unde dai si unde crapa...

de multe ori am observat ca in spatele cuvintelor si comportamentelor copilului meu se ascunde de fapt altceva, si rareori reusesc sa ma ridic la inaltimea celor 4 ani ai lui. De ex. ieri intorcandu-ne de la plimbare a fost atras de un paianjen care isi tesuse o panza foarte frumoasa. Am stat s-o admiram, insa el ca niciodata a insistat sa alunge cu degetul paianjenul de acolo. De obicei se multumea doar sa se uite la insectele pe care le descoperea, dar de data asta l-a impins incet incet cu degetul pana a plecat. Evident n-am dat nici o importanta faptului. seara stand de vorba cu el din pura intamplare l-am intrebat daca i-a placut paianjenul pe care l-a vazut. Dintr-o rasuflare mi-a spus: NU, pentru ca o prinsese pe musca Smeta (ii pusese si un nume)in plasa si vroia s-o manance.

o alta intamplare care m-a pus pe ganduri. incepuse gradinita si intr-o dimineata cand l-am adus acasa i-am spus ca am fost singura si trista acasa fara el. Seara l-am intrebat daca ii place la gradinita mi-a raspuns NU. motivul - pentru ca am ramas eu acasa singura si trista. Chestia asta m-a pus serios pe ganduri, si m-am gandit sa explorez mai departe. L-a intrebat sotul meu de ce crede ca se duce la gradinita (ii spusesem ca o sa-si faca prieteni etc) si
i-a raspuns (iarasi spre surprinderea mea) Ma duc pentru ca mama sa
aiba timp sa manance linistita. De unde vine asta?? dupa ce vreme indelungata am mancat doar pe apucate alergand dupa el m-am hotarat sa-mi fie respectat timpul de masa asa ca i-am spus: Am nevoie ca cele 15-20 de minute cat mananc sa nu trebuiasca sa alerg dupa tine prin casa. am nevoie sa mananc linistita asa ca te rog ori sa stai si sa mananci linisti ori sa te joci dar fara sa fiu nevoita sa ma ridic de la masa.
Raspunsul dat sotului sa seminifice: Mama poate manca linistita numai daca eu nu sunt acasa? sau ca nu POATE sa stea linistit?

in perioada in care nu vorbea ma gandeam ce simple vor fi lucrurile cand va incepe sa vorbeasca. acum nu pot spune decat ca se complica din ce in ce mai mult...

de fapt eu am fost sincera cu el cand i-am spus ca nu mi-a placut singura acasa, dar nu mi-a palcut raspunsul lui.
Voi cum procedati, cum reusiti sa descifrati limbajul unui copil?
de multe ori am impresia ca vorbesc cu un extraterestru, nici eu nu-l inteleg pe el si nici el pe mine...

Clover spune:

Era odata un topic cu o mamica din Canada suparata ca o ia copilul la fuga in public cand ies afara. E vorba cumva de tine?

kariguld spune:

ai doar impresia ca vb cu un extraterestru....e doar impresie!
copilul tau e foarte inteligent, te-a auzit pe tine vorbind niste lucruri, care nu trebuiau spuse de fata cu el, si a bagat la cap....a facut acolo in mintea lui traducerea si....rezultatul ti l-a comnunicat cat se poate de sincer.
nici nu ne dam seama, ca rostind ceva vorbe catre copil, crezand ca are nevoie de explicatiile noastre, le dam niste idei....si apoi ne spun sincer ce gandesc despre noi, despre cutare problema....

baiatul meu a fost de mic un explorator, cautator de comori....si oricat incercam sa-i explic, una, alta...nu aveam succes. asteptam sa inceapa sa vb, sa ma inteleg cu el, sperand ca daca ii explic, daca vb, ma va intelege....dar de unde....el imi spunea cate una....sau ma intreba cate ceva....sau spunea catre persoane straine niste chestii... pana mi-am dat eu seama, ca eu, sotul sunt motivul "sinceritatii"lui. tot ce auzea la noi....desi eram destul de atenti ce vb de fata cu el, interpreta cu mintea lui si scotea pe gura niste vorbe....

eu zic, sa fii mai atenta la ce vorbesti cu el, sau cand este prin preajma, sa incerci sa-i dezvolti istetimea, caci e o calitate buna sa fie asa inteligent.



Kari

szivarvany spune:

La noi asta cu vorbitul nu tine k Giulia nu tine neaparat sa vorbeasca, insa tot incurajand-o ca ceea ce face e ok, ea chiar se crede cea mai buna in toate, chiar daca ii spun sau i se spune, de ex, ca desenul ei acum chiar nu e frumos, ea spune ca pt ea e foarte ok asa; sau ... s-a tuns, desi e tare incantata de codite si fitze, si-a taiat din par destul de bine, iar eu am corectat tot asa, taind; n-a fost chip sa o sensibilizez, mi-a spus ca ei exact asa ii place acum, cu parul exact cat e acum tuns si ca ea e multumita.
Si orice face, pt ea este foarte bine fix asa, oricine orice ar zice.
Daca se alearga sau se face vreun concurs si evident nu are cum sa fie prima, ca sunt baietii mai maricei, ea totusi se autodeclara "am castigat" si gata, atat o intereseaza, chiar daca ii spunem ca nu e asa, i se rupe



