PCOS (10)

elenaraluca spune:

Sunt suparata rau fetelor!Testul e din nou negativ.Simt ca inebunesc,simt ca se invarte pamantul cu mine.Am vb azi si cu d-na dr Bajenaru care e o draguta si mai rar dr ca ea sa te incurajeze,si a zis ca nu mi-a venit ciclu nici pe utrogestan deoarece nu sa format endometru luna asta!
Credeti-ma ca nu mai stiu incotro sa o mai iau,nu mai gasesc putere sa lupt.Daca as avea bani acum as face fiv ca poate asa as avea mai multe sanse dar....asta e!

VA PUP!

psj spune:

Imi pare foarte rau, stiu cum e, din pacate.
Daca ai ovulatie constata ecografic si trompele bune nu te arunca la fiv prea repede.
Nu cred ca are legatura cu formarea de endometru, de ex. mie(si altora) le vine numai dupa ce intrerup utrogestanul, iar ecografic masurat endometrul era bun. Tie iti venea mereu peste utrogestan?
As vrea sa te incurajez, de fapt de-asta am scris mesajul, nu prea-mi iese vad, dar sper sa te simti mai bine dupa ce trece supararea cu testul si sa o iei de la capat.
esti foarte tanara, esti pe maini bune, sigur se va intampla in curand.

CAMPANIA NOASTRA *** www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">PETITIA NOASTRA - semneaza si tu!!

persephonna spune:

Buna Elena

Poate ca eu nu inteleg 100% exact prin ce treci tu, dar inteleg frustrarea si supararea ta.

Nu stiu de cand incerci sa faci un bb, dar nasa mea care a avut/are PCOS (acum ovarele ei par a fi ok si analizele au iesit ok) se chinuie de 2 ani si jumatate sa ramana insarcinata. In acest timp ea a facut multe tratamente (pentru PCOS, pentru chisturi,pentru rana pe col, si altele), monitorizari, un HSG iar acum o inseminare fara reusita . Fiind prietena mea cea mai buna si vorbind toata ziua cu ea, inteleg durerea prin care trece o femeie care nu ramane insarcinata. Frustrarea pe care o simte zi de zi pentru ca tocmai ei nu ti se intampla minunea. Nasa mea a ajuns la un punct in care nu mai "suporta" femeile insarcinate. Le vede pe strada cat de fericite sunt si se intreaba de ce tocmai EA nu ramane

Luna de luna iti vine ciclul si atunci simti ca tot ce ai facut a fost in zadar... Viata este nedreapta cu noi dar asta nu ar trebui sa ne opreasca sa speram si sa incercam sa o facem mai buna.

Stiu ca iti vine sa renunti, sa nu iti mai pase dar nu ar trebui sa fie asa. Este ff usor sa renunti dar mult mai greu sa lupti.

Plangi cat poti de mult pt ca este dreptul tau sa plangi iar apoi ridicate si ia-o de la capat. Numai incercand vei reusit.

codru23 spune:

elenaraluca fata
nu te descuraja...chiar daca eu acum am inceput lupta cu stabilirea diagnosticului si poate nu inteleg prea bine ce inseamna sa iti doresti din tot sufletul un copil si sa lupti luna de luna pentru acest lucru, vad in jurul meu foarte multe femei (din pacate tot mai multe) care trebuie sa urmeze tratamente pentru a ramane insarcinate, vad dezamagire, dar vad si reusite...si atunci imi spun se poate, mai greu, dar se poate...exista speranta si pentru tine si pentru toate cele care au (avem) acest diagnostic
asa iti doresc si tie...nu pierde speranta, lupta si reusita are sa vina

elenaraluca spune:

Va multumesc din suflet ca existati si ca m-ati incurajat de fiecare data.Fara voi nu stiu cui m-as fi plans,sau mai bine zis cine m-ar fi inteles!Va iubesc!
Trebuie sa ma ridic si sa lupt pana cand visul se va implinii,si asta vom face toate!Voi astepta pana in ianuarie cand voi face o alta stimulare si apoi daca rezultatul e tot negativ voi vedea pe ce cale voi urma!

