Cum s-a nascut Matei-Patrick

Dupa luni intregi de teste negative, pe 8 mai 2007 s-a intrezarit si o firava a doua liniuta, pe care nici nu-mi venea sa cred ca o vad, in sfarsit. Fuga la doctor, la Timisoara, ca la noi in oras sunt numai medici "adevarati", tratament cu Duphaston in doza de soc si... asteptare cu sufletul la gura sa trecem cu bine de primul trimestru, in care apareau problemele. Stres maxim, de fiecare data cand mergeam la baie ma rugam sa nu gasesc petele de sange prevestitoare de nenorociri, dar in rest, stare buna, fara greata sau alte simptome neplacute. Al doilea trimestru - de vis, ma simteam superb, fericita, rotunjoara, cu o pofta de mancare si de viata de nedescris. Bebe era baiat, asa cum imi dorisem, se dezvolta frumos, ce sa mai, totul era minunat. La 6 luni si jumatate, cand plecam de la serviciu, s-a pornit o hemoragie crunta. Imi sun omul, incercand sa fiu calma, il rog sa vina sa ma ia cu masina, astept un sfert de ora, nu apare, incep sa plang si il sun din nou, isterica : "Vino mai repede, ca imi curge sange!" Am plecat direct la Timisoara, fara bagaje, doar certificatul de casatorie l-am luat in graba, ca sa putem declara copilul, in caz ca se nastea. Am parcurs drumul in doua ore jumatate, ceea ce, pentru cine stie cum arata Europeanul 70, e un record absolut, eu am plans intruna si nu ma gandeam decat ca puiul meu era inca atat de mic, avea doar 1,700 g! Am stat in spital patru zile, la perfuzii cu Gynipral, colul era sters, iar bebe se pozitionase cu capul in jos si coborase foarte mult, il simteam in spatele osului pubian. In fine, situatia s-a stabilizat si am plecat acasa, cu tone de pilule de inghitit in fiecare zi, unele de doua, altele de patru ori, incat nici nu mai tineam minte uneori cum Dumnezeu trebuia sa le iau. Urmau doua luni de groaza, in care in fiecare dimineata primul meu gand era : "Bine ca am mai rezistat o noapte, dar oare de ziua de azi voi trece cu bine?" Dupa sarbatori s-a pus zapada - teroare! Ne-am mutat cu tot arsenalul pregatit pentru nastere la Resita, la tatal meu. Oricum, eram mai aproape de spital decat din Severin, iar drumurile din Banat erau bune si curate. Pe 13 ianuarie, la 3 dimineata, s-a rupt apa. Mai era doar o zi pana la termen. Am plecat la Timisoara, pe drum au inceput si contractiile, mai slabe si mai rare, dar cand am ajuns la spital deja mi se parea ca ma rup in doua. He, he, nu stiam ce avea sa urmeze! Aveam dilatatie 2 la sala de primiri, iar cand m-au trimis la travaliu ajunsesem la 4. Moasa zice : "Ei, mai dureaza, nu-l sun acum pe domnul doctor, ca e duminica, e prea devreme si tu oricum nasti dupa pranz." Poftim??? Nici nu se luminase de ziua! Incep durerile alea groaznice, dilatatia crestea de la ora la ora, contractiile erau atat de intense incat intre ele lesinam, iar cand incepea urmatoarea ma tavaleam pe jos, la propriu. In salon mai erau doua gravide, fiecare la a doua cezariana, care se uitau la mine ca la felul cin'spe si imi venea sa dau cu ele de pereti. Vine si doctorul, baga mana, putea la fel de bine sa-mi taie capul, la ce rau m-a durut. Dilatatie 8, dar bebe vine cu gatul si trebuie sa mai asteptam, poate se intoarce singur. Mai asteptam! Incep incontrolabil sa imping, ma scap pe mine, noroc cu clisma de la internare. Am senzatia ca o sa-mi iasa toate matele, ma zvarcolesc si urlu si imping si nimeni nu se uita la mine, ma gandesc ca o sa-l nasc acolo, pe patul ala. Vine iar doctorul, iar baga mana si mi se pare ca mor, ca mai multa durere nu pot indura. Dilatatie 10, bebe tot nu vine cum trebuie, mergem la sala. Sala? Ce sala? De operatie? De ce, eu nu vreau cezariana, imi inchipui ca ma cert cu toti pe acolo si le spun ca eu nu vreau sa ma taie, dar nu mai am glas, nu mai am vlaga si promisiunea ca n-o sa ma mai doara vine ca o binecuvantare. Si, intr-adevar, imi fac injectia in spate si durerea dispare instantaneu, iar in 10 minute imi aud copilasul pentru prima data. Soarele care intra prin fereasta mi se pare ca straluceste infinit mai frumos, toti cei care roiesc in jurul meu si pe care pana atunci ii uram imi devin cei mai buni prieteni. Ma gandesc : "Gata, i-am dat drumul in lume" si deodata ma simt goala si ingrozitor de trista. Pe micut mi-l aratasera doar o secunda si-l dusesera de acolo, iar mie imi era atat de dor de el! Dupa doua ore, eram deja in salon si l-am trimis pe tati sa-l aduca, nu mai rezistam fara el. Era mic si umflat, avea pete rosii pe frunte si pe pleoape si scancea incet, din cand in cand. M-am desfacut la piept si el s-a prins de san cu gurita lui mica, iar atunci m-am simtit pur si simplu completa. Exista pe lume un sufletel pe care il iubeam si care ma iubea mai presus de orice, curat si neconditionat. M-am ridicat din pat a doua zi iar la externare, dupa 5 zile, era ca si cum n-as fi fost niciodata operata. Am stiut si cum sa-l tin, si cum sa-l schimb, si cum sa-l hranesc, de la sine. A trecut o saptamana fara sa simt nevoia de somn sau de mancare, doar sa-l privesc pe el imi era suficient. Iar acum, in timp ce scriu, el se plimba pe langa mine cu premergatorul si vorbeste pe limba lui si-mi arunca din cand in cand cate un zambet smecheresc, de parca ar sti ca eu retraiesc toate momentele magice ale aparitiei lui in viata mea...