Daria & GIULIA(2004 08 16)

patou spune:

clover, nu sunt eu cea cu copilul care o ia la fuga in public, eu as deschide mai degraba un subiect despre cum sa-l fac sa se miste mai repede (ca al meu se pierde in peisaj si analizeaza cu interes pana si un caca de caine pe care-l gaseste pe trotuar(

kariguld, problema mea e tocmai ca nu consider ca i-as fi spus niste
lucruri care nu trebuiau spuse in prezenta lui...probabil ca trebuie sa schimb ceva la mine dar nu mi-e clar ce anume
sotul meu (cu picioarele mai pe pamant) mi-a spus ca a fost pur si simplu mai sensibil din cauza ca a inceput gradinita, sau mai precis din cauza ca a facut 2 crize de astm si 2 alergii in decurs de 2 saptamani. (el stie din experienta ce inseamna o criza de astm) Intr-adevar dupa ce l-am dus la osteopata si a inceput sa se simta mult mai bine mi-am dat seama ca timp de o luna a fost nervos si dificil din cauza problemelor de respiratie. Dar evident nu cred ca asta explica totul...(poate doar starea mea de epuizare)

mamagiuliei, fetita ta e o scumpa



am uitat sa va spun ca e vorba de primele lui zile la gradinita. oricum acum nu mai merge din cauza alergiilor pe care le-a facut acolo

szivarvany spune:

Multa, multa sanatate puiului !
Noi am tras cu rinitele alergice ...
Oricum e foarte istet ! Si bucura-te ca e atat de atent si curios si minutios.
Ti-o dau la schimb o perioada pe "muta" casei, cea cu care am mers 6 ore cu masina acu` 3 saptamani si a spus doo vorbe: "vomit" si dupa inca doua ore a repetat ... pt ca nu i s-a parut corect sa fie legata atat de bine in scaunul de masina ... si i s-a pus ei pata. La intoarcere a spus ca vrea sa ajunga acasa
In rest, nu intreaba absolut nimic, zici ca nu o intereseaza absolut nimic ...
Ref partea cu "the best" in orice face ... a ajuns faimoasa grupei si toti o vorbesc pe acasa, astfel incat parintii au declarat-o artista si increzuta ... bine-nteles ca se uita la mine ca la un exemplu direct pt ea ...



Daria & GIULIA(2004 08 16)

principe spune:

Patou,de ce nu ti-au placut raspunsurile lui?
Eu cred ca sunt cat se poate de sincere si analitice.

Ca a alungat paianjenul din panza denota ca-i pasa de insecte,ca este un copil sensibil si iubitor.

Ca ti-a spus motivul ptru care nu-i place sa mearga la gradi(ca tu ramai trista)iar denota sensibilitate,el nu vrea ca tu sa fii trista.

Ca el merge la gradi ca tu sa stai linistita,este motivul cel mai serios ptru el,este ce a auzit la tine,acest motiv a afacut mai mare ecou in el decat cel de as face prieteni....tot din motive de sensibilitate la ce simt cei din jurul lui.

Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

betiana spune:

Doamne, Patou, ar trebui sa scrii un jurnal cu minunatiile astea.Este un copil bun observator. Analizeaza in profunzime lucrurile. Chiar si faptul ca se misca incet observand tot ceea ce il inconjoara denota un fin simt analitic. Este un copil de nota 10.

mina spune:

Cat de frumos ai zis-o si cat de tare ma recunosc !

Am patit ceva simila cand, la nervi (moderati) si suparare (moderata si aia) i-am zis sotului in telefon, ceva de genul ca atentia si timpul liber sunt pentru prieteni, nu pentru sotii, nu?

Iar cateva zile mai tarziu Matei a repetat intr-un context similar: pai da mami, tati mai intarzie, ca timpul liber nu e pt sotii, nu?????

Am inghetat si mi-am facut maxim de griji ca uite ce valori invat io copilul asta, si uite cum ma sabotez singura, ca altfel ne straduim f tare sa ii bagam in cap valorile cele bune si frumoase legate de familie, iubire, stima etc....

Mi-am rezervat jumate de ora sa ii explic ca mami de fapt a glumit atunci, chair daca era suparata, ca uite, uneori, ca sa ne treaca supararea, mai facem glume...A fost o carte castigatoare pentru ca are simtul umorului dezvoltat si a inteles cum adica sa faci haz de necaz.

Patou, nu te ingrijora. Ei au sentimente mult mai clare si mai simple decat noi (si tocmai de aceea mai puternice) si pentru el faptul ca ai ramas acasa singura si trista a fost un lucru grav . Invata-l ca a-ti fi dor de el (ceea ce e o chestiune permanenta) nu inseamna ca suferi f tare permanent. ca iti poate fi dor si fara sa fii trist, ca dorul e un lucru bun si legat de iubire dar nu trebuie sa ne impiedice sa ne vedem de treaba stiind ca persoana iubita ne asteapta.


Fii un pic mai relaxata si, daca te ajuta, uite cum ma descurc eu: am constatat ca de fapt copilul este oglinda celor care il cresc. Si trebuie din cand in cand sa stai, sa cugeti si sa descifrezi ce vezi in aceasta oglinda. Ideea asta pe mine ma ajuta f mult, mai ales in momentele ACELEA cand simti ca te lasa nervii...stai si te intrebi: daca maine imi voi vedea plodu facand la fel, imi va place? pai nu prea....ia sa reactionez eu, chiar daca ma supar pe el, in asa fel incat sa imi placa de copil daca maine imi copiaza comportamentul.

Nu stiu daca am descoperit america, dar in felul acesta reusim noi sa fim calmi cu el si sa ii transmitem un sistem de valori care, daca nu e ideal, macar e, analitic, unul cu care sa ne impacam bine


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului