Infidelitate? Motive, efecte, pareri...
Raspunsuri - Pagina 6
simonav_2000 spune:
quote:
Originally posted by reiki
Cei care au trecut prin asta stiu ca atunci cind ajungi sa inseli nu o faci pentru ca acasa iti este grozav, ci tocmai cauti ce iti lipseste. Acel ceva de care ai nevoie si pe care nu il mai primesti de la cel pe care l-ai ales sa iti fie tovaras de drum. Cauti acel ceva care sa iti umple golul ramas acasa. Putini sunt acei care o fac din curiozitate sau din razbunare. Deci in principal cauti un lucru pe care l-ai pierdut sau pe care nu l-ai avut niciodata cu adevarat.
Subscriu la asta reiki!
quote:
Originally posted by reiki
Pina la urma ce este mai bine sa faci, ce-ti spune inima sau mai bine sa respecti regulile societati in care traim?
Ce este mai important sa incerci sa cladesti ceva sau sa nu distrugi?
Raman intrebari retorice si pentru mine... Si nu vad pe nimeni indreptatit sa ne raspunda la ele.
Arhistefy spune:
Poate doar sa tinem seama de faptul ca si binele facut si raul ni se intorc in aceeasi masura.
Arhistefy
reiki spune:
quote:
Originally posted by Arhistefy
Poate doar sa tinem seama de faptul ca si binele facut si raul ni se intorc in aceeasi masura.
Arhistefy
Ce este bine si ce este rau?
Reiki
GabiG spune:
Pina la urma ce este mai bine sa faci, ce-ti spune inima sau mai bine sa respecti regulile societati in care traim?
Ce este mai important sa incerci sa cladesti ceva sau sa nu distrugi?
quote:
Eu cred ca in momentul in care descoperi ca partenerul tau nu este iubirea vietii tale si ai sansa sa traiesti o astfel de iubire (chiar si pentru o perioada de timp) ar fi bine sa-ti asculti inima. Sint atitia oameni pe lumea asta care mor fara a fi iubit cu adevarat macar o data.
Dar daca se intimpla sa fii deja casatorit si sa ai un copilas, doi...traieste iubirea si ramii cu familia (in cazul in care esti fericit in familie).
Nu stiu, vorbesc si eu...E o chestiune complicata si nu s-ar face atita tam-tam pe marginea ei daca ar exista solutii si raspunsuri clare. Am dreptate?
si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi
Arhistefy spune:
Primul meu sot, cu care am fost casatorita 3 ani, a venit intr-o dimineata acasa (pleca mult in "delegatii") si mi-a spus "vezi ca azi noapte am devenit tatic. am un baiat". Bineinteles ca nu cu mine. Cu mine nu vroia sa aiba atunci copii pentru ca eram prea tanara (aveam 22 de ani). Avea deci o relatie ce dura de mai bine de 1 an, timp in care eu nu am simtit nimic. Poate eram prea tanara, nu stiu.A urmat un divort si ani de zile in care nu am mai avut incredere sa ma mai deschid in fata nici unui alt barbat, pentru ca nu mai aveam putere sa mai trec prin agonia prin care trecusem deja. Acum sunt bine, sunt langa un om minunat (e drept ca nu suntem casatoriti) dar incontinuu, intr-un coltisor al mintii, exista indoiala "daca mi se va intampla din nou?" Vorbim de infidelitate si de cum am actiona noi. Dar Doamne, ce cumplit poate sa doara cand suntem noi cei inselati.
Mihaela
Danza spune:
Eu nu mi-am inselat partenerul niciodata. Desi nu suntem casatoriti, stam impreuna de 6 ani, avem si un copil minunat care in curand face 2 anisori, dar relatia ns scartie din toate balamalele - nimic nu mai ca inainte, ne certam des, ne injuram si cel mai rau e ca ambii simtim ca nu mai avem nici o sansa impreuna. Si poate uneori ma bate gandul sa gasesc pe cineva de suflet, anume din motivul zis mai sus, care sa ma iubeasca, sa ma respecte si sa aprinda flacara din mine - dar nu pot, este peste puterile si principiile mele, mai e si copilul la mijloc si tare n-as vrea sa sufere sau sa-i gasesc un tata suplinitor. Nu ma pot uita la nici un barbat ca la un posibil partener/sot. Nu stiu, poate va trebui sa treaca inca mult timp ca sa se vindece ranile din sufletul meu, rani provocate nu de inselare din partea lui, ca nu sunt sigura daca m-a inselat sau ba, dar de tot comportamentul lui, de atitudinea lui ambigua, de minciuni in special - nu numai o data l-am prins cu mata-n sac (nu neaparat cu o femeie, dar imi spunea ca e la servici, iar eu vorbeam din anticamera clinicii unde muncea si unde imi spunea secretara ca azi are liber sau alta poanta ca munceste si duminica pana la 22.00, iar eu afland din pura intamplare ca duminica clinica la care lucreaza e inchisa).