Cristina, mami de Matei-Patrick (13.01.2008)

POZE DE TOT FELUL
POZE BOTEZ
FILMULETE

Ellenuta spune:

cristinuta sa fiti sanatosi si sa va bucurati de bebelul vostru!!!! am lacrimi in ochi .. asa ma emotionez la fiecare povestioara!!!

prin cate ai trecut, dar uite acum ce mandrete de baiat ai!!

Elena de Eva Maria (14.01.2008)

Eva creste mare
Eva

grati.ela spune:

Emotionanta poveste...ai descris atat de frumos momentul nasterii micutului tau! Sa fiti sanatosi si fericiti impreuna pana la adanci batraneti!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

emabucuresti spune:

mami Patrick ce frumos ai povestit! of Doamne, cat te-ai mai chinuit in sarcina si apoi sa nasti natural si nu a fost sa fie. Coroborat cu ce ai mai povestit la noi la zuze despre faptul ca n-a fost usor sa ramai insarcinata si altele, realizez de unde ai avut atata curaj si te apreciez sincer!
"M-am desfacut la piept si el s-a prins de san cu gurita lui mica, iar atunci m-am simtit pur si simplu completa. Exista pe lume un sufletel pe care il iubeam si care ma iubea mai presus de orice, curat si neconditionat! " ce frumos spus!

sa-ti traiasca baiatul,sa fiti sanatosi si fericiti toata viata!

Ema cu bebe Milan(07.02.2008)

AnnaBaby spune:

Cristina sa-ti traiasca minunea mica si sa fiti fericiti si linistiti!

Anna de Ioana Maria
printesa noastra povestea nasterii
www.totsites.com/tot/ioana-maria" target="_blank">pagina mea web www.onetruemedia.com/shared?p=676cf86b3431cbc69b663e&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">could this be love
jos kg!!!

aandreea27 spune:

cristina sa va traiasca micuta minune sa fie sanatos,norocos,sa va aduca multe bucurii.
parintii mei stau intr-un orasel aproape de severin,iar socrii chiar in severin.frumos oras.

Madanic spune:

Cristina, sa-ti traiasca clopotzelul, sa fie sanatos si voinic si sa-ti aduca numai bucurii. Te-ai chinuit sa-i dai viata dar ai sa vezi ca puiul tau va stii sa iti multzumeasca.


Madalina
mami de Isabella Andreea
http://www.picasaweb.com/bogdanmabo
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124758
"Dumnezeu are numai 2 maini, de aceea a creat mamicile"