Certurile in cuplu

Ancuta-Maria spune:

eu nu am avut curaj sa o spun chiar asa

http://autenticradio.telnetcom.ro:8000/listen.pls Un radio pentru romani, de la inima la inima.

A_Iulia spune:

Daca te jigneste si iti vorbeste urat ar fi bine sa stie ca acest lucru 1. te deranjeaza; 2. nu poate aduce nimic bun in cuplu; 3. nu rezolva problema pe care considera ca o are la momentul respectiv. Ce e de facut ar trebui sa se gandeasca el - tu da-i doar tema de gandire, nu si solutia.

Legat de menajera - ok, bun, esti lenesa, el e harnic, sau cum? Munca se imparte la doi, altfel declara-i ca te reprofilezi si devii casnica. Daca nu-i convin noile atributii...stii solutia.

vorbeste-i pe limba lui, cu argumentele lui si explica-i ca un "domn" se respecta pana la capat si nu se cuvine sa aiba masina scumpa fara sa aiba mai intai menajera

Acum serios, depinde ce alte prioritati de investitii aveti, insa daca sunteti multumiti cu casa pe care o aveti, ai putea sa fii de acord cu alegerea lui referitor la autoturism (cu conditia sa poata fi folosit in interesul familiei, nu sa zaca ca un exponat de muzeu pentru ca benzina pe care o consuma costa prea mult).

filofteia spune:

1. La noi nu s-a intamplat, dar vorbea urat de familia mea, asa ca i-am spus ca buni rai cum or fi sunt familia mea si asa cum eu nu spun nimic de ai lui, nici el sa nu mai spuna nimic de ai mei.

2. Si lui i se pare ca n-am mare lucru de facut. Asa ca atunci cand se trezeste ca nu am sters vasele sau ceva de genul asta...ma apuca nervii si pe mine...tipa si eu la el si-i explic ca nu face nimic, ca nu-l dor mainile sa le stearga el, ca pune farfuria in chiuveta si atat, etc...dupa o cearta de asta urmeaza o perioada cam de doua saptamani in care face si el si una cam de 4 luni in care nu comenteaza nimic.

3. Ei...am trecut si prin asta...era chiar mai rau...noi stateam la socrii si el vroia sa cumparam masina de banii de la nunta, plus un imprumut. Eram in primul an de casnicie... deci banuiesc ca si voi sunteti la inceput. Pe tema asta practic nu ne-am certat. Mai intati i-am inaintat ideea ca ne-ar trebui casa si apoi masina. L-am lasat o perioada sa o coaca... Apoi i-am spus ca daca vrea sa faca un imprumut la banca ar trebui sa fiu si eu de acord ca se va plati si din salariul meu nu numai din al lui. Si iar l-am lasat sa coaca. Apoi i-am servit-o clar ca eu nu sunt de acord cu imprumutul pentru masina atat timp cat nu avem casa. A marait el, dar pana la urma mi-a dat dreptate. Ma rog casa efectiv am luat-o abia peste un an, cand venea copilul, atmosfera era din ce in ce mai nasoala si i-am spus caeu cu copil la ai lui nu stau. Asa ca m-am apucat sa caut apartament, l-am gasit pe sufletul meu si l-am adus si pe el sa-l vada (a fost singurul pe care l-a vazut el), am avut noroc sa-i placa si in aceeasi seara era arvunit.

Multe fete te vor indemna la divort...Apropo sunteti casatoriti?

Eu insa imi iubesc barbatul...dupa 13 ani de stat impreuna ma uit la el cu drag pe strada . Stiu ca si el ma iubeste...in plus asa a fost intotdeauna, nu pot sa-l schimb si nici nu stiu daca as vrea sa-l schimb. Are si el calitatile lui...la noi nu a intrat tamplar in casa, instalator, electrician, toate le face el, din punctul asta de vedere face la timp tot ce este necesar. Cu trecerea timpului relatia noastra a devenit din ce in ce mai buna, nu s-a degradat.

Tweety7 spune:

1. Eu i-as spune clar ca nu discut nimic cu el, daca ma jigneste. Eu si sotul meu suntem impreuna de 4 ani, dar nu s-a intamplat sa ne spunem cuvinte grele niciodata. Aaaa, a existat o tentativa gen "esti tampit... Ce-ai de nu intelegi?", dar mi-a taiat-o scurt, spunandu-mi ca nu-mi permite sa-i vorbesc astfel. De-atunci nici nu s-a mai intamplat. Parerea mea este ca intr-o relatie trebuie sa existe respect. Fara el, batalia e pierduta. Te supui la o viata plina de stres si nu se merita. Nu traim atat de mult, incat sa ne permitem sa ne irosim viata alaturi de un om care ne jigneste si ne face zile amare. Important aici este respectul pe care ni-l purtam noua insene. Pentru mine este inadmisibil ca sotul meu sa mi se adreseze altfel decat frumos, indiferent cat de nervos ar fi.

2. Aici i-as spune ca avem de lucru amandoi. I-as promite sa incerc o schimbare, daca si el se va stradui sa ma ajute. Gospodaria nu mai este exclusiv treaba femeii. Ar trebui sa inteleaga si el asta. Daca n-o face, e strict problema lui. N-as face nimic in plus, daca n-ar pune si el mana. In fond, el e cel deranjat de situatie, nu eu. Cand vrei o schimbare in viata de cuplu, in primul rand te intrebi pe tine ce ai putea face pentru a se produce.

3. Aici nu stiu ce sa-ti zic. Nu sunt genul econom.


Mami a Clarei (18.08.2006) si 18 saptamani cu Victor

Porumbita spune:

la prima jignire cred ca as amuti pret de vreo 10 sec si apoi fffff calm as intreba "ce ai spus"? apoi i-as explica frumosul ca pe mine nu m-au crescut ai mei sa stau sa ascult cum ma jigneste x sau y (sot nesot); dc continua efectiv l-as lasa sa abereze si as iesi pe usa afara fara sa mai zic nimic...
dupa o per de timp m-as intoarce si i-as explica faptul ca nu tolerez jignirele (si adevarul e ca oricat as iubi o pers nu as putea trai cu ea dc la nervi mi-ar zice proasta, idioata, sau eu mai stiu ce... pur si simplu nu as putea... l-as trimite sa faca psihoterapie... si dc nu merge si nu merge cu parere de rau renunt... violenta verbala e la fel de rea ca si cea fizica si m-as gandi ca dc asa imi vorbeste mie, partenera de viata, asa va vorbi si copiilor nostri ... si nu ar fi genul de viata pe care vreau sa o traiesc... poate pt altii nu e capat de tara, dar pentru mine ar fi...


ii cer sa imi arate fisa postului de sotie... scrie cumva ca intra numai in atributiile ei trebuie sa fie si bucatareasa si menajera? nu... atunci sa faca bine si sa isi tina gura ca nu esti super woman.. nu ii convine sa impartiti responsabilitatile?!... platiti pe cineva sa va ajute... sincer nu as ceda la faza asta si i-as zice ca lenes e el .. cu ce e mai breaz? chiar nu m-as feri de scandal pt ca dc cedezi acum asa va fi mereu si cand o sa vina si 1-2 copii o sa o iei pe aratura....



aici cred ca as fi mai maleabila.. daca economiile alea nu au alta destinatie urgenta (ceva necesar in casa, o vacanta mai deosebita) nu as comenta... fiecare om are mici pasiuni si dorinte.. si doar nu schimba masina la an...

Guestus spune:

Yo zic ca orice scandal e bun....duce la schimbari...la revolutii...noutati...se sparge ritmul..deci e pozitiv.
Daca nu e monotonie...pai de asta aveti voi nevoie?

pepene spune:

Multumesc mult de raspunsuri!

Guestus, din pacate, in timp, devine o monotonie a certurilor.

Situatiile prezentate de mine au la baza situatii reale ( spre ex. cu masina s-a intamplat, pana la urma am ajuns la un compromis relativ satisfacator pt. amandoi, dar asta dupa luni intregi in care nu reuseam sa discut rational cu el, dupa multi nervi, si vorbe urate din partea lui ). De asta ma intereseaza cum as putea sa abordez probleme spinoase, fara a genera astfel de discutii colaterale, care sunt de fapt mult mai grave decat motivul initial al discutei.

Ceea ce a devenit mai deranjant, si la asta chiar nu stiu cum sa raspund este ca atunci cand refuz sa vorbesc cu el datorita jignirilor, sau atunci cand refuz sa ma las convinsa de el de ceva, din cand in cand, apare dorinta de a ma constrange sa procedez asa cum doreste el, fie prin conditionari "daca nu faci asta, nu fac nici eu asta", fie prin mici santaje " daca tu nu faci asta pana sambata, atunci eu voi face urmatorul lucru". Acestea clar ma depasesc, eu nefiind pusa niciodata in astfel de situatii anterior. Voua vi s-a intamplat?

Porumbita spune:

sincer nu

mi se pare extrem de obositoare o astfel de relatie...

gabriella1 spune:

esti irecuperabil!

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

ajutati-l pe Bogdanel!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114245

Tweety7 spune:

Conditionari? Wow!!!! Nu-mi vine sa cred... Mi-e din ce in ce mai clar ca te afli intr-o relatie abuziva... Brrrrrrrrrr... Toate intrebarile pe care ti le pui sunt gresite. Eu nu mi-as pune problema cum sa fac sa-i fie tot lui bine, ci cum sa fac sa-mi fie mie bine si, ulterior, amandurora (repet, daca asta nu-mi submineaza mie bunastarea). De asemenea, mi-e clar ca tu ai incetat sa te respecti, motiv pentru care nici al tau sot nu te mai respecta. Trezeste-te, uita-te in oglinda si intreaba-te cand te-ai pierdut!!!! E musai sa te regasesti, daca vrei sa ai o viata normala cu sanse reale de fericire.
Ma simt neputincioasa si stiu ca asa si sunt. Mesajul meu te va lasa rece si vei continua sa suporti toate magariile din partea sotului... Anii vor trece si ... e foarte probabil sa ajungi ca mama mea, parasita de sot si bolnava atat fizic cat si psihic la 50 ani. Atat de slaba a fost femeia asta, atat de mult s-a lasat calcata in picioare, atat de mult a trait prin el sau prin mine, incat a uitat complet (dar, complet) de ea, atat de mult s-a straduit sa-l faca sa priceapa anumite lucruri. Acum, cu ajutorul meu, incearca sa se redescopere si ii este incredibil de greu... Oricum, asta constituie alta poveste.
In concluzie, ceea ce vreau sa-ti transmit este sa ai mare, foarte mare grija de tine in primul rand si de el in al doilea... inverseaza-ti un pic prioritatile...

Mami a Clarei (18.08.2006) si 18 saptamani cu Victor