Va pup dulce!

persephonna spune:

De cat timp incerci sa faci bb?

elenaraluca spune:

Incerc sa fac bebe de 4 ani jumate.In toti anii astia nu am facut continu stimulari deoarece m-am confruntat si cu o toxoplasmoza care a trebuit sa o tratez,si cu prolactina mare pt care am facut tratament 9 luni,etc....Stimulari mai serioase am facut de vreo 3,4 ori.

dria spune:

Buna fete,
Nu am mai scris cam de multicel pe aici dar va citeam mereu. Am vazut azi ce a scris Elenaraluca si mi-am dat seama ca a spus tot ce refuz eu sa exteriorizez crezand ca poate asa voi reusi sa nu-mi pierd speranta. Si eu sunt dupa a doua stimulare nereusita, luna asta imi si facusem sperante mai mari ca de obicei, aveam foliculi multi si mari dar degeba, testul negativ de luna asta parca m-a daramat, asa cum au mai spus si alte fete, m-am cam saturat.
Elenaraluca, nici mie nu imi venea ciclul cat timp luam duphaston, cum opream duphastonul la 2 zile venea si este si normal sa fie asa.
Doctora mea mi-a recomandat un medic specialist in infertilitate care sa-mi povesteasca cum ar fi daca as face inseminare. Am fost la clinica, am stat de vorba, dar cu alt doctor pt ca specialistul era ocupat, si pentru moment m-am hotarat sa mai incerc inca o stimulare. Saptamana viitoare ma duc sa-mi faca HSG sa vedem cum stau lucrurile si acum ca m-am mai linistit incep sa imi fac sperante din nou ca poate... poate si tare mi-e ca rau o sa mai cad si de data asta, dar prefer sa ma mai mint singura o vreme decat sa renunt definitiv la ideea de a avea un copil.
Asa cum spun mereu....capul sus, pieptu-nainte.....si-om vedea ce-o mai fi, si de-ar fi numai bine ar fi si mai bine.


"Ai grija ce-ti doresti ca ti se poate intampla"

elenaraluca spune:

Dria crede-ma ca nici nu vreau sa mai aud de teste de sarcina pt ca am facut pana acum zeci si degeaba,nici unul pozitiv!
Si eu voi face stimulare in ianuarie pentru ca pana atunci sa imi mai revin putin cu banii .Mi-e frica de ce ma va mai astepta,as vrea sa ma pot duce cu capul sus la urmatoarea incercare ,sa pot spune ce-o fi o fi dar dorinta asta mare de a ramane insarcinata nu ma lasa sa fiu indiferenta situatiei.
Este cumplit cand vezi ca incercarile sunt de prisos dar asta e....
trebuie sa mergem mai departe
Poate ca Dumnezeu isi va aduce aminte si de noi vreodata si ne va ajuta.

Tu esti din Targoviste?Suntem asa aproape?

dria spune:

Elenaraluca
Da, din Targoviste sunt, dar acum sunt plecata din tara.

Citeam zilele trecute aici pe forumul DC, dar nu mai stiu la ce capitol, povestea unei fete care s-a chinuit 10 ani si pana la urma a reusit sa aiba un bb, povestea acolo cum pana atunci toata viata ei se rezuma la un singur lucru, dorinta de a avea un copil si cum a pierdut efectiv 10 ani din viata pentru ca nu mai vedea nimic altceva in jurul ei, acum ii pare rau, dar din pacate timpul nu ti-l mai da nimeni inapoi. Citind mi-am dat seama ca usor usor cad si eu in aceiasi capcana, totul incepuse sa se invarta in jurul acestei lipse, parca am uitat de toate celelalte lucruri frumoase din jurul meu, am uitat ca am un sot minunat, o viata frumoasa, ca mi se intampla atatea alte lucruri minunate, am uitat sa ma bucur, am uitat sa traiesc. Pt mine asta nu e o cale de urmat, ok, sunt de accord ca nimic nu echivaleaza cu bucuria de a avea un copil, dar uitand sa traiesti nu-ti rezolvi problema, asa ca eu m-am decis sa iau masuri, sa privesc mai cu detasare lucrurile, fac ce tine de mine, ce pot sa fac din punct de vedere medical si daca vine bine, daca nu(desi fereasca Dumnezeu!!!!) sa incerc sa-mi traiesc viata.

Numai bine va doresc!!

"Ai grija ce-ti doresti ca ti se poate intampla"