Certurile in cuplu

pepene spune:

Cristiama,

Da, si pe mine ma ingrijoreaza aceasta perspeciva. Nu e neaparat vorba de discutii la modul general, desi ma jigneste si daca am pareri diferite in subiecte precum politica, de exemplu, deci nu ceva care afecteaza in mod direct cuplul. Ma refer mai ales la situatiile care ne afecteaza viata de familie direct, in care avem pareri diferite despre cum trebuie procedat.

Si sincer, cel mai tare pe mine ma sperie ideea de a fi constransa sa fac ceva. Deja ma surprind gandindu-ma adesea "aoleo, daca nu fac asta ( sau din contra daca fac altfel ), cine stie ce o sa faca si el "la schimb"...).

La voi se intampla asa ceva? Sau voi ii mai constrangeti pe parteneri sa procedeze intr-un anumit fel pt. a-i determina sa actioneze cum credeti voi ca e mai bine?

Ancuta-Maria spune:

pepene, NU. Nu e normal sa se procedeze asa! Imi pare rau ca ai ajuns sa ai indoieli in legatura cu ce este normal si ce nu ...

http://autenticradio.telnetcom.ro:8000/listen.pls Un radio pentru romani, de la inima la inima.

Porumbita spune:

e complet anormal!!

reciteste si tu ce ai scris mai sus si imagineaza-ti ca ar veni copilul tau la tine si ti-ar spune ca el/ea asa traieste; ce sfaturi i-ai da?

rasfatzata spune:

Daca sunt suparata de multe ori spun k in seara asta nu dorm in pat k el (dar nu ma lasa niciodata sa dorm sg) asa k musai dorm k el in pat si atuci cand incepe si ma strange in brate ,uit si ne impacam.

daca e sa ma cert k el vineri sau sambata stiu k dacavrea sa ma impace imi gateste duminica si imi face toate poftele asta pt k nu suporta sa ma vada suparata si mai ales sa-l ignor in ziua aceeea.

rasfatzata spune:

apropos noi ne certam de la mancare ,e prea pretentios si nu mananca orice si sunt f multa mancaruri care nu le fac k nu-i plac(mazare,orez, carnea de pui etc)si o spune k glas tare ,asa k a inceput si fiica mea sa imi spune k nu-i place ceva

neliaCris spune:

Asa facea si al meu.nu ma lasa sa dorm niciodata singura daca eram suparata pe el(cand eram gravida)acum bebe are 6 luni si de pe la 5 luni doarme cu mine in patul cel mare iar el pe canapea.nu il mai deranjeaza.acolo are televizo.ieri am zis sa dor eu in camera unde are el canapeaua pt ca acolo e patutul lui cristian si noaptea ma tot enerveaza ca se foieste din juma in juma de ora si ma trezeste(eu am ramas cu sensibilitatea de cand era mic la fiecare respiratie mai lunga ma trezeam)acum la fel si daca zumzare o musca sau un tantar.s-a cam enervat dar este obisnuit sa tot mut mobila dintr-o camera in alta,patutul,canapeaua mai spre lumina,dulapul ca e mai mare,etc, si m-a lasat sa imi fac damblaua...asa ca fara tel...ce sa faca?(m-a intrebat aseara)eu adormind copilul,m-am dus sa fac baie iar pe masa erau 2 pizze,cartofi,si multe vase adunate de spalat pe care eu de obicei nu il las sa le spele pt ca el mai mult le da sub jet de apa si le intinde dar de spalat saracele iok!!!acum am facut niste ochii(pai cum eu adorm copilul fac mancare si abea seara dupa ce nu am facut baie de 2 zile pt ca sa nu trezesc copilul peretii fiind lipiti,el ma intre4aba asa linistit"eu acum ce fac fara tel"

