Cum va pedepsiti copii?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

Farah spune:

si comparatia parinte=sef si copil=angajat se potriveste?
sau tu cind iti face seful asa te simti bine? sau de fapt oricum nu conteaza cum ne simtim

vai ce interesant era cum face fleasca piureul ala cu mot din lingurita cind era aruncat pe jos... sau si mai tare, pe faianta, cind o lua la vale si lasa dire... si mama care capata cele mai fun mutre cind ne vedea... drept pentru care repetam experienta.
si ce grozave erau torturile din spuma de ras a lui tata, motiv pentru care stateam la spalat pe dinti cite o juma' de ora. si pentru care tata a trecut la pasta de ras, ca aia nu mai prezenta interes

am uitat cum am fost de copii si mai ales de ce eram asa...
depinde ce vrem de la copii. unii vor sa fie ascultati, altii vor ca copiii sa se simta bine, altii si aia si aia dar nu reusesc sa traga linia de demarcatie. si-or mai fi si alte variante, fiecare stie pentru el

gazzella spune:

Citat:

citat din mesajul lui Ingrid S

Ba nu, nu, eu vreau sa va propun urmatorul exercitiu de imaginatie. Ia inchideti ochii si ganditi-va ca mergeti la servici. Dar voi ati vrea sa zburdati in parc. Ajungeti totusi la servici si gasiti pe masa o lista lunga pe care seful v-a pus-o cu sarcinile pe care le aveti. Mergeti nervoasa la el, scoateti limba si spuneti: n-am chef sa fac nimic! si ii si aruncati cu o sticla de cerneala in cap. La care seful vostru, va ia de mana, si va spune bland: inteleg ca esti frustrata, ce-ar fi sa discutam?
Eu una nu mai pot sa citesc exemple din astea sau cu insula pustie pe care ajung copiii dati la gradinita, personal mi se par exagerari.
Niciun parinte normal la cap nu-si ia copilul cand se joaca linistit, afara doar daca nu construieste castelul de plastilina pe laptop (adio DC) sau pe tv de plasma nou-nout.
Cine zicea ca noi, ca adulti, nu suntem supusi pedepselor? Ba da, orice fapta negativa atrage o pedeapsa. Sau va ganditi ca aruncand in capul cuiva cu o caramida, nu veti suporta consecintele? oricat de corupta ar fi justitia, tot veti plati. Doar ca, noi ne controlam si jucam dupa regulile societatii, acest lucru trebuie sa-l invete si copiii nostri.
Acum un exemplu concret: nepotul meu la 3 ani a stat cu matusa-mea 4 zile. Si intro zi, pe cand aceasta vorbea la telefon, s-a trezit cu o masinuta grea, de metal, aruncata cu o precizie matematica in ochiul stang. Explicatia copilului? Vorbea la telefon si nu putea sa auda la tv desenele. Matusa-mea l-a certat putin si atat. A treia zi, baiatul a aruncat din nou, fiind nervos pe altceva. Deoarece n-a fost pedepsit. A trebuit sa vina maica-sa si sa-i interzica desenele pt cateva zile si jocul cu masinile. Uite ca a functionat, copilul n-a mai aruncat...
Reguli...toate sunt reguli. Si spalatul pe maini si pe dinti, fie ca e sub forma de joc, fie ca nu. Si descaltatul de pantofii murdari si sa nu alerge in mijlocul strazii, sa nu arunce cu obiecte in alti copii...
Daca fata mea se tranteste in magazin si urla ca vrea ceva, eu ii dau? Nu, o iau pe sus si am plecat. Asta e o pedeapsa. Cate dintre voi n-ati procedat la fel?
Asa ca, ne pedepsim copiii, poate in unele situatii nu realizam ca o facem, nu suna a pedeapsa clasica: pus la colt sau time-out in camera....(eu n-am facut-o, pe ea o distreaza sa stea in camera ei).

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

ingrid, asocierile, dupa umila mea parere, sunt gresite
pentru ca eu persoana adulta la 30 de ani se presupune ca am gasit metode de-a descarca altfel frustrarea decat de a-i tranti calimara cu cerneala sefului in cap
pe cand copilul care se tranteste de pamant in plin magazin nu le-a gasit (are doar cativa anisori, ii lipsesc cei 30 de ani de experiente pe care-i am eu)
si e de datoria mea sa-i ajut sa le gaseasca
fiindu-le empatica (eu lui, ei - pentru ca la varsta asta in astfel de situatii empatia e un drum cu un singur sens, abia in timp si numai daca eu am reusit sa-i fiu empatica pruncutului, pruncutul reusind sa manifeste empatie - adica ulterior, dupa lungi si nenumarate exercitii in care i se demonstreaza copilului empatie, altfel de unde d-zeu sa ceri de la un copil sa fie sensibil la sacrificiile mamei, empatie la care eu pot sa fac apel ceva mai incolo cand ii spun ca ii spal ciorapii murdari, dar as fi preferat sa n-o fac dat fiind ca ma dor mainile).
iar din magazin i-as fi cules fara doar si poate, dar nu ca pe o pedeapsa ci i-as fi cules incercand sa ma izolez cu ei tocmai pentru a-i putea alina in sfanta pace, senina
ultima oara eram la cumparaturi si fi-mea a mancat un ou kinder si a mai vrut unul si am si io limitele mele si m-am opus
s-a aruncat de pamant, am luat-o in brate, ma ura ca nu i-am permis oul, plangea cu niste lacrimi, saracuta, intr-un sfarsit s-a linistit si m-a pupat si am pupat-o si asa dulce a fost cand suspinand a spus "scuze, mama"
unde sa pedepsesti un astfel de copil, orice copil?
ca-l retragi din multime, din public tocmai pentru a-i da spatiu mamei sa se deschida copilului ok, dar sa-l pedepsesti?

Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

gazzella spune:

si inca o completare duca care ii ducem in parc

copiii vor reusi sa deprinda regulile casei (mie nu-mi place sa le numesc asa, ci mai mult atitudini de viata, obiceiuri care s-au nascut fara ca macar parintii sa-si dea seama cand, cum) cu atat mai devreme cu cat vor creste intr-o mai mare masura intr-un climat de acceptabilitate
pentru invatare trebuiesc anumite ingrediente, unul e observarea, iar observarea se face doar pe un fond de stabilitate, seninatate a copilului
daca copilasul e in permanenta corectat, certat, orientat inspre devine implicit si foarte tulburat, agitat de unde se observa greutati de a se pune intr-o pozitie de acordare a atentiei asupra activitatii, contextului desfasurari vietii adultului in familie
deci, dupa mine cateva conditii esentiale pentru a avea copiii linistiti, suficient de educati varstei lor: securizarea afectiva a copilului in care as include si timpul rezervat acestuia (de multe ori prostiile un copilas le face si atunci cand simte ca nu este observat, nu are contact cu adultul, iar aruncarea mancarii pe jos nu face decat sa stabileasca un contact cu acesta)
o alta regula niciodata sa nu se intervina agresiv peste copil, iar pentru mine agresiv inseamna si "nu asa se trage linia, iubitule, ci asa"
eu inca dau in balbaiala cand cineva imi spune ca vasele se pun inspre stanga si nu inspre dreapta
deci lasat copilul sa se organizeze in joc, la masa (adica va abtineti sa-i spuneti "atenta iubita, sa nu te patezi" - daca tineti la haine dati-le jos, dar nu rupeti pruncului), la baie dupa cum vrea Maria Sa
pana la urma cu totii se spala, vreau sa vad copilul murdar dupa o juma' de ora de balacit in apa
un copil pe un acest fond va fi senin, orientat observarii vietii adultului, dornic sa-l copieze pe acesta
si aici interveniti voi prin modelul oferit, intotdeauna (sau intotdeauna, cand simtiti impulsul sa aruncati calimara va izolati numarandu-va "1,2,3" :-)))gentili, atenti, curtenitori

si au sa va surprinda pruncutii, de parca ar trebui sa se intample asa, dar asa are sa fie, au sa va surprinda, incante (bine, cand n-au sa va inebuneasca)

asa, eram la bucatarie, Bendis a cerut hartia sa se stearga la gurita si i-am dat-o

a aruncat-o pe jos dupa
- bendis, iti mai trebuie hartia?
- nu
- pot sa duc eu hartia la gunoi?
- nu, io mama

si-a luat hartia si-a dus-o la gunoi

deci intotdeauna caut sa vorbesc in prima persoana, sa raportez situatia mie
deci pe mine ma deranjeaza hartia, dar nu tu esti comoda, neatenta, rea ca sa nu observi ca hartia e pe jos
restul il face copilul, iar un copil asa "needucat" poate sa se demonstreze absolut adorabil

Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Ingrid S spune:

