ce sa fac?...cum sa fac?...

mesaj sters

anaemi spune:

.

gabriella1 spune:

pe parinti n-avem dreptul sa-i judecam.Parintii raman parinti,cu bune si rele .Sa nu uitam ca la randul nostru am gresit ,i-am necajit,i-am stresat,dar am ramas copii lor,buni sau rai.Parintii ,indiferent de cum sunt si ce fac, sunt parintii nostri !sa fim mandri de ei,ei nu sunt Dumnezei ci doar bieti oameni imperfecti , care ne-au dat totul !


Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

ajutati-l pe Bogdanel!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114245

violeta69 spune:

anaemi,pana la urma e mama ta si ea hotaraste ce vrea pt viata ei!
ca vrea sa aiba o alta relatie,sau ca deja e intr-o relatie nu ai ce face!...
daca ar vrea inca un copil ?
eu cred ca la 46 de ani nu prea se mai poate....poate ca vrea sa fie o bunica cu nepoti mai putini

eu inteleg ca esti strsata,dar ea are viata ei tu o ai pe a ta....
ea vrea o alta famile sau poate nu...tu ai o familie si ai alte treburi...
lasa-o sa-si faca singura viata pe care s-o doreste....ca oricum nu ai ce-i face!
parerea mea

Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

moni_k spune:

Anaemi...stii cum sunt unele cupluri...pur si simplu nu se potrivesc, si in realitate nu ar trebuii sa fie de loc impreuna. Nu spun neaparat, ca parintii tai ar fi unul dintre aceste cupluri, insa din ce ai povestit tu, reiese ca relatia lor nu a fost una... armonioasa(macar) , iar atunci cand nu poti fi linistit, fericit langa un om...nici tu nu esti cel mai bun om. Nu atat de bun pe cat poti fi, de fapt! Se poate ca despartiti sa fie ei insisi, oameni mai buni, chiar parinti mai buni( chiar daca tu esti deja mare).
Mie mi se pare ca mama ta, a asteptat ca tu sa fi mare, pe picioarele tale...a fost atat timp mama, iar acum ca in mare parte, rolul asta s-a inchiat, vrea sa fie femeie. Gandeste-te ca poate, acest om pe care tu nu il suporti, pe ea o face fericita... poate merita si ea sa fie implinita si in acest capitol.
Opinia mea este ca, nu ar trebuii sa intervii...sa fi ok cu ambii tai pariti, chiar daca acum vei face acest lucru separat si sa nu permiti ca in prezenta ta, sa vorbeasca urat unul despre altul!
Stiu ca este greu, dar te poti detasa, poti accepta, poti aduce putina armonie, in loc de tensiune...poate peste ceva timp, cand aplele se vor linistii, vei contempla cum parintii tai, sunt un barbat si o femeie , fericiti...chiar daca separat.
M-am intins...dar e un subiect despre care stiu destul de multe...prin prisma experientei!
Te si succese nebanuite!

Moni

http://tt.lilypie.com/J4oNp3.png

Fomalhauti spune:

Anaemi, asa cum spui tu povestea, e destul de clar ca mama ta si B sunt impreuna de mai multa vreme si au decis sa divorteze fiecare si ...sa-si refaca viata impreuna.

Tot din povestea ta reiese ca mama ta nu a avut o viata prea buna. Inteleg ca a fost (si) vina ei, dar eu cred ca a facut bine divortand de un sot cu care se certa si care o mai si batea. Inteleg ca este vorba despre tatal tau, tu il iubesti, poate a fost si este in continuare un tata bun. Dar nu a fost partenerul potrivit pentru mama ta. Sau mama ta pentru el, oricum ai pune problema...Poate ca mama ta si B au decis sa divorteze in acelasi timp ca sa fie apoi impreuna, dar nu B este vinovat de divortul mamei tale. Daca nu ar fi fost el poate ar fi fost altul si chiar si daca nu ar fi fost mama ta tot ar fi divortat.