Eu surprinsa de asa raspuns de cacat,ii spun sa stranga masa sa spele vase cum adica nu are ce face saracutul,stai sa ii dau eu o idee.nu ma gandeam eu ca chiar face...
centrala noastra are o problema...DACA CINEVA FACE FOLOSESTE APA CALDA(DE EX SA SPELE VASE)MIE IMI VINE rece.si asa am facut baie cu apa calduta si tot asteptam eu apa (de la Dd calda!)imi vinea sa plang,ieseam asa dezbracata din baie dar eram si pe stop si asa mi s-au umplut paharele,si din taran nu il scoteam si din nesimtit si injuraturi...iar el nu se lasa.cred ca cat am stat eu sub dus(15 min)atat a tot frecat la vasele alea
BA oameni buni...era prost el de nu stia(cica)sau chiar mi-a traso fain de tot.da si eu.ce om poate sa faca asa ceva cand stia clar ca nu am timp ziua sa fac baie de ocupata ce sunt si singura pe lumea asta fara ajutor,cumparaturi mancare bebe spalat calcat da nici sa faci un dus de la Dzeu lasat mai ales ca eram si imputita vai de mine....nu imi pare rau deloc pt cuv ce i le-am adresat.el sa ratoia iar eu si mai si mai sa imi bag mana in gatul lui...dupa 10 min de cearta mai asa mai lento sa nu se trezeasca bebe,am plecat in camera cu tel iar bebe mi-a tras si el teapa...tot asa se foia ba si mai rau...el a ramas la calc dupa ce l-am lasta cu cuvintele la usa"pai hai sa vorbim" "pai ce as mai avea de vb cu tine cand vad ca nu tie mila de mine delok vezi cum ma chinui si in loc sa ma ajuti ma bagi la fund,".pac cu usa tasa.de la o vreme nici nu ne mai pupam apai altceva!!!ce noapte buna.atat vreau sa ma lase sa imi fac treaba,sa nu ma mai incurce si el ca si asa sunt vai de mine cum arat parca as avea 10 copii si 10 soti.

URMAREA:nu ma mai pasioneaza casnicia asta ci doar sentimentul de mama,de femeie implinita(datorita copilului nu familiei)
ACUM ASTEPT.ce???numa Dzeu stie ce?
PS:iar am luato cu soacra,ca doar ea mi-a bagat cearta in familie cu idiotenile ei,iar de cand sotul nu avea nici un cuv de spus sau de aparat,nu mai astept de la el decat sa ma lase in pace...

pepene spune:

Dragelor,

Imi e din ce in ce mai greu. Chiar daca incerc sa ma abtin pe cat pot si sa ma inteleptesc si eu, fara sa vreau apar discutii ca in orice casnicie.

Si, daca il prind calm si incerc sa ii explic cat ma dor cuvintele si mai ales amenintarile lui, imi repeta ca sunt numai rezultatul comportamentului meu, si eu ca sunt cea rea, deci ca asta merit. Mai demult, la aproape fiecare cearta mai serioasa, ma ameninta cu despartirea.

Intr-adevar, si modul meu de comunicare este de felul lui destul de asertiv. Si ma tot gandesc ca putini barbati sunt dispusi sa aiba de-a face cu o sotie asertiva.

De asta va cer sfatul. Sper ca nu v-ati plictisit de mine si va multumesc ca ma ascultati in continuare.

popescudora spune:

Draga pepene, te inteleg foarte bine. Am un prieten de 3 ani cu care urmeaza sa ma casatoresc. E un barbat minunat de cele mai multe ori, dar e berbec si are comportamentul tipic zodiei, foarte impulsiv si temperamental. Ne certam destul de des, uneori din vina lui, alteori a mea. De obicei nu iese nimic bun din certurile astea, amandoi aruncam cu venin unul in altul, ne jignim, fiecare incearca sa gaseasca cele mai grele vorbe cu care sa-l atace pe celalalt etc. Nici eu nu ma pot abtine si sa raman calma cand il vad ca tipa la mine. Are niste crize de furie oarba in care de cele mai multe ori e bine sa stau linistita in banca mea si sa astept sa treaca taifunul. Cu toate acestea il iubesc, am stiut de la inceput ce caracter are si consider ca celelalte calitati compenseaza cu varf si indesat aceste defecte. Nu mai incerc sa-l schimb, asa e el si n-am ce sa-i fac.
Atunci cand vrei sa obtii ceva, depinde foarte mult de cat de bine cunosti partenerul ca sa stii cum sa abordezi problema. Eu am mai multe metode, cum ar fi:
1. Cea mai eficienta e pisiceala. Nici un barbat nu ramane impasibil daca te dai bine pe langa el si ii gadili un pic orgoliul. Ai putea incerca metoda asta la discutia cu masina de exemplu. Da-i o alternativa, arata-i ca cu diferenta de bani care v-ar ramane ar putea sa cumpere si altceva ce-si doreste foarte mult sau iti doresti tu.
2. Unele lucruri se obtin cu pisalogeala zilnica pe tema respectiva. Chiar daca se enerveaza, inchei subiectul si a 2-a zi o iei de la capat. La un moment dat va claca si va face ca tine numai sa aiba liniste.
3. Uneori este bine sa exagerezi, sa dramatizezi un pic impactul acelui lucru pe care ti-l doresti pentru tine. Sa faci din tantar armasar cum s-ar zice. Chiar daca in seara respectiva ramane ca el, sunt mari sanse ca pana dimineata sa se razgandeasca.
4. Nu in ultimul rand, abordeaza anumite teme in fata prietenilor, ca o mica para. Daca toti il vor privi dezaprobator si vor fi de acord cu tine, se poate sa cedeze. De exemplu la partea cu jignirile, plange-te de el la faza asta si altora, poate asa o sa vada si el ca nimeni nu e de parere ca esti tu vinovata.
5. Uneori consoleaza-te cu ideea ca nu merge nici una din variantele de mai sus si ai pierdut. Asta e, se mai intampla...
In nici un caz nu sunt de acord cu parerea sa iti cauti altceva si sa bagi divort. Presupun ca stiai cu ce te legi la cap cand te-ai bagat in asta. Fii si tu mai concilianta si evita cat poti discutiile, decat daca este absolut necesar.

simona7 spune:

hmmmmmmmm
referitor la certurile in culplu... vi se intampla vreodata sa va certati datorita greselii sotului, iar in loc de scuze sau macar recunoasterea greselii , sa aveti parte de replici generale, menite sa va scoata tot pe voi vinovate,
initial , te+a deranjat un lucru, il spui ca sa se constientizeze si sa nu se mai repete, poate astepti si scuze, daca esti suparata rau, dar el...mandru, )ca doar barbatii rar gresesc , si cand gesesc nu se simt in largul lor sa recunoasca..) aplica papagalul, si dupa cateva fraze rostite rapid si la sfantul general....ramai cu gura cascata, ca pe langa faptul ca nu ti+ai reyolvat intentia, ai mai iesit si vinovata pe criterii generale si acu e el cel suparat

andabrro spune:

1. I-as spune nici in gind sa nu-mi adreseze epitete, daca e convins ca-s intr-asa un hal cum ma "face", cel mai bine e sa-si caute alta mai corespunzatoare si sa ma lase pe mine-n pace. (Si pe bune, daca faza se repeta m-as separa, pt ca n-am chef sa-mi submineze nimeni self-respectul, stiti zicala aia "daca 2 iti spun ca esti beat, du-te si te culca".)

2. Cea mai buna aparare e atacul, asa ca daca stiu ca voi fi plecata 11 ore si el e acasa devreme, i-as spune de dimineata "auzi, poti tu sa speli cada azi, sa cumperi niste piine si sa bagi vasele la spalat?" Si ma astept sa-mi raspunda afirmativ si sa si execute, daca intr-adevar a fost acasa la vreme. Ca la urma urmei sint si cada, vasele, pinea lui - nu numai ale mele si nu m-a luat de servitoare fara plata.

3. Faza cu masina e cea mai simpla, as propune sa cheltuim toate economiile si sa luam una de care nu mai are nimeni in tara, barem sa stiu o chestie . Stiu ca-s dementa, dar dupa cum citeam la alt subiect mintea mea e de gen masculin si ma 'nebunesc dupa gadgeturi electronice, masini 'oate si chestii de genul.

In incheiere, nu tolerez tipatul (nici eu nu tip, nu ma ajuta coardele vocale) - reactionez doar la ratiune, nu la decibeli. Daca un individ nu-si poate tine in friu temperamentul, nu ma simt in siguranta in compania lui - cu atit mai putin sa-mi faca placere si daca nu-mi face placere ... sayonara.

In momentul unui comportament neadecvat, obisnuiam sa ramin tacuta si sa ma uit cu muulta scirba la personaj. Mi s-a spus ca privirea mea e foarte sugestiva si usor de interpretat . Ma bucur ca de multi ani n-am mai avut de-a face cu de-al de-astia (mai c-am zis "primate" - se potriveste exact imaginea unui maimutoi, tipind si batindu-se cu pumnul in piept in timp ce topaie de colo-colo... stiti voi)