M-am hotarat.........adoptie-cap.51

Mariaa spune:

Asi, asa tin cei de la DPC cursul..nu stiu cum se face in alte centre...ne-au chemat pe toti in fiecare luni intre 9 si 13, timp de o luna; apoi pana la acordarea atestatului am inteles ca trebuie sa aiba loc 6 intalniri intre cuplul solicitant si cei de la DPC, asistenta sociala, psiholog si cine o mai fi implicat.
Salviae, cum adica, la ce te referi? tu aduni acum actele sau in ce faza esti?
cand am depus cererea in 9 septembrie am fost anuntati ca din 6 oct. incepe cursul (ultimul pe anul asta), deci pentru noi nu a fost o surpriza. chiar am vrut neaparat sa nu-l ratam.

ce de 'miscari' in ultima vreme pe aici, Doamne Ajuta! numai vesti bune sa vina la toata lumea!
va pup, trebuie sa fug

pentru Emma


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

Salviae spune:

Mariaa,am depus si noi dosarul,am avut o vizita la domiciliu(vineri),am fost la psiholog(marti) si acum asteptam sa ne cheme la curs.Suntem 3 familii care vom merge impreuna,una a depus dosarul inainte de noi, cealalta dupa noi si ni s-a spus ca trebuie sa ajungem cu toti in aceeasi faza si doar atunci o sa fim chemate la sediul DPC.Abia astept

Anca,ce mai face fetita ta?

Anca Wish spune:

Salviae, felicitari!

Fetita mea face bine. Ne chinuim cu recunoasterea cifrelor si a anotimpurilor. Asta a fost "tema pentru acasa" data de logoped.

Avem si ceva probleme legate de comportament. De cand am adus-o acasa, e obsedata de tzatze. Ma urmareste peste tot ca sa ma pipaie, imi ridica tricoul ziua si noaptea in somn, vrea sa suga (!!!) si daca la inceput am zis ca-i va trece si am incercat sa-i explic in toate felurile care mi-au trecut prin cap, ca ea nu mai e bebe si ca eu nu am lapte, continua sa faca asta destul de des.

De curand, exasperata de alergatura prin casa, am intrebat-o cine a invatat-o sa faca asta. Mi-a zis numele maternalei, care nu avea lapte, dar o lasa sa faca asta. Am ramas blocata si brusc m-a apucat scarba. Femeia aia are 60 de ani si minte ioc.
O sa vorbesc cu psihologul care se ocupa de noi, sa vad ce ma sfatuieste.

Ma apuca groaza cand ma gandesc pe mana caror dezaxati ajung unii copiii.



"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

cons spune:

Irene, Felicitariiiiiiiiiiiiii!
Trebuie, intr-adevar sarbatorit.
Sabineta si eu iti sunt alaturi.
Anca, acest comportament al fetitei nu il lua in considerare ca pe ceva rau.
Eu tin minte ca acest lucru il faceam cu bunica mea, am fost foarte atasata de ea. Acest lucru l-am patit si cu Lau meu. Imi ridica tricoul si imi spunea ca vrea sa pupe si sa bea laptic. Initial nu i-am dat voie, iar apoi l-am intrebat unde a vazut asta si mi-a zis <<in parc>>. Apoi i-am dat voie, acum i-a mai trecut, cateodata isi aminteste si-mi zice ,,da-mi voie sa pup si eu,,. Cred ca fac acest lucru si din instinct.

Manuelita spune:

Buna Anca,
no comment despre maternala, mi s-a facut pielea de gaina, nu vreau sa ma gandesc mai departe.....

Insa, tocmai citesc o carte despre Toddler Adoption (adoptia copiilor intre 1 an si 3 ani) si una dintre metodele principale de formare a atasamentului (atasamentul se formeaza pe parcursului unei perioade mai lungi in cazul unui toddler decat a unui infantcf specialistilor) este metoda regresiei. Adica se incurajeaza copilul sa regreseze emotional pina la o varsta emotionala mai mica. Of, o iau de la capat, sper sa reusiti sa intelegeti ceva din toata dezordinea asta de idei a mea. Abilitatea de a se atasa se formeaza in principal in primii 2 ani de viata cand copilul este mai dependent de adultul care il ingrijeste, si se formeaza printr-un cerc: copilul are o nevoie, exprima nevoia (ex prin plans), adultul indeplineste nevoia, copilul se simte bine, capata incredere in faptul ca adultul ii indeplineste nevoile in mod continuu, stabil si prompt ori de cate ori apar => atasament . Nevoia principala in cazul copiilor, net superioara celorlalte nevoi este hrana, care in perioada principala a formarii atasamentului se indeplineste prin supt. Dandu-i voie copiluli sa regreseze emotional ii dai voie sa “innoade lucrurile” de undeva mai de aproape de momentul nasterii sale, dandu-I voie sa regresez ii dai voie sa manifeste apropiere de tine mai mult, cum se manifesta un sugar, se recupereaza practic o parte importanta din ce s-a pierdut. Exemplul de regresie cel mai important din aceasta carte este hranirea (1-2 mese pe zi, in special masa de seara) toddler-ului (nu stiu cum se traduce in romana, help ca ma enerveaza englezismele) cu biberonul dupa plasarea lui in familia adoptive.
Practic: se recomanda mamelor adoptive sa isi ia un scaun –balansoar, sa-l acopere cu o patura sau ceva foarte moale, si sa isi hraneasca la ore fixe copilul cu biberonul (desi e trecut de varsta la care copii mananca cu biberonul) tinandu-l in brate stand in balansoar; ideal este ambii sa fie mai dezbracati, in lenjerie spre exemplu sau haine foarte subtiri, pentru ca copilul sa intre cat mai mult in contact cu corpul mamei. Acest ritual poate fi folosit un timp indelungat, poate fi modificat cu timpul in functei de varsta copilului si mai tarziu poate fi folosit ca moment pentru a vorbi despre adoptie.
Un alt aspect este ca frigul stimuleaza retrairea traumei abandonului intr-un mod neconstructiv (zic neconstructiv pentru ca jelirea pierderii suferite este un mod cponstructiv care trebuie sprijinit de parintii adoptivi sin u innabusit prin comportament de genul: nu mai plange, nu ai de ca sa suferi, opreste-te), de aceea trebuie tinut tot timpul la o temperature cat mai confortabila.
O alta idée foarte interesanta mi se pare aceea ca in cazul copiilor adoptati la varsta in discutie este posibil ca simturile lor san u fi fost stimulate sufficient pina la varsta respectiva, fiind foarte important ca ei sa fie ajutati sa recastige sensibilitatea simturilor . Metode pentru aceasta sunt folosirea hainelor si lenjeriilor de pat din materiale cat mai pufoase, moi, placute; folosirea spumelor de baie si a produselor aromate, masajul de seara cu uleiuri parfumate, muzica, etc. Nu e vorba aici numai de confort ci de dezvoltarea pe toate planurile a copiilor care este astfel stimulate.
Abilitatea de a se atasa de care se tot face caz in afara pare sa influenteze nu numai toate relatiile viitorului adult, ci pur si simplu intreaga lui personalitate, expresie a inteligentei, dezvoltarea cf potentialului genetic.

