Cum va pedepsiti copii?
Raspunsuri - Pagina 3
Donia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui smaranditza Nu cred ca va ramane cu sechele pe viata daca dupa ce intentionat a luat toate baltile la rand venind de la scoala, il trimit frumos la baie sa-si curete papucii. |
Pai asta nici eu nu zic ca-i pedeapsa. Daca e destul de mare sa isi curete papucii, atunci mi se pare normal sa o faca. Dar depinde mult tonul parintelui... ca daca ii zici "las' ca te invat eu minte sa mai umbli prin balti, treci imediat sa-ti cureti papucii!"... ei bine, asta mi s-ar parea gresit.
Daca insa ii spui pe un ton normal ca e alegerea lui in cate balti intra, din moment ce isi curata singur papucii... atunci mi se pare ca il ajuti sa devina responsabil pentru propriile actiuni. Il inveti sa faca alegeri, in cunostinta de cauza.
"Daca si de la un time-out de 20 de min pana la 1 ora in camera lui va ramane cu sechele pe viata, atunci nu stiu cum se mai face educatie..." Asta insa n-o prea inteleg... ce efecte benefice are izolarea asta a copilului? Ce invata el din faptul ca e pus sa stea singur intr-un loc... in care presupun ca se gasesc jucarii, nu? si carti? si creioane de colorat? Ajung sa cred ca poate unii copii o percep ca pe o recompensa
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
patou spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui smaranditza Intrebarea mea este: cele care nu aplicati nici un fel de pedeapsa, cum reusiti totusi sa ii determinati pe copii sa va asculte? Ok, inteleg ca nu trebuie sa repetam mecanic "nu-i voie...", ci sa le explicam de ce le interzicem, ce pericol exista, etc. Dar la un copil de 2-3-4 anisori ii poti tine predici despre pericolul curentului electric de la prize (cand nici nu-l poate vizualiza, nici nu-i poti oferi un exemplu, ca sa inteleaga?) Sau cum reactionati cand fac istericale doar pentru a atrage atentia si a testa limitele pana la care se poate merge? Sau cand arunca mancarea din farfurie pe jos, zilnic, iar daca este rugat sa o adune refuza? Sunt la serviciu acum, si scriu pe fuga. Situatii "limita" sunt foarte multe, si cu siguranta aveti voi exemple concrete din experienta zilnica. Cum reusiti sa va faceti ascultate de copilasi, fara a-i pedepsi totusi in nici un fel? |
cum il determin sa ma asculte? as putea spune ca nici n-am incercat
si nici nu i-am repetat mecanic ca nu-i voie. mi-am regandit apartamentul in asa fel incat sa fie securitar (prizele blocate etc)si i-am dat voie sa umble peste tot.cu istericalele n-am considerat niciodata ca le face pentru a-mi atrage atentia, asa ca am incercat sa-l calmez (sau mai corect sa ma calmez
). daca arunca mancarea pe jos imi spuneam ca-i normal, ca asa fac toti copiii, si nici nu mi-a trecut prin cap sa-l pun sa o adune. am mai reactionat urland ca o nebuna, dar i-am cerut scuze pe urma acum nu zic ca am procedat cel mai bine, dar parerea mea este ca nu trebuie sa-i invatam reguli, pentru ca ei invata cel mai bine imitandu-ne pe noi
rrox3 spune:
Alus pasajul asta nu-mi suna bine: Incerc sa nu o lovesc, sa-i dau la fund cu palma sau cureaua. O pedepsesc spunandu-i ca nu va primi nimic dulce, ca nu o voi duce acolo unde i-am promis ca vom merge. In primul rand lovirea ar trebui sa nici nu-ti treaca prin cap, in al doilea rand daca i-ai promis ceva nu mi se pare OK sa te razgandesti. Asa va face si ea cu tine si nu-ti va placea.
Dupa parerea mea nu e loc de pedepse inainte de aproximativ 3 ani. Si dupa aceea, depinde foarte tare ce intelegem prin pedepse. Cred ca trebuie sa resimta consecintele greselilor lor, in masura dozata pentru ei, desigur. Chestii de genul: ai murdarit covorul, ma ajuti sa-l curatam.
Aplic si pedepse cu izolarea, dar doar pentru violenta (isi loveste sora - de exemplu: o trimit in camera ei si-i spun ca poate reveni printre noi cand nu mai loveste pe nimeni - evident ii spun si cum e OK sa-si manifeste nemultumirile fata de surioara ei mai mare).
Aplic si pedepse genul fara TV / computer cateva zile, asta fetei mai mari (9 ani). Oricum nu-i face bine privitul la TV 
Intotdeauna explic de ce pedepsesc si cum ar putea fi evitata pe viitor o alta pedeapsa. Si, mai ales, ma asigur ca este o greseala intentionata. Ca nu a fost vorba de nestiinta, sau curiozitate sau, chiar, inovatie. Aflu si evaluez motivatia copilului. Abia apoi vad daca este sau cazul sa pedepsesc pe cineva.