Acum sa vedem ce mai urmeaza, nu fac altceva decat sa plutesc dupa flux, asteptand ceva in viata, dar nu stiu ce...cred ca sunt prea fricoasa...
Am devenit atat de indiferenta de soarta mea, incat nu sper la nimic altceva decat sa-mi copilasul sanatos, sa ma ocup de el, sa muncesc pt el ca sa nu-i lipseasca nimic.
Cami, Babee, Mihaela, Arhistefy >>> mii de 
pt puterea si intelepciunea de care ati dat dovada in incercarile cumplite.
Cu drag,
Dana, mamica lui 
Danutz - 2 ani pe 20 septembrie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599
mihaelas spune:
Mi s-a intamplat sa fiu cea inselata si de atunci am ramas cu un singur gand: DE CE? De ce acela care imi declara ca ma iubeste, timp de 8 ani (desi l-am prins deseori cu minciuna...), a putut sa faca asa ceva? De ce nu a ales o cale onorabila, in care sa nu ma calce asa in picioare, ceva de genul: nu te mai iubesc, hai sa ne despartim sau hai sa remediem ce nu merge? Ce l-a facut sa nu respecte pe cea care i-a facut un copil? Amanta lui (una dintre ele) mi-a zis ca am fost o proasta ca nu am reusit sa il tin langa mine pe barbatul care mi-a facut un copil. Stiti ceva? Imi pare bine ca nu am reusit sa tin un asemenea om langa mine. Daca vrei cu adevarat sa fii cinstit si integru, nu e imposibil sa renunti la o aventura. Nici nu te gandesti ca ai putea face asa ceva. Mi s-a intamplat, de cand am statutul de femeie libera, sa fiu "agatata" de barbati care arata foarte bine, colegi de serviciu, despre care stiam ca sunt insurati, ba chiar aveau si copii... I-am intrebat de ce... si raspunsul a fost... de ce nu, atata timp cat nevasta nu stie? De ce nu, daca se poate sa obtina putina diversitate? Ma oripileaza gandul ca ei (acuma sa nu va ganditi ca au fost vreo 20:)) nu considera lipsa de respect pentru sotia lor sa calce stramb...
Si ma doare cumplit faptul ca am dat mai mult decat ar fi meritat... si am primit ... ce am primit. Si mai e un mic amanunt... nu consider ca m-a inselat doar pe mine, sotia lui. Ci si pe copil. Am dreptate?
Eu nu cred ca e o solutie inselatul atunci cand iti lipseste ceva acasa si incerci sa suplinesti acel ceva. Si cand inseli... inseli nu numai persoana care si-a pus toate sperantele in tine si ti-a daruit totul.. te inseli si pe tine insuti. Decazi moral... devii un NIMENI. Devii scalvul propriilor tale minciuni, care te trag in jos. Scuze daca jignesc... insa asta cred. EU nu ma pot cobora atat de jos si sa ma calc asa in picioare...
Sper ca am fost coerenta, Nu stiu daca era un raspuns asa cum il doreati, insa asta e parerea mea.
simonav_2000 spune:
quote:
Originally posted by mihaelas
Eu nu cred ca e o solutie inselatul atunci cand iti lipseste ceva acasa si incerci sa suplinesti acel ceva. Si cand inseli... inseli nu numai persoana care si-a pus toate sperantele in tine si ti-a daruit totul.. te inseli si pe tine insuti. Decazi moral... devii un NIMENI. Devii scalvul propriilor tale minciuni, care te trag in jos. Scuze daca jignesc... insa asta cred. EU nu ma pot cobora atat de jos si sa ma calc asa in picioare...
Sper ca am fost coerenta, Nu stiu daca era un raspuns asa cum il doreati, insa asta e parerea mea.
