Infidelitate? Motive, efecte, pareri...
Raspunsuri - Pagina 10
imagine_me spune:
quote:
Originally posted by Victoria
Eu nu am inselat, si, sper, nici nu am fost (sau nu stiu eu...). Ce sa spun, de cate ori am intalnit barbati insurati (si cand nu eram casatorita, si acum, dupa ce m-am maritat)foarte atractivi, si care mi-au dat de inteles ca ar fi dorit... ma rog.... o relatie (evident extraconjugala), am fugit ca de... naiba..."Frantura de fericire" de care spunea cineva mai sus pe care as fi furat-o de la alta femeie, si copii, eventual, mi se parea murdara... Si, sincer, sunt prea orgolioasa sa capat niste franturi de iubire, furate in pauza de masa sau dupa program...cu unii din ei am discutat... barbateste, le-am spun ca da, sunt niste persoane placute, dar eu am nevoie de partener si duminica si sarbatorile legale... au inteles, au plecat capul si au plecat
Nu fac morala nimanui, spun doar ce simt eu.
V.
veni, vidi, Victorie!
Mare dreptate ai ! Dar daca-mi dai voie alea n-ar fi fost franturi ci doar "firimituri de fericire". Nici nu stii de ce calvar te-ai scutit tu singura in cazul in care ai fi devenit 'cealalta' ...:)
leda spune:
Sa presupunem ca te indragostesti de un barbat. Esti libera ca pasarea cerului si el la fel. Te intilnesti cu el, ti se pare ca-l cunosti, incepi sa-l iubesti. Si el se simte bine cind e cu tine. Totul merge bine, dar simti ca ceva nu este la locul lui. O umbra este tot timpul intre voi si chiar daca nu stii cine este, doar el te-a asigurat ca este liber, este prezenta si ii simti parfumul, o vezi reflectata in privirea lui cind se uita la tine. Esti "condamnata" sa fi mereu "cealalta". Ce faci? Nu-i asa ca lupti? Dar nu e usor sa lupti cu o umbra! Deci? Renunti. Gresit! Poate ca ai ajuns sa-l iubesti tocmai pentru ca el iubeste atit de profund. Si atunci? Nu merita sa fie iubit la fel sau poate chiar mai mult?
E usor sa spui ca nu vrei sa fi "cealalta" cind "prima" este nominalizata si la locul ei, dar poate fiecare este "cealalta". E valabil si pt. voi barbatii.
Sa incercam sa iubim pt. ceea ce este cel pe care-l iubim si nu pentru ce am vrea noi sa fie. Dragostea nu este un razboi! Cind vom invata sa iubim vom fi o idee mai fericiti.
Denisa_35 spune:
Intr-o casnicie e nevoie de multa intelegere si toleranta, petru a trece de marele examen : acela al timpuluicare se scurge impasibil...oricat de intense sunt sentimentele, timpul mai sterge din intensitate dar raman in schimb respectul uunu partener fata de celalalt....In viata trecem prin perioade si perioade, mai bune mai rele, care vin si trec....totul e sa avem si putina rabdare. Atunci cand se pune problema infidelitatii...e greu de spus. Unii (unele)traiesc aventuri de tot felul mental (ceea ce este de preferat intrucat mintea unui om este singurul loc unde nu poti patrunde decat cu voia acestuia) iar altii chiar sunt infideli la propriu...acum depinde de constiiinta fiecaruia..unii o fac cu sange rece iar altii o fac din intamplare...dar oricum se intapa tot nu e OK.
Daca mi-as insela sotul, n-as mai putea sa ma privesc in oglinda...n-as putea trai cu povara greselii mele. Daca relatia nu ar mai merge DELOC, DAR DELOC, PE NICI UN PLAN, atunci despartirea este cea mai la indemana solutie. Daca m-ar insela el pe mine, cred ca as incheia relatia si punct Fara scandal, fara regrete. Nu poti sa mai ai o viata normala, atata timp cat intre noi s-a strecurat neincrederea, suspiciunea....nu mai merge!
Si apoi stiti voi cum este : dupa o palma vine si a doua, dupa o aventura vine si a doua si tot asa....
Think about it!
Denisa si copilul Alecu
reiki spune:
quote:
Originally posted by Denisa_35
Daca mi-as insela sotul, n-as mai putea sa ma privesc in oglinda...n-as putea trai cu povara greselii mele. Daca relatia nu ar mai merge DELOC, DAR DELOC, PE NICI UN PLAN, atunci despartirea este cea mai la indemana solutie. Daca m-ar insela el pe mine, cred ca as incheia relatia si punct Fara scandal, fara regrete. Nu poti sa mai ai o viata normala, atata timp cat intre noi s-a strecurat neincrederea, suspiciunea....nu mai merge!
