Copilul da buna ziua, vecina ii raspunde dragastos "sa cresti mare" si al meu ii replica "Multumesc frumos". Vecina se mira de asa bune maniere, dar nu raspunde ca la carte asa ca Matei o atentioneaza: "Dna, de ce nu spuneti cu placere? ca v-am multumit!"

Mi-a cam fost jena ....

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

magda30 spune:

Simali , stie, sau cel putin eu i-am spus ca un bebelus sta in burtica mamei intr-un loc special. O sa incerc sa repar explicatia sa nu o duc prea tare in eroare.

Sorana, din nefericire, la pitica mea, nu tine puterea exemplului personal. Aseara am intrebat-o de ce saluta casa si nu si oamenii. Am rugat-o sa imi explice ca eu nu inteleg. Si mi-a zis ca se rusineaza. I-am propus sa salutam amandoua odata. Si mi-a spus ca ea va zice mai incet . Sunt curioasa sa vedem daca tine.

Amoga, sunt convinsa ca oricat de calitate ar fi timpul petrecut cu puii nostri, tot insuficient este. Cel putin asa simt eu. Si imi trimite si pitica semnale ca asa este. Dar, spune-mi te rog, ce am putea face, lasand la o parte varianta renuntarii la serviciu. . Crede-ma ca de fiecare data cand stau acasa (in week-end-uri sau in concedii) suntem nedezlipite. Nu am facut niciun concediu fara ea. Facem curatenie impreuna - asta pana cand oboseste/se plictiseste si imi zice "mai fa si tu" . Sa nu iti inchipui ca o pun eu sa faca fortat. Ea e dornica sa ma ajute. Spalam rufe impreuna. Ma rog, le spala masina, iar "datoria" ei este sa puna balsamul si programeze masina. Si asta, face doar cand vrea. De regula vrea. Facem mancare impreuna. Ea pentru jucarii si pune intr-o craticioara mica tot ce pun si eu in mancare, exceptia facand faptul ca nu o pune pe foc. Cand eu spal vase sta cu mine si discutam ca doua fete mari . Exemplele pot continua. Eu incerc, cat pot de mult, asa cum spune si Sorana, sa petrec cu ea timp de calitate.

M-am lungit. Nu vreau sa ma laud ca vaaaiii ce mama buna sunt, nuuuu, am facut o gramaaaada mare de greseli. Inca fac . Insa incerc sa ma aduc eu insami pe calea cea buna.

O pentru toate mamicile si taticii!

mina spune:

Florina, referitor la ce spui catre sf mesajului...cred ca regulile trebuie aplicate intotdeauna altfel copiii vor fi foarte derutati. Daca sunt bine si corect stabilite, te ajuta si pe tine, pentru ca de la o vreme copilul ajunge sa le respecte fara sa mai stai cu gura pe el, isi asuma comportamentul modelat de tine. Bine, nu trebuie sa cadem in extrema cealalta si sa aplicam regulile ca la politie, ca nimic nu e mai dulce pentru un parinte decat sa fie indulgent cu un copil cuminte (mi-s poeta, nuuuuu?)....insa copilul nu trebuie sa realizeze ca acele reguli se aplica numai uneori. Cu atat mai mult nu trebuie sa isi dea seama ca le aplici numai cand esti nervoasa.

Eu cred ca si inainte de varsta mentionata de tine se poate face educatie, ba chiar cu muuult inainte. Cu concepte explicate pe intelesul lor, cu reguli stabilite tot asa, pe intelesul, cu laude pentru faptele bune, cu pedepse realiste pentru faptele rele.


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

magda30 spune:

Nu m-am putut abtine sa nu scriu.
Mina, puiul tau. Era corect. Cum tu astepti de la el sa iti raspunda frumos la un "multumesc" asa asteapta si el de la altii. Nu?
Oricum m-am cand am citit.

filofteia spune:

Esta adevarat ca unii sunt mai politicosi decat altii, mai po****ri, mai veseli, mai..., mai...

Si totusi putem un pic sa modelam si acest caracter spun eu...

Adi este un copil po****r, dar nu a fost mereu asa...ce am facut...

In primul rand nu i-am spus niciodata ca este rau... ci atunci cand ma exasperase cu comportamentul sau fata de bona in mod special...avea 4 ani si intr-o seara l-am luat la o discutie...si i-am explicat ca imi pare rau ca el se poarta urat cu ceilalti oameni, ca pe ceilalti ii doare, ca dor si cuvintele...cu exemple:Tie ti-r place sa-ti spuna cineva prost?...NU...Ei bine si celalalt, indiferent ca este copil sau adult se simte rau cand tu ii vorbesti asa...Se intristase copilul, dar am continuat pe aceeasi tema, calm, cu dragoste in voce, ferm...Am terminat cu :Te rog sa te gandesti ce comportament vrei sa ai in societate si la fel se vor purta si ceilalti su tine...

L-am dus la petreceri, chiar atunci cand initial nu a vrut...adica ar fi vrut sa facem altceva...I-am explicat ca daca vrea sa aiba prieteni, daca vrea sa vina copii la ziua lui si el trebuie sa se duca...Am invitat copii acasa din anturajul sau...nu dintre cei ai prietenilor mei...ci cei pentru care am observat ca are afinitati Adi.
In acest fel practic ii supraveghez si anturajul...iar acum selectia s-a facut cat de cat, are un grup de prieteni cu aceleasi preocupari, la care nu mai pune problema daca merge sau nu la petrecerile date de ei.

SI eu am fost un copil destul de izolat, desi stateam mult timp pe strada, am o sora...m-am uitat in urma si mi-am dat seama ca izolarea a venit si din atitudinea parintilor: nu aveam voie sa chem copii in casa, nu aveam voie nici sa ma duc la altii, nu m-au lasat la petreceri nici mica nici mare...nu am dat petreceri decat pana pe la 10 ani, cand invitati erau prietenii parintilor mei cu copii lor...nu si altcineva, nu ma lasau in excursii mici mai mica nici mai mare...

mina spune:

Ei, evident ca avea dreptate. Sa vezi ce patesc prin casa cand il rog ceva (sa faca, sa aduca, oricum, sa ma ajute pe mine) si nu multumesc prompt. Numa ce-l auzi "cu placere, mamiiii"...asa, un pic miorlait, adica sugereaza ca-mi face observatie...hm hm

De aceea spun eu ca, pana la urma, copilul este o oglinda. Au o extraordinara capacitate de a asimila comportamentul celorlalti (uneori chiar e pura imitatie) si noi ne "vedem" din ce in ce mai mult in felul cum se poarta el. Probabil ca te simti parinte bun atunci cand iti place ce vezi in "oglinda" asta. Sau mare parte din ce vezi...ca sa stii ca mai ai de lucru.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

amoga spune:

Nu stiu ce poti face; iti cunosti cel mai bine prioritatile si programul, eu n-am cum sa-mi dau cu presupusul.

Orisicit, obiectia mea era la calificativul "de calitate" pe care unii oameni il adauga atunci cind vorbesc de timpul petrecut impreuna cu copiii.

Mie mi se pare o aiureala sa vorbesti de calitatea timpului -- adica cum? Juma' de ora petrecuta in masina, in trafic, pe drum spre scoala sau lucru, e cumva mai vrednica de valoare decit juma' de ora petrecuta in pat, povestind vrute si nevrute cu ochii-mplintati in tavan? 'Au poate un ceas la McDonald's valoreaza cit doua in codru?

Din cite pot sa-mi dau seama, majoritatea celor care folosesc sintagma "timp de calitate" o fac pentru a se amagi pentru perioadele (probabil lungi) in care nu-si vad copiii. E ceva la modu': "Da, nu pot/vreau/whatever sa stau cu copiii prea mult, da' atit cit stau e, vezi Doamne, de calitate superioara! Asa ca se compenseaza."

Pe urma mai sunt unii care au auzit expresia (probabil din gura unor super-ocupati parinti, cu cariere si pozitii de autoritate) si li s-a parut misto, asa ca o copiaza fara sa se gindeasca la cit de aiurea e.

In opinia mea: copiii au nevoie de timp petrecut impreuna cu parintii lor. Cu cit mai mult (mai ales cind sunt mici), cu atit mai bine. Le creaza comfort, le da incredere in propriile persoane, ii face fericiti. Pentru copii, nu exista "calitate" in timpul pe care si-l petrec cu parintii. D-aia cred ca unul din cele mai potrivite daruri pentru un copil e timpul pe care parintele i-l acorda. Mult mai important decit ultima jucarie cu jde de mii de butonase...

Acu', cum sa faci sa acorzi mai mult timp (din asta normal, fara nici un fel de proprietati suplimentare) e o problema care te si il priveste pe fiecare-n parte.


A.M.