Mihaela si bb Iulia Mihaela
Poate ai dreptate, Mihaela, ca nu e o solutie inselatul din lipsa acelui ceva in casa. Tocmai lipsa acelui ceva te impinge sa o faci. Dupa ce te bati cu muntii, trec anii si incerci sa obtii acel ceva si-l vezi ca nu apare... Dupa ce vezi ca celui de langa tine putin ii pasa daca ai ce-ti trebuie, daca ai clipe de fericire sau esti macar multumita, crezi ca te mai gandesti ca te-ai injosit si ai inselat? Atunci iti spui: daca tot am incercat tot si nu s-a intamplat nimic, asta o fi chiar asa grav?
Nu judec pe nimeni, te rog sa nu ma intelegi gresit. Sincer nu ma cred un NIMENI. Sunt tot eu, poate un pic mai sensibila si multumita ca m-a apreciat si m-a iubit cineva in viata. Nu ma simt nici sclava minciunilor mele pentru ca am spus adevarul si nici macar atunci n-am fost intrebata DE CE? Ce ti-o fi lipsit?
Reiki poate sa ne explice mai multe, din experienta celor doua ipostaze.
Simona
reiki spune:
quote:
Originally posted by mihaelas
Mi s-a intamplat sa fiu cea inselata si de atunci am ramas cu un singur gand: DE CE? De ce acela care imi declara ca ma iubeste, timp de 8 ani (desi l-am prins deseori cu minciuna...), a putut sa faca asa ceva? De ce nu a ales o cale onorabila, in care sa nu ma calce asa in picioare, ceva de genul: nu te mai iubesc, hai sa ne despartim sau hai sa remediem ce nu merge? Ce l-a facut sa nu respecte pe cea care i-a facut un copil? Amanta lui (una dintre ele) mi-a zis ca am fost o proasta ca nu am reusit sa il tin langa mine pe barbatul care mi-a facut un copil. Stiti ceva? Imi pare bine ca nu am reusit sa tin un asemenea om langa mine. Daca vrei cu adevarat sa fii cinstit si integru, nu e imposibil sa renunti la o aventura. Nici nu te gandesti ca ai putea face asa ceva. Mi s-a intamplat, de cand am statutul de femeie libera, sa fiu "agatata" de barbati care arata foarte bine, colegi de serviciu, despre care stiam ca sunt insurati, ba chiar aveau si copii... I-am intrebat de ce... si raspunsul a fost... de ce nu, atata timp cat nevasta nu stie? De ce nu, daca se poate sa obtina putina diversitate? Ma oripileaza gandul ca ei (acuma sa nu va ganditi ca au fost vreo 20:)) nu considera lipsa de respect pentru sotia lor sa calce stramb...
Si ma doare cumplit faptul ca am dat mai mult decat ar fi meritat... si am primit ... ce am primit. Si mai e un mic amanunt... nu consider ca m-a inselat doar pe mine, sotia lui. Ci si pe copil. Am dreptate?
Eu nu cred ca e o solutie inselatul atunci cand iti lipseste ceva acasa si incerci sa suplinesti acel ceva. Si cand inseli... inseli nu numai persoana care si-a pus toate sperantele in tine si ti-a daruit totul.. te inseli si pe tine insuti. Decazi moral... devii un NIMENI. Devii scalvul propriilor tale minciuni, care te trag in jos. Scuze daca jignesc... insa asta cred. EU nu ma pot cobora atat de jos si sa ma calc asa in picioare...
Sper ca am fost coerenta, Nu stiu daca era un raspuns asa cum il doreati, insa asta e parerea mea.
Mihaela si bb Iulia Mihaela
Oare cind te minti mai mult, oare cind devi un NIMENI? Atunci cind esti nefericit/a si nu reusesti sa faci nimic sa schimbi ceva si te complaci in starea asta de lucruri sau atunci cind incepi sa iubesti si incepi sa te simti iubit/a linga cineva care uneori poate fi doar o "iluzie" a acelui lucru pe care l-ai pierdut (adica atunci cind incepi din nou sa traiesti)?
Conteaza mult aproape orice amanunt!
simonav_2000 spune:
quote:
Originally posted by reiki
Oare cind te minti mai mult, oare cind devi un NIMENI? Atunci cind esti nefericit/a si nu reusesti sa faci nimic sa schimbi ceva si te complaci in starea asta de lucruri sau atunci cind incepi sa iubesti si incepi sa te simti iubit/a linga cineva care uneori poate fi doar o "iluzie" a acelui lucru pe care l-ai pierdut (adica atunci cind incepi din nou sa traiesti)?
Conteaza mult aproape orice amanunt!
Bine zis, Reiki, asa ma intreb si eu!