Durerea unei pierderi de sarcina (76)
Raspunsuri - Pagina 4
si de baietel 
16+
floricik spune:
Cami , imi pare foarte rau pt cele intamplate, iar noi suntem aici pt a te incuraja( si pt a ne incuraja reciproc).
Ai mare dreptate in cele spuse. Simti ca pierzi o parte din tine si eu vreau sa zic ca m-am saturat de cate ori (in astea 4 saptamani de cand s-a intamplat nenorocirea)am dat explicatii tuturor...cum...de ce ...
Are dreptate unducthable. Da-i o sansa sotului tau, vorbiti doar voi doi despre cele intamplate. Eu chiar aseara ii spuneam sotului ca o prietena din Germania mi-s scris intr-un mail exact ceea ce aveam nevoie sa aud. In loc de " lasa sa sunteti tineri si aveti toata viata inainte" mi-a spus ca-mi intelege suferinta si e normal sa ma simt asa, ca am pierdut o parte din mine si am nevoie de timp sa-mi plang durerea. Sotul in schimb zicea ca nu sunt de blamat respectivii pt ca ei nu au trecut prin asa ceva si incearca sa ne incurajeze.
Haideti ca m-am intins prea mult .
Va pup.
Aveti grija de voi.
cami30 spune:
multumesc fetelor pentru incurajari. Pentru ca imi epuizasem lacrimile am simtit nevoia sa scriu mult, prost, n-a contat decat ca in loc sa plang am putut face altceva.
cami
vias spune:
..si pe mine ma cheama Cami...imi inchipui cat de greu este pentru tine...eu din pacate am trait sa-mi var copilul mort...mutilat...a trebuit sa ma pierd pe mine...mi-am pierdut si slujba...am vrut sa ma intorc la 1 oct...din pacate nu mai am unde...cu sotul...acum o luna de zile eram in pragul divortului...
Stiu ce e durerea...stiu cum e sa mergi pe strada, sa vezi copilasi in carucioare si eu sa plang...sa plang ca nu am stat cu copilasul meu decat prin spitale...m-am simtit la fel de trista...nu-mi simteam mama langa mine, pe sot il certam non-stop...incercam sa-l fac vinovat si pentru faptul ca el era sanatos si Darius nu...i-am spus in fata chiar...''DE CE NU MORI TU CA SA TRAIASCA DARIUS???????''...nu stiu de ce trebuie sa simtim atata durere...dar stiu ca nu trebuie sa ne pierdem speranta in Dumnezeu...cred ca numai ragandu-ne la el vom reusi sa ne rezolvam problemele...
...acum ma inteleg bine cu sotul meu...am discutat cu el..ceea ce-ti sugerez sa faci si tu...sunt convinsa ca si el sufera...sotul meu mi-a zis ''crezi ca eu nu am visat ca ma joc cu el???..crezi ca eu nu am vrut sa mor ewu numai sa traiasca el????...crezi ca mie imi este usor?????''...nu le este usor...numai ca noi stam si plangem foarte mult...cum ar si sa planga si ei la fel ca noi?????????
...apropie-te de mama si de sotul tau....si ...de ce nu te gandesti sa infiezi un copilas???...eu zic sa iei si aceasta posibilitate in calcul...crede-ma ca ai sa iubesti acel copil mai mult decat iti poti imagina...gandeste-te cum ar fi daca maine ai avea un copil in casa...
...sper sa te gandesti, sa iei hotarari bune..si Doamne Doamne sa fie alaturi de tine!
Te pup, numai bine!
Lupta cu kg
Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei
Ioanatugs spune:
Cami30 I-ti doresc multa putere pentru a merge mai departe! Stiu ca e greu si eu ma regasesc in toate vorbele tale, dar vei reusi sa speri din nou!!
Si soarele va zambi de dragul tau 
hera01 spune:
Cami
Cand am pierdut sarcina , obinuta tot prin fiv toata lumea ami zicea
; viata merge mai departe......... si asa si este , viata LOR merge mai departe , a mea ( noastra) sta pe loc, un loc intunecat unde lumina si speranta lipsesc.
Iubita Cami , da-ti timp , plangi , fii suparata pe Dzeu ai tot dreptul doar un lucru te ''sfatuiesc'' vorbeste cu sotul tau , este ff important ca aceste cumplite experiente sa nu va desparta , din contra sa va apropie mai mult .
internet spune:
Cami30 Camy plus inteleg perfect prin ce treceti, acum 6 ani am trecut si eu prin asa ceva, stiu ca este greu dar nu va razbunati nici pe soti nici pe copilasii din carucioare, ei nu au nici o vina, eu cateva saptamani nu am putut sa vad pe nimeni, nu vroiam sa aud copii in jurul meu. Cel mai mult ma ajutat baietelul prietenilor mei care atunci avea 7 luni, ce nu au putut sa faca cei mari a reusit el.
Nu va pierdeti speranta si increderea in Dumnezeu doar el va poate ajuta.
Eu cu ajutorul lui Dumnezeu, al dr Zadori de la Clinica de ferilizare din Szeged si al Dr Craina acum sunt o mamica fericita.
Va pup si va doresc si voua sa simtiti ce am simtit eu cand am tinut-o prima data in brate pe Daria, fetita mea care sa nascut in iunie 2006.
claudia79 spune:
Camelia ti-am urmarit povestea la fiv si iti trimit traducerea unui text din lb engleza, stiu ca sunt putine lucruri care te pot consola dar orice ajuta e binevenit cred.Eu cand simt ca nu mai pot ma gandesc la urmatoarele:
De ce cred eu ca Dumnezeu mi-a dat infertilitatea?
Cuplurile care trec prin asta primesc adeseori sfaturi bine intentionate dar care dor prin insensibilitatea lor. Cu toate putem enumera popularele ”Relaxeaza-te si vei ramane gravida” sau ”Adopta si vei ramane gravida” sau “Lucrurile se intampla cu un scop”. Dintre cele mai dureroase poate sunt cele de la cei care cred ca stiu planul lui Dumnezeu ”Poate ca Dumnezeu nu vrea sa ai copii”. Seninatatea cu care se poate face o afirmatie ca asta nu inceteaza sa ma uimeasca.
Aceiasi oameni nu s-ar duce niciodata sa spuna unui bolnav de cancer “Poate Dumnezeu nu a vrut ca tu sa traiesti”. Totusi pentru ca sunt infertila, viata mea trebuie sa mearga inainte. Este greu de inteles ca uniii nu pricep ca sunt un om bolnav care are nevoie de tratament. Daca descoperitorul vaccinului anti polio ar fi zis parintilor victimelor “Poate Dumnezeu a vrut ca miile de copii sa se chinuie si sa traiasca pe aparate artificiale apoi sa moara?’ Daca nu ar fi incercat niciodata sa gaseasca un tratament? Cui i-ar trece prin cap ca acesta ar fi putut fi planul lui Dumnezeu?
De ce cred eu ca Dumnezeu mi-a dat infertilitatea?
Cred ca a vrut ca eu si iubitul meu sa devenim mai apropiati, sa crestem impreuna mai puternici, dragostea noastra sa devina mai profunda. Cred ca Dumnezeu a vrut ca sa gasim puterea in noi sa ne ridicam de fiecare data cand infertilitatea ne arunca la pamant.
. Cred ca Dumnezeu a vrut ca medicii sa faca noi descoperiri sa inventeze echipamente medicale si protocoale noi. Cred ca planul lui Dumnezeu cu noi era sa se gaseasca noi tratamente ale infertilitatii.
Si nu, Dumnezeu nu a vrut niciodata ca eu sa nu am copii. Nu acesta este destinul meu; este doar o piatra de incercare pe drumul meu. Am fost trimisa pe un drum mai putin umblat si imi place sau nu, sunt o persoana mai buna pentru acest motiv. In mod clar, Dumnezeu a vrut sa imi dezvolt compasiunea , curajul, si o forta mai mare interioara in aceasta calatorie, si eu nu L-am dezamagit.
Ca sa fiu sincera, cred ca Dumnezeu m-a ales pe mine pentru un tratament special, a vrut ca eu sa dezvolt o sete de a avea un copil asa de putenica, incat in final sentimentul cand voi avea un copil in brate, va fi ca si cum as bea cea mai racoritoare bautura pe care am baut-o vreodata.
Desi nu as fi ales niciodata infertilitatea, nu pot nega convingerea ca o femeie fertila nu va sti niciodata bucuria care ma asteapta. Pentru ca da, intr-un fel sau altul am sa am un copil al meu. Si data viitoare cand mi se vor mai da sfaturi de catre persoane neavizate am sa raspund ” Nu-mi spune ce plan avea Dumnezeu pentru mine cand mi-a dat infertilitatea. Stiu deja.”
cristal1995 spune:
Of, Doamne, cata durere puteti duce!!!!!!!!!!!!
Cami: nu-ti pot spune cat de fericita am fost cand am aflat ca esti gravida. Si m-am bucurat pentru voi toate si mi-am anuntat toata familia, de parca mi se intampla mie! Stiu cat am suferit pentru fiecare test negativ, dupa fiecare fiv! Si nu trece o zi fara sa ma gandesc dar daca as fi reusit si totul s-ar fi terminat intr-o clipa?! Nu pot simti durerea voastra, o simt doar pe a mea si deja mi se pare mult prea mult... Dar asa?! Nici nu stiu ce sa va spun, cum sa cred ca totul va fi bine cand vad ca dupa toate eforturile pe care le depunem tot nu e bine?! Numai El stie ce are de gand cu noi toate, doar noi stim cat de mult putem duce....
Va imbratisez pe toate si imi cer scuze ca am navalit la subiectul vostru, dar, cu fiecare pierdere a unui ingeras, simt si eu ca am pierdut o parte din sufleul meu. Sper sa nu va suparati pe mine...
Aly-"Inca mai sper..."