Si apoi stiti voi cum este : dupa o palma vine si a doua, dupa o aventura vine si a doua si tot asa....
Think about it!
Denisa si copilul Alecu
Buna Denisa,
Ce voi scrie aici nu este pentru a te supara, departe de mine gandul asta, dar ce spui tu aici sunt niste clisee.
Daca vreodata vei ajunge sa-ti inseli sotul sa sti ca ai sa te poti privi incontinuare in oglinda, si ai sa poti trai cu "povara greseli tale". Pentru ca atunci cind inseli nu o faci pentru ca celalalt este urit, prost, nesimtit, ... o faci pentru ca vezi in el ceva deosebit. Ceva ce nu ai gasit/avut pana atunci sau nu mai ai. Nu o sa-ti fie povara, din contra, sa-ti placa.
Daca vei fi inselata vei incheia relatia fara scandal (poate), dar fara regrete ma indoiesc. Vei regreta si te va durea cumplit, iti spun eu din propie experienta. Daca crezi ce spui atunci deja nu mai ai o relatie.
Nu poti sa mai ai o viata normala ..... nu mai merge" pai daca il iubesti cu adevarat, ai sa-l ierti si ai sa te rogi sa nu se intimple si a doua oara, ai sa te rogi sa fie adevarat ce spune ca a fost ceva trecator si ca nu se va mai intimpla.
Think about it!
Mazarica spune:
Eu n-am inselat si nici nu cred ca am fost inselata.Suntem la inceput si nu sunt buna de sfaturi.
Dar raspunsul lui reiki mi-a adus aminte de cartea Arcul de Triumf. Personajul principal , un el, este inselat de iubita. Reactia lui initiala este furia, dar apoi incepe sa-si doresca din tot sufletul ca ea sa stea langa el sa nu plece la celalalt . Initial ,am fost socata, cum sa te umilesti in asa hal si sa te rogi sa stea langa tine cand stii ca te-a inselat, dar oare dragostea nu chiar asta inseamna? Sa stii sa ierti si s-o iei de la capat ? Ferice de cei ce pot. Eu chiar nu stiu cum as reactiona, ma rog sa nu fiu pusa in situatia de a afla (cum as reactiona) .
mali spune:
Fetelor ma bag si eu in vorba si imi spun umila parere. Daca va veni momentul in care voi afla ca sotul meu mult prea iubit de mine ma inseala, inainte de a-l acuza trebuie ma intreb si sa-l intreb unde am gresit EU, ce nu am facut si trebuia sa fac etc. Inainte de toate nu uitati ca barbatii au instinct de vanatoare iar scopul vanatorii este prada, cu cat prada lui este mai greu de cucerit cu atat tot ritualul asta al vanarii este mai interesant pentru el, devine o provocare pe care o accepta din multe motive (orgoliu ,placere). Odata cu semnarea contractului intre noi si ei, noi am incetat sa mai fim o prada, victoria lor e asigurata, ne-au bagat in tolba si pleaca cu noi acasa si este aici unde incepe partea cea mai grea pentru noi, sa invatam sa ii tinem langa noi oferindu-le ceea ce au nevoie pentru ca cel mai greu lucru nu este sa cuceresti ci sa pastrezi ceea ce ai cucerit. Cand aveam 16 ani am cunoscut o pensionara de 80 de ani, fosta profesoara de engleza, care mi-a dat niste sfaturi pe care nu prea le-am inteles eu la varsta aia insa cu vremea, cand am luat cunostinta cu lumea barbatilor, am inteles si, mai mult, am pus in practica. Mi-a spus ca nevasta TREBUIE sa fie pentru barbat totul: iubita, amanta, prietena, mama, sora, prostituata si, poate cel mai important lucru, sa il las sa respire, sa nu ii iau libertatea. Ea asa reusise sa isi tina langa ea si sa-l faca fericit pe omul pe care il iubea si asta aproape 60 de ani!!! M-au costat ani si cateva relatii sa inteleg foarte bine acest lucru insa acum implinirea mea din acest punct de vedere a venit si nu e fericire mai mare ca atunci cand el imi spune ca vede in mine o femeie cu 1000 de chipuri. Desigur ca mi-e teama ca poate va veni ziua in care el isi va dori altceva decat ceea ce sunt eu si tocmai de aia sunt tot timpul cu garda sus si incerc in fiecare zi sa ii arat ca eu sunt cea pe care a cautat-o si nu alta pentru ca m-ar durea mai mult sa stiu ca nu ma inseala din constiinta, din datorie fata de mine. Daca asta ar fi motivul pentru care nu m-ar insela si nu pentru ca gaseste in mine tot ceea ce are el nevoie inseamna ca eu mai am de lucru cu mine, ca procesul de invatare nu s-a terminat si ca, probabil, nu se va termina niciodata.