Nu vreau in nici un caz sa-mi conditionez copiii. Nu vreau sa ma asculte orbeste la orice imi trece mie prin cap sa le cer.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Qamar spune:
eu propun un exercitiu, referitor la time-out
imagineaza-ti ca e seara, ai avut o zi lunga, grea, 8 ore de serviciu, chestiuni domestice prin casa, te-ai ocupat de copii, curatenie, mancare...
copiii dorm
tot ce iti doresti sunt 30 de minute in cada, o baie super-fierbinte si ceva lectura, poate si o muzica incet de tot
intri in cada, te simti din ce in ce mai bine, mai relaxata, incepi sa citesti, sa te bucuri de minutele tale...
pe usa intra sotul (sa ma scuze sotii care apar ca bau-bau in episodul asta), fara sa bata, fara sa fie cu adevarat atent la ce faci sau la ce ai facut pana acum
nici nu se uita bine la tine si incepe sa iti spuna:
-pfuai, am avut o zi oribila, hai, iesi si incalzeste-mi si mie mancarea aia! a, maine plec in delegatie pt 4 zile, sa imi pregatesti niste haine curate si lenjerie; hai, mai, ce tot faci, numai rasfat pe tine toata ziua? sunt terminat de foame!!!
incerci sa ii explici ca vrei sa mai stai doar 5 minute, ca esti si tu foarte obosita si ai nevoie de minutele astea
nu vrea sa inteleaga
incepe sa ridice putin tonul si e din ce in ce mai impacientat...
tie ti se pare incorect, de fapt nici nu vroiai foarte mult, ci doar 5 minute in plus dupa care ai fi fost pregatita sa o iei de la capat...
iti scoate dopul de la cada si te zoreste, te acuza ca nu te gandesti deloc la el si ca te comporti aiurea...
incepi sa plangi, nici tu nu stii de ce, dar ai vrea ca lucrurile sa fie altfel, ai vrea ca el sa fi venit la tine in alt fel, sa te fi rugat, sau sa fi batut la usa...te simti trista, nedreptatita si il urasti cateva secunde...
moment in care el iti spune:
HAI, TRECI PANA DINCOLO SI LINISTESTE-TE, SA NU TE VAD PANA NU TE CALMEZI. NU AM CE DISCUTA CU TINE PANA NU TE OPRESTI DIN PLANS SI -eventual- ITI CERI IERTARE. SUNT FOARTE SUPARAT PE TINE.
.......
si acum imagineaza-ti ca ai 3 sau 4 ani si construiesti un castel magic din plastilina, pe podeaua din sufragerie.....
marami spune:
Nicicum... sa o pedepsesc pentru ca mi-a mazgalit peretii dintr-un capat in celalat al casei? Ei si?! Doi ani de zile a tot adaugat cate ceva la micile ei "picturi".... de cate vine sor`mea sau maica mea la mine tot de atatea ori aud "De ce o lasi sa scrie pe pereti, ce nu ai caiete
...tu nu ai facut asa ceva niciodata" ... si? care e problema? daca nu am avut minte destula ca la prima iesire sa pun coli pe perete ce vina are kupilu`? N-aaare! Ca se uita in ochii mei si intorcea paharul cu gura in jos de ce sa o pedepsesc cand e mai simplu sa o trimit sa ia mopul si sa stergem impreuna pe jos amauzandu-ma in sinea mea ca a prins dexteritate mai repede decat ma asteptam... e vina mea ca desi stiam ce va face i-am lasat paharul in mana. Asta mica nu a avut curiozitatea curentului in schimb a avut-o cea mare, pana am obosit sa-i repet ca nu e voie, ca se poate curenta avea un creion in mana si imi zicea ca nu o "culenteaza", am ajutat-o putin indicand mina creionului, a scuturat-o putin de atunci nu a mai avut curiozitatea... da, stiu, sunt dusa cu pluta... si imi amintesc cat de mult imi placea sa merg plin ploaie, cum siroia apa pe strazi si eu luam adancimea apelor pacat ca m-am orientat catre electro in loc de hidrologie.... editez: uitasem de pedeapsa
Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005)
pozne-npoze
rrox3 spune:
Noe daca adaugi si faptul ca exact cand te relaxai mai bine in cada provocasei si o inundatie, cred ca devine o comparatie perfecta. In rest, mi se pare foarte buna, reda corect emotiile implicate 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
smaranditza spune:
"parerea mea este ca nu trebuie sa-i invatam reguli, pentru ca ei invata cel mai bine imitandu-ne pe noi"
Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie. O viata fara reguli este