Cred ca intai si intai ar trebui sa incerci sa accepti ca pentru parintii tai divortul a fost o solutie buna. Apoi ar trebui sa accepti ca mama ta are tot dreptul sa isi refaca viata (ca si tatal tau, dealtfel...). Apoi, mama ta isi reface viata cu cine crede ea. Nu cred ca ar trebui sa te gandesti la B ca la un om care a facut un rau familiei tale sau tie personal. Cui i-a facut rau?

Nu iti place B...Sigur, asta e o problema, dar ar fi ciudat ca mama ta sa te intrebe pe tine cu cine sa se recasatoreasca, nu-i asa? Ma gandesc ca ar fi bine pentru toata lumea sa incerci sa il accepti pe B, sa incerci sa-i vezi partile bune, ca trebuie sa existe si asa ceva si sa speri ca mama ta va fi fericita in....cea de-a doua jumatate a vietii ei.

Si despre copil...Chiar ma abtin, eu implinesc 45 de ani si nu m-as da inapoi...Dar sansele nu sunt prea mari...

anaemi spune:

.

Devika spune:

draga anaemi, pot intelege ca esti frustrata de ideea ca mama ta te-ar fi putut minti in legatura cu relatia ( probabila sau nu ) cu acel B, insa cred ca mai ciudat ar fi fost totusi ca ea sa recunoasca asta in cadrul casniciei cu tatal tau, si sa acceptati asta si sa fie totul ok. tot frustrare ar fi fost si asa. poate ea asa a ales acum, sa divorteze si in felul asta sa se afle in acest moment si de B ca fiind prezent in viata ei.

pe de alta parta in ce il priveste pe B, asa este, ai dreptul sa nu il placi, desi poate mare parte din cauza pt care nu il placi este tocmai legata de faptul ca are o posibila relatie cu mama ta, pe care ti-e greu sa o accepti.insa cred ca chiar daca nu il placi pe B, trebuie sa il accepti sau macar sa il tolerezi si pe el,daca o respecti pe mama ta. poate ti-e greu sa ai o relatie apropiata cu el, de amicitie, nici nu cred ca trebuie asta,. insa trebuie macar sa incerci sa accepti gandul ca mama ta cu el reuseste sa se simta mai bine decat a reusit alaturi de tatal tau.

marami spune:

O Doamne, tu te-ai intrebat vreodata de ce mama ta a stat 27 de ani cu un om ca tatal tau? O fi avand ea, mama ta, partea ei de vina dar nu te intrebi de ce a asteptat atatia ani sa iasa dintr-o astfel de casnicie. Tie ti se pare normal ca o cearta sa se termine cu palme si pumni?

mandrutzele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

lorelei_19 spune:

Faptul ca este mama nu o impiedica pe mama ta sa se indragosteasca si sa fie fericita. Clar ca n-ar fi putut sa-ti spuna, in definitiv nici nu e treaba ta cu cine umbla ea si cum naiba ai putea sa-i spui propriului copil- vezi, eu am o relatie extraconjugala. Ingrozitor. Tu ai familia ta si copiii tai si n-ai efectiv nici un drept sa te amesteci, chiar daca e vorba de parintii tai. Lasa-i sa-si aranjeze viata asa cum vor, sunt maturi- au slava Domnului suficienta experienta si prin amestecul tau nu faci decat sa complici lucrurile. Tu ai spus ca a fost o mama buna. Pretuieste-o ca pe o mama buna, respecta-i hotararile si nu te baga cu cizmele in viata ei privata, las-o sa fie fericita, a suferit destul. Candva vor creste si copilasii tai si probabil ca vei intelege mai bine. Deocamdata retrage-te si daca poti sa-i ajuti, ajuta-i, dar lasa-i sa decida singuri ce fac. Dragostea adevarata inseamna sa-l accepti pe om cu greselile si calitatile lui...

anaemi spune:

.