Bani si statut social....

A_Iulia spune:

Grenouille, cred ca nu ai inteles subiectul.

Subiectul asta este despre un Gheorghe care e nesimtit "by default". E nesimtit ca are o functie la stat si asta trebuie sa fie suficient.

grenouille spune:

da, sufar de probleme de intelegere.

nici geamurile masinii mele nu se incuie automat pe spate da' oricum nu vad legatura, o mamica grijulie isi cara copilu' asa cum zice legea, in scaun de bebelus. nuuuuu?
si ca orice participant la trafic, stiu ca masina poti sa o lasi si un pic mai departe de locu' unde tre sa ajungi. nu de alta, da' poate mai trece alta mamica cu carucioru' . era chiar si un topic simpatic pe la generale cu o dna suparata care zgaria masini si toata lumea zicea ca domneee nu poti sa lasi masina undeva mai departe? eeeeeee bine ca tre sa te duci tu cu masina pana in casa. sau aici nu se aplica?
sa ma lamureasca si pe mine cineva,va rog. ca e cam mare contradictia in termeni

IonescuOana spune:

Grenouille, dupa ce o sa parchezi tu masina cat de departe poti, cand o sa ai vreun bebe dupa tine, sa ne povestesti si noua ce bine te-ai simtit

O DAU PE SOACRA-MEA, DAR NU LA SCHIMB, CI PE DEGEABA! DAR NICI ASA NU CRED C-O SO IA CINEVA!

grenouille spune:

uimitor, dar am vazut femei care sunt perfect capabile sa mearga cu bebe, masina si carucior si sa si parcheze masina. adica sa nu o lase in mijlocu' drumului ca "sunt cu copilu".
nu cred ca un copil pe care il ai cu tine iti creeaza un handicap major incat sa devii incapabila sa te misti sau sa gandesti, asa cum insinuezi tu.
urmatoru' punct pe rechizitoriu? :)

IonescuOana spune:

Pardon, deviezi de la topic si nu insinuez nimic.
Multa lume are teorii si principii referitoare la copii cand e vorba de ai altora. Insa nu sunt concludente.
Parerea mea e ca Fomalhauti are dreptate cand se plange.
Nu intentionez sa ma contrazic cu privire la regulile de parcare sau modul de folosire a scaunelor de masina.
Vei trage tu singura concluziile la momentul oportun.

O DAU PE SOACRA-MEA, DAR NU LA SCHIMB, CI PE DEGEABA! DAR NICI ASA NU CRED C-O SO IA CINEVA!

amoga spune:

Hmmm... mie-mi pare ca unii oameni sunt "prosti de buni", in timp ce altora le lipseste "de buni" din titulatura. Cu Gheorghe asta de care spui, imi pare ca s-a-ntimplat o migrare de la prima categorie la cea din urma.

S-a schimbat omu' -- asta e! Timpul sa te schimbi si tu (in relatia cu el si a asteptarilor din parte-i).

Nu te necaji, ca se poate si mai rau :-)...

A.M.

Fomalhauti spune:

Grenouille, mie nu imi place sa parchez masina in Bucuresti (si nu imi place sa circul cu ea). Ma duc in fiecare zi sa-l iau pe fiul meu de la gradinita si prefer sa merg cu metroul desi asta inseamna sa urc si sa cobor cu carutul pe scari. Pentru mine, sa circul cu masina este foarte neplacut si am fost nevoita sa o fac fiindca institutia in cauza era departe de metrou...

Povestea cu copilul care sta in masina si in carut ma amuza tare de tot. Stii, intotdeauna vorbesc cu sotul meu despre faptul ca, daca am fi avut un singur copil, pe primul, am fi dat numeroase lectii altor parinti. Le-as fi spus cum se educa un copil...Doar ca avand mai multi copii stiu ca felul de-a fi al fiului meu celui mare nu este meritul nostru. Da, fiul meu cel mare (17 ani, acum), cand era mititel, statea in carut si in masina (nu se gaseau in Romania scaune de masina). Dar copii sunt diferiti...Bebe actual (2 ani) nu sta in scaunul de masina (iese din legaturi - am inteles ca mai exista cazuri si de aceea mai exista si un fel de hamuri suplimentare, dar chiar nu am asa ceva). Nu sta nici in carut, se ridica in picioare. Il pot obliga sa stea in carut (intr-un mod care nu-mi place si pe care multe mamici l-ar dezaproba - nu, nu-l bat, doar il trag de picioruse si el practic cade in popou, in carut). Dar plange...Si eu nu ma simt prea bine, fiindca are dreptate copilul. Ajunge ca il plimb zilnic in carut pana la gradi si inapoi, macar dimineata sa-l duc in parc, sa alerge...

Pentru posesoarele de Dacia: ca sa nu mai deschida copilul geamul noi am demontat manivela de care invarti....

Fomalhauti spune:

Sabina, scuze pentru "Gheorghe"...Am dat si eu un nume, la nimereala. Ideea era sa dau un nume, sa nu folosesc numele real si Gheorghe mi-a trecut prin cap...Scuze, serios...

Fomalhauti spune:

Inca un aspect, Grenouille...Nu stiu cati ani ai, poate esti foarte tanara (asta nu vrea sa fie o jignire, cele mai multe persoane doresc sa fie tinere...Si eu am fost tanara...). As vrea doar sa spun ca relatiile intre oameni evolueaza in diferite feluri. Exista perioade in viata cand se pierd legaturile, dar unele prietenii rezista...

Exemplu...Intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului am serbat-o (si) in Germania. Cu aceasta ocazie colega mea de banca din clasa a 8-a m-a invitat sa stau la ea. Dupa clasa a 8-a fusesem la acelasi liceu, dar in clase diferite. Apoi nu ne-am mai vazut, 20 de ani si chiar nu stiam prea multe despre ea. Dar cand "m-am inscris" la intalnirea din Germania ea a spus sa stau la ea si a insistat. Am vorbit la telefon si a spus ca ne ia din gara de la capatul peronului. Intrebare a sotului meu "Si cum o sa va recunoasteti?" "Cum adica?" Ne-am vazut, ne-am pupat si am inceput sa discutam ca si cand....am fi fost pana in ziua precedenta colege de banca....

E ca inotul (sau mersul pe bicicleta, se spune...). In mod uluitor, unele relatii se reiau dupa ani din acelasi "loc" de unde au ramas...Crede-ma, mi s-a intamplat de mai multe ori.

In ceea ce priveste relatia mea cu Gheorghe, dupa ce nu am mai lucrat impreuna ne-am mai intalnit, inclusiv asa cum zici tu. Adica am trecut pe langa institutia unde lucra si am intrat sa vad ce mai face Gheorghe. Sau sa vedem, fiindca am fost si cu copiii. Si am stat de vorba ca prietenii...Cu timpul eu am fost tot mai ocupata cu copiii si el tot mai ocupat cu munca...

Inca ceva: nu stiu ce as fi putut eu "casnica si saraca" sa fac pentru Gheorghe-persoana-importanta dar, daca mi-ar fi cerut un serviciu as fi facut tot ce-mi statea in putere sa-l ajut. De aceea m-am asteptat ca si el sa faca ceva pentru mine....

Si - se pare ca azi am chef de scris...Am o matusa...De fapt, o "fosta matusa" ca a divortat de mult de unchiul meu. In urma cu mai bine de 20 de ani tatal meu l-a ajutat mult pe fiul ei...Tatal meu avea multi bani, o pozitie...Acum matusa mea lucreaza in strainatate si are bani. Cand vine in Romania imi aduce tot felul de cadouri si....imi da bani. M-am simtit foarte jenata de asta si i-am spus: "Chiar nu inteleg de ce imi dai bani..." Si mi-a spus ca tatal meu a ajutat-o cand a putut "si cine ar fi crezut ca lucrurile se vor schimba. Acum iti dau eu tie bani, ca am. Si acum, cine stie cum se invarte roata, ce va fi peste 10-15 ani." Si eu m-am gandit ca sigur eu nu voi avea peste 10-15 ani bani sa o ajut pe ea. Dar apoi m-am gandit ca, in urma cu 25-30 de ani sub nicio forma nu as fi crezut ca va veni momentul in care ea sa-mi dea mie bani. A, da si a avut un divort urat cu unchiul meu, mult timp nu au existat niciun fel de relatii directe intre ea si familia noastra....Oameni si oameni....

Sabina spune:

Hai mai ca glumeam -:)




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo