Identitatea - ce este si cum se formeaza

Am descoperit astazi postarile deosebit de interesante ale utilizatorilor iosafat si Cleric Preston din www.roportal.ro/discutii/forum95.html" target="_blank">acest grup de discutii si am dorit sa vi le recomand si voua!


Reproduc mai jos articolul despre ce este si cum se formeaza identitatea unei persoane, scris de Cleric Preston. Adresa exacta de unde l-am luat este: www.roportal.ro/discutii/ftopic51164.html&view=findpost&p=1059573216" target="_blank">aceasta.



Identitatea unei fiinte umane nu ia nastere la adolescenta. Identitatea vine din rostul pentru care simti ca existi pe lume. Copilul simte de mic rostul pentru care exista. Exista pentru sine, sau pentru mama Iliescu ca asa a vrut mama Iliescu, sa posede un copil. Copiii nu pot fi mintiti, de aceea TOTDEAUNA ceea ce ei simt, este just, adevarat. Si va deveni parte din subconstientul lor, pe viata. Cand parintele minte sentimental copilul, apar cosmaruri din subconstient care avertizeaza ca nu corespund spusele cu simtamintele. Exista o parte de subconstient si inconstient care nu preia orbeste ce se spune ci ADEVARUL. De aici vin visele simbolice, cele care ne atrag atentia ca suntem mintiti si ne mintim noi pe noi.

Identitatea mai semnifica si Eul din psihanaliza dar si starea eului de Adult din componenta personalitatii omului (vezi analiza tranzactionala). Ceea ce faci aici si acum, iti confera o identitate la momentul respectiv.

Ceea ce esti in general, prin meserie, prin abilitati, potential, iti confera o identitate generala (prin care te recomanzi). Spui "sunt X-lica", nu spui "mie imi place culoarea cutare si as dori sa ma fac cosmonaut" (gusturile, aspiratiile, dorintele, emotile, reprezinta sinele sau starea eului de Copil in analiza tranzactionala, fara nici o legatura cu imaturitatea sau infantilitatea si nu te poti recomanda prin dorinte si vise, cel putin nu la un interviu; o poti face acasa la masa de dumineca, sau in pat cu iubita, sau la taclale cu prietenii, dar nimeni nu iti va atribui o identitate prin ceea ce tu visezi sau doresti, decat in momentul in care ti-ai in pus in practica dorintele, visele, etc).

Identitate=realitate (realitatea fiecaruia din noi). In momentul cand te rupi de realitate si aluneci in visare si te multumesti cu visarea, ti-ai inselat propriul Supraeu, sau propria Constiinta. Si atunci, creierul care nu se multumeste cu visarea ci vrea realitate, vrea identitate reala, vrea stimuli reali, genereaza "visuri ca viata", visurile care par reale. Sunt visurile depresivilor, a celor care nu fac nimic pentru viata lor, ca sa-si castige o identitate reala.

Parintele are datoria sa ofere o identitate autentica copilului. Identitatea copilului este data de motivatiile si ratiunea pentru care acesta percepe ca exista. Exista pentru el insusi (motivatia autentica) sau pentru sinele parintelui (motivatia falsa, cea care duce la gāndire si simtire scindata, iar ulterior posibil chiar la schizofrenie).

Cānd incepe a se contura identitatea? De cānd te nasti si esti pus la sānul mamei. Unii spun chiar ca din burta mamei. Cercetatori englezi au publicat niste studii in 2007 cum ca un copil se naste deja depresiv, cu creierul mai mic si inima si musculatura mai dezvoltate, pregatit pentru fuga, daca mama a fost batuta si abuzata crunt de tata pe perioada graviditatii. Copilul percepe inca din burta mamei daca mediul in care se va naste este ostil sau prietenos. Si isi stabileste o identitate functie de acest fapt, un plan de bataie, inconstient ce-i drept dar cu urmari pe viata.

Ce se intāmpla in adolescenta? Ce e criza de identitate din adolescenta?
De la varsta de 12-13 ani, vine o noua etapa in viata cand nu mai putem fi prieteni cu toata lumea, pentru ca cei din jur devin mai pretentiosi cu noi. Vom fi triati. Si noi la randul nostru vom face trieri.
De asemenea se schimba in adolescenta nevoile primare, avansam in sus pe piramida aia a lui Maslow. Pe langa somn, mancare si joaca, adolescentul mai vrea si sex, si apartenenta la un grup pe anumite criterii, recunoastere in grup, isi face planuri de viitor. Toate acestea schimba radical viata tanarului individ si il face automat sa constate daca are mijloacele necesare pentru mai departe in viata SAU NU LE ARE.

Aceste mijloace sunt:
1. Increderea in sine izvorata din sentimentul valorii de sine (din ceea ce sti sa faci bine si de calitate, asta mai ales ca adult, cand te poti autoevalua datorita dezvoltarii simtului autocritic la modul obiectiv)
2. Simtul datoriei fata de sine si ceilalti (fara asumare de false datorii)
3. Comunicarea eficienta, orientata spre rezultat pozitiv (fara mesaje ambivalente, contradictorii, ezitante, din pozitie de victima, ori de agresor, ori de salvator necerut)
4. Sentimente autentice de sine si fata de ceilalti, cu rol de busola in viata, care ne orienteaza si ne motiveaza sa atingem un obiectiv.

Aceste mijloace fac parte din Identitate, din Eu, din Adult.

Punctul 1, sentimentul valorii de sine, este dat de modul in care copilul este facut sa se perceapa pe sine de catre parinte (asta ca si copil). Copilul cauta inca de mic, de la 3-4 ani sa exploreze, sa interactioneze cu mediul, sa faca si el ceva, iar daca reuseste nu are simt critic, are nevoie de obiectivitatea parintelui, pentru asta se duce la el si il intreaba mereu "vezi, uite ce am facut, asa e ca sunt si eu puternic, sunt mare, etc". Daca are parte de aprecieri sincere isi dezvolta identitatea prin incredere in sine, simte ca are valoare. Daca parintele il ignora, sau nu e sincer, copilul va simti inconstient si se va dezvolta cu increderea in sine mai slaba. Ce sa mai spun in cazul in care copilul are parte de batjocura.

O identitate falsa, conduce la false sentimente, false datorii, la esec dupa esec in viata personala. Si ce e mai rau, poate duce chiar la dizolvarea identitatii. La neantizare. Devii zomby.

Legat de fraza asta

"Stabilirea identitatii in adolescenta reprezinta elementul-cheie in realizarea ulterioara a unor relatii intime adecvate"

ea nu inseama altceva decat ca individul simte DOAR LA ADOLESCENTA daca are sau nu mijloacele necesare atingerii unui obiectiv (iar obiectivele sunt alea de pe piramida lui Maslow). De ce la adolescenta, pentru ca atunci e fortat de instinctul sexual, de grupul social spre alt mod de relationare.

Daca simte ca nu le are (ca putini constientizeaza ce mijloace au la dispozitie, ele se simt, nu se constientizeaza) atunci il apuca disperarea. Pentru ca NU MAI STIE CE SA FACA.

Asadar rationamentul de mai sus se bazeaza pe faptul ca Identitate=Eu=Adult=mijloacele necesare atingerii unui obiectiv.

Nu ai acele mijloace, incetezi sa existi (de aici si dorinta de sinucidere a celor care simt ca nu au mijloacele necesare). Ei nu stiu, nu constientiteaza ce le lipseste la ei insisi, ci simt ca nu pot obtine de la viata ceea ce isi doresc (astea sunt de fapt resursele interne, si da, ele tin de identitate, fac parte din ea).
Unde duce lipsa mijloacelor necesare atingerii unui obiectiv? La pierderea identitatii, prin trei moduri: sinucidere, nebunie, consum de substante (alcool, droguri, medicatie psihiatrica).
Nu se poate sa iti pierzi identitatea si sa mai existi, e o contradictie de termeni. Nebunia, dependenta de consumul de substante sunt o forma de moarte si chiar duc la moarte fizica.

Cum se construieste identitatea ulterior daca cea initiala obtinuta prin educatia familiala nu e buna? In realitate, dezvoltand in pasi mici cele patru mijloace de atingere a obiectivelor.

In Occident scoala insista mult pe relationare, nu pe asimilare de cunostiinte cu si fara rost, ca la noi. Scoala occidentala, in special in tarile nordice tocmai asta face, educatie. La noi nu se face educatie DELOC. Copilul si adolescentul e lasat de izbeliste sa deduca singur cum ar fi bine. Totul depinde de parintii care i-a avut si de gradul lui de Constiinta.

MissParker spune:

Extraordinar de interesant si de adevarat.

Iti multumesc pentru articol si linkuri

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

rrox3 spune:

Foarte interesant. Si link-ul la fel.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

pitzinuca spune:

Foarte interesant, ma uit si pe limkuri acusi. Sarumana

Asta e durerea mea ce mai mare: sa ii pot oferi copilului meu increderea deplina in el, in resursele lui interioare.

M-a frapat ceea ce s-a spus referitor la visarea cu ochii deschisi, si voi reveni pe tema asta.

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Delia21 spune:

Multumesc tare mult si eu pentru link si nu doar. De ceva ore citesc si vad cat si cum se aplica la ce am trait eu.....si invat si ma minunez deopotriva.Mersi

lara20 spune:

fffffffff interesant di de ajutor!acum inteleg unele lucruri........

grodear spune:

Multumim!

Ralu- mamica de fetita superba!!!

MissParker spune:

Ia uite, numai vorbe frumoase si multumiri! Si eu care o asteptam pe miau-miau sa ne explice ea cum e cu parintii impostori, ca si ei merita dragostea si sacrificiul copiilor, ca doar si ei s-au sacrificat bla-bla-bla...