mignone spune:
Are dreptate Reiki, te poti privi in ochi - chiar daca ai crezut ca nu va fi asa, ca tu nu vei fi in stare... si totusi poti, daca infidelitatea e nascuta din iubire, si nu din razbunare sau alt motiv. Fiindca in iubire totul e permis, si-atunci nu te poti simti vinovat, cel putin nu in totalitate, ai sufletul prea sus, prea inaltat printre ingeri ca sa-ti mai pese de morala sociala.
Sa dea cu piatra cel ce se stie fara de pacat...
monica spune:
Jumatate ieri,jumatate azi. asha am reushit sa citesc toate raspunsurile. un subiect înteresant si interventii si mai interesante.
Am vrut doar sa va transmit gândul meu bun tuturor, în egala masura celor care ati fost sau n'ati fost înselati, celor care ati fost sau n'ati fost în postura de "celalalt"..
Acelora care spuneti "niciodata n-o sa'mi înshel partenerul.." sau "nu ma va înshela niciodata"...NEVER SAY NEVER!! Gânditi-va mai bine pret de un minut macar, sincer si fara ascunzishuri: chiar sunteti convinse/convinsi ca nu o veti face niciodata???Da' sincer!! Puteti voi garanta lucrul asta?? Eu una n-am trecut prin experienta asta (de a-mi însela sotul, ca în rest..."cealalta" am fost acum o suta de ani iar înselata de sotul meu habar n'am, desi nu cred..) dar zau ca daca ma gândesc mai bine nu garantez nicicum actiunile mele viitoare. Si nu cred ca ar trebui neaparat sa nu fiu multumita cu ce am acasa ca sa ma trazneasca vreodata ideea...Habar n-am, nu cred ca se va întâmpla asta vreodata, dar ca sa spun cu mâna pe Biblie ca SIGUR nu se va întâmpla...n-ash putea! Dupa cum nu cred ca sotul ma va însela vreodata...dar cine shtie?! Cert e ca nu-mi pierd vremea framântându-ma pe subiectul asta "oare ma însheala??" Sunt norocoasa poate pentru faptul ca formam un cuplu în care gelozia nu-si are locul sau cel putin nu în dozele în care sa degenereze în paranoia. Incredere, oarece libertate de miscare, ceva pasiune (înca mai exista:D)...pe scurt, asa s-ar caracteriza iubirea noastra. Ce-o fi mai încolo...Dumnezeu cu mila lui!
A! cu gândul, nu! nu sunt de acord ca asta înseamna sa însheli cu adevarat!! Doamne fereshte! Pai înseamna ca am fi amândoi, si eu si el, campioni!:D:D:D
Liniste în suflete va doresc tuturor!!
Monica
leda spune:
quote:
Originally posted by mignone
Are dreptate Reiki, te poti privi in ochi - chiar daca ai crezut ca nu va fi asa, ca tu nu vei fi in stare... si totusi poti, daca infidelitatea e nascuta din iubire, si nu din razbunare sau alt motiv. Fiindca in iubire totul e permis, si-atunci nu te poti simti vinovat, cel putin nu in totalitate, ai sufletul prea sus, prea inaltat printre ingeri ca sa-ti mai pese de morala sociala.
Sa dea cu piatra cel ce se stie fara de pacat...
Si in plus nu exista niciodata numai cistigatori. Lacrimile invinsilor fac ca totul sa fie adevarat. Iar cind se inchide o usa, intotdeauna Dumnezeu deschide cel putin o fereastra. Poate s-a intimplat asa ca sa se evite o nenorocire mai mare. Important este ca, preocupat fiind sa-ti lingi ranile, sa nu treci pe linga usa deschisa si sa ratezi sansa ce ti se ofera. Este alegerea fiecaruia sa-i treaca pragul sau nu.
Ai dreptate Mignone. Nu exista perfectiune, decit acolo sus....iar Cel de acolo nu a dat cu pietre, dupa cum s-a vazut. Dumnezeu nu poate pedepsi IUBIREA.
mmihaela spune:
Cel mai greu este cand o faci mental, spui(!?!#@#$%@$#@^$#) si nu te mai poti privi in ochi...decat foarte greu si dupa mult timp. Beneficiul? Sotul/sotia poate fi un amant perfect.
?...?>...
daca...mai ramane cu tine?
Gata, le-am zis!