Eu am dat o comparatie la absurd, ca sa vedeti cum e de cealalta parte a baricadei. Exact, ca adulti ne inghitim pornirile, dar la copii e ok sa le permitem orice, ca deh..sunt copii. In aceasta logica merge si exemplul cu nepotul meu, ce ciudat ca nimeni nu s-a legat de el, iar agresivitatea la copii e destul de raspandita, dar ne facem ca nu vedem sau cum? Nu e buna o pedeapsa pt un copil care agreseaza alt copil? Sau ce ar trebui sa facem, sa-l mangaiem pe crestet si sa-i zicem bravo mami?
Eu asta am vrut sa evidentiez, sunt situatii in care trebuie sa luam atitudine, fie ca ne place sau nu. Iar daca termenul de pedeapsa e impropriu, va invit sa gasiti altul, doar semantica stim cu totii, dar sa aiba acelesi conotatii.
Voi continua sa-mi pedepsesc fata ori de cate ori consider ca e necesar, daca va face un lucru pe care-l consider agresiv sau in neconcordanta cu ideile mele. Daca azi nu se spala pe dinti, maine la fel, nu am sa o las asa pana la adolescenta. Dupa ce am sa incerc toate metodele poibile, voi trece la pedeapsa cu interzisul dulciurilor sau al desenelor. Si va asigur ca va coopera. Oricum, noi nu avem alta pedeapsa, asa ca...
Iar nu sunt de acord sa-mi mazgaleasca peretii, nu am chef sa cheltui bani si timp pt a-i repara. Are suficiente coli sa paveze o strada. Acolo sa scrie si sa deseneze. Chiar nu vad de ce, de dragul fiorului artistic (crezand ca am un geniu..) sa-mi innegreasca peretii. Sau ca sa-l las sa experimenteze...ce sa zic, grozav argument.
Filofteia, mersi , mi-a placut cum ti-ai sustinut parerea.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

crinuta spune:

Ba eu sunt pro pedepse, asta cu siguranta.
Eu pe al meu il pedepsesc cu ce il doare: nu desene, nu mers la loc de joaca.
Acum vreo 2 saptamani, pentru o criza facuta in autobuz, i-am luat masinuta lui draga si am dus-o in portbagaj, iar lui i-am spus ca am dat-o altui copil.
Nu va spun plansete, tipete, crize, etc, dupa care a inteles ca nu tin astea, si chiar am vazut o schimbare in bine.
Seara se ruga ingerasului lui sa ii aduca masina inapoi :)
Dupa vreo 10 zile, i-am dat-o, deoarece a fost foarte cuminte, dar stie, ca daca incepe iar, e posibil sa o piarda.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm

filofteia spune:

Mai acum si cu desenatul asta pe pereti...cred ca daca fiimiu ar fi desenat floricele, pasari, leagane, un soare l-as fi lasat si eu, dar cand el mazgaleste peretele cu creioanele pentru ca este nervos...imi pare rau dar trebuie sa invete ca desi este normal sa fii nervos nu trebuie sa-ti versi nervii pe prima chestie...nu i-am spus ca este pedepsit sa stearga peretele ci i-am spus ca nu accept asa ceva, ca ne costa bani munciti sa zugravim peretele, prin urmare sa puna mana sa stearga...Iar pana nu sterge nu are ce sa mai vorbeasca cu mine. Pentru ca situatia il depasea l-am ajutat si eu sa stearga ca sa nu se simta abandonat.

Opusul... el fiind pasionat de muzica...i s-a acceptat sa strice pana acum 2 CD playere, un MP3 - player...pentru ca le foloseste foarte mult si este normal unui copil sa-i mai cada din mana. Acum insa la aproape 8 ani i-am atras atentia ca daca doreste unul nou il va lua din banii lui (primeste 5 lei pe saptamana) si a fost de acord.

crinuta spune:

Citat:

Sunt de acord. Trebuie sa invete de mici ca exista consecinte in urma faptelor.

Crinuta si

Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm

gazzella spune:

pai normal ca invata ca exista consecinte indiferent de cum ar actiona
actiunea, chiar si nonactiunea, presupune consecinte
normal ca atat actiunea cat si nonactiunea sa genereze consecinte
si aici intervine parintele, in ce masura reuseste sa-l puna pe copil intr-o situatie de observare, integrare a lumii inconjuratoare
asta-i adevarata educatie dupa mine
restul e doar impunere bruta, de unde copil poate sa nu integreze chiar nimic, ci doar sa adopte superficial atat doar cat sa-si asigure un postisor langa parinte
ba mai mult, exista riscul ca copilasul sa se agate disperat de parinte fiind pus intr-o pozitie de dependenta fata de acesta
un copil se simte liber sa actioneze abia cand se simte intr-un climat de acceptabilitate

Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Sabina spune:

eu nu mai comentez nimica, dar am sa fiu dura, si rautacioasa, si cum vreti voi si zic doar atata:
parintele trebuie sa fie mai intelgent decat copilul.
pedeapsa ,in sensul incare o vedeti majoritatea, e expresia neputintei.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

maraki spune:

Citat:

citat din mesajul lui smaranditza

si cam cum poate fi invatat "in mod natural" ca trebuie sa se spele pe maini cand ajunge acasa, si mai ales inainte de mancare?

Daca in urma unor studii de specialitate facute pe copiii vecinilor se observa ca nici pe acestia nu-i atrage spalatul mainilor la o anumita varsta, si chiar refuza sa o faca, ii lasam sa manance murdari, pentru a se invata "natural si a le ramane"? in afara de o hepatita cam ce sa le ramana?