Acu' on topic: de cand sunt mama realizez si constientizez si mai clar ca nu exista nimic mai presus de nevoile sufletesti ale unui copil. Iar ai mei exact pe alea le-au ignorat. Dar se vede treaba ca fiinta mea adevarata, identitatea mea a supravietuit cumva tratamentului lor... mica, pricajita, asteptand sa se dezvolte, dar a supravietuit. Iar acum am grija de ea si o ajut sa creasca

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

ath spune:

Salutare!

Vazand ca subiectul v-a starnit interesul, am uploadat aici http://www.4shared.com/ una din cartile lui Eric Berne (intemeietorul analizei tranzactionale pe baza careia Cleric Preston a scris randurile de mai sus): "Games People Play. The psychology of human relationships". O alta carte pe care as recomanda-o este "Ce spui dupa 'Buna ziua'. Psihologia destinului uman" scrisa de acelasi Eric Berne. Din pacate nu stiu sa existe in format electronic, insa a fost tradusa in limba romana si se gaseste in librarii (pentru forumistele care locuiesc in RO). Presupun ca nu va fi nici o problema pentru cele stabilite in strainatate sa o gaseasca.

Va asigur ca sunt extrem de interesante, insa Berne avertizeaza ca analiza tranzactionala are propriile lipsuri.

Cineva de pe Roportal a scris ca e bine de tinut cont de ceea ce in psihologie se numeste "confirmation bias" (tendinta de confirmare).

Numai bine!

simali spune:

Foarte frumos articolul. Mi-a placut si mi-a dat niste teme de gandire. Totusi ramane ceva ce nu inteleg.

---

Exista o parte de subconstient si inconstient care nu preia orbeste ce se spune ci ADEVARUL. De aici vin visele simbolice, cele care ne atrag atentia ca suntem mintiti si ne mintim noi pe noi.

---

Eu cred ca aici forteaza putin.

- de multe ori cineva crede ca ne spune adevarul dar el insusi poate sa se insele (deci nu ne face un rau cu buna stiinta) asa ca nu prea vad cum noi stim in subconstientul nostru ca ne minte... De exemplu in chestiunea religioasa, un parinte ateu vine si zice "omul a evoulat din maimuta" si poate ca nu este asa, iar altul credincios zice "pe om l-a facut Dumnezeu" si poate si el se inseala. Ce simte copilul in subconstient? Ca daca simte adevarul... as da muult sa-l stiu si eu.

- pentru a sti unele adevaruri este nevoie de o anumita initiere. Daca admitem ca ar fi posibil sa poti simti simti subconstient ca esti mintit, totusi, poti simti numai in acele "domenii" pe care le poti intelege. Daca eu vin si spun "tu esti energie, adica carbon" nu poti decat sa iei de bun ce ti-am spus pana la proba contrarie.


Plus ca nu stiu cum se poate demonstra stiintific afirmatia.

alice

Cristina_A spune:

Salut!

Am un timp plin si foarte placutaici, asa ca n-o sa stau mult pe forum. Ma bucur mult ca va sunt de folos resursele pe care vi le-am recomandat.

Simali, cu toata simpatia pentru tine, e o naivitate exemplul pe care l-ai dat aici:

"de multe ori cineva crede ca ne spune adevarul dar el insusi poate sa se insele (deci nu ne face un rau cu buna stiinta) asa ca nu prea vad cum noi stim in subconstientul nostru ca ne minte... De exemplu in chestiunea religioasa, un parinte ateu vine si zice "omul a evoulat din maimuta" si poate ca nu este asa, iar altul credincios zice "pe om l-a facut Dumnezeu" si poate si el se inseala. Ce simte copilul in subconstient? Ca daca simte adevarul... as da muult sa-l stiu si eu."

Daca parintele are sau nu dreptate in legatura cu teoria evolutionista, acest lucru nu are nici o relevanta psihologica pentru copil (decat daca parintele n-o fi vreun habotnic religios).

Iata un exemplu pe care ti-l pot da eu in legatura cu felul in care subconstientul percepe minciuna din spatele vorbelor aparent binevoitoare. Imi spune maica-mea la telefon acum vreo saptamana: "N-ai putea sa stai un an acasa inainte sa pleci la facultate in UK?" O intreb de ce. "Ca sa strangem bani" imi raspunde ea. Precizez, poate ca tu nu stii, am 21 de ani, am fost 2 ani studenta in Romania la Politehnica - facultatea la Politehnica bucuresteana e execrebila din toate punctele de vedere - si m-am retras la inceputul lui septembrie pentru a veni aici. Parintii nu au avut nici o contributie la aceasta reusita a mea, eu intentionam sa nici nu le spun, dar au aflat accidental.

LATER EDIT: ath, super cartea!