Inca ceva interesant din cartea asta: majoritatea parintilor adoptive sunt deranjati de atasamentul copilului fata de persoanele care au avut grija de el inaintea adoptiei. Opinia autoarei (printer altele si ea mama adoptive a unui baietel adoptat la 1,5 ani) impartasita de foarte multi specialisti esxte ca e infinit mai usor si mai benefic (dpdv al dezvoltarii unui copil si al usurintei ptr parintii adoptive) sa transferi atasamentul de la o persoana la altul decat sa creezi atasament cu un copil care nu a mai fost atasat.

Scuzati incoerentele, m-am grabit#61514; Sper ca nu va plictist postul meu deosebit de lung….

Mariaa spune:

noi n-am avut nici o vizita la domiciliu si nici n-am discutat cu psihologul inca. cred ca fiecare DPC isi face 'schita' dupa cum are pozibilitatea. aici am inteles ca sunt multe familii din urma care asteapta inca atestatul - sunt putine asistente sociale si se impart cum pot la atatea chestii. 'om vedea ce urmeaza.

Anca, m-am crucit...Dumnezeule ...

pentru Emma


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

cons spune:

Manuelita,
Cred ca este foarte interesanta cartea pe care o citesti.
Lucrurile sau intamplarile de care povesteti cred ca multe dintre ele noi le-am facut din instinct. Eu asa am procedat fara sa citesc cartea, ba mai mult inca si acum prefera laptele de la biberon, iar daca incearca sa-i dea laptic bunica sau mamaia le refuza, doar de la mine bea lapticul.

Manuelita spune:

Cons, e foarte bine, in carte scrie si ca nimeni altcineva sa nu hraneasca asa copilul (numai mama si tata), si in general in perioada de acomodare sa se evite pe cat posibil hranirea copilul de alte persoane (bunici, bone, etc)
Cat are bebele tau?

Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.

Anca Wish spune:

Manuelita, iti multumesc frumos pentru ce ai scris. Foarte interesant si logic.
Ideea e ca incerc sa intorc un pic timpul si o scot din baie, de exemplu, intr-un prosop mare si o aduc in camera asa, unde o rasfat si ea face ca un bebe si-mi zice ca vrea lapte din biberon si pampersi. M-am gandit ca ar vrea sa retraiasca acea perioada din viata ei cu mine, cu noi. Daca as face asta, sunt convinsa ca ar vrea sa repetam experienta in fiecare zi si exista riscul sa picam in panta cealalta.
Super interesanta chestia cu frigul.

Eu gasesc normal atasamentului copilului fata de maternali, mai ales daca au fost ingrijiti bine si le-au adus o farama de fericire. Sunt perfect de acord in privinta trecerii mai usoare a afectiunii dintr-o parte in alta. Dana e un copil extrem de tandru. Te-ar pupa si mangaia intruna.
Aseara mi-a luat fata in maini, m-a pupat pe frunte (!!!) si mi-a spus ca sunt frumoasa, dar am fundul cam mare

Iti multumesc inca o data!

Rozi spune:

Felicitari fetelor care au vesti bune! Mult si rapid succes celor care sunt in curs cu actele!

Vreau sa-i scriu Ancai: stiu pe cineva (nu scriu cine ca citeste si ma bate care, atunci cand era mica, in loc sa doarma cu o perna/patura/plush, dormea cu mana la sanul mamei, direct pe piele. Cred ca a facut-o pana tarziu. Si sa stiti ca nu era nimic depravat/dezaxat in asta. Iar azi fetita aceea este absolut normala psihic (zicem noi ) si are doi copii foarte reusiti. Deci, Ancuta, nu cred ca ar trebui sa te shocheze "stirea" asta

Din cate stiu eu, un copil are mai multe perioade in care "regreseaza" psihologic, in general catre perioade in care s-a simtit in singuranta, stabil psihic. Poate Dana isi cauta securitatea pe care o stia, fata de situatia noua, cu totul nou in jur, este ca atunci cand cauti un reper cunoscut intr-o zona in care pasesti pt prima data. Eu zic sa-i "cauti in coarne" de data asta Te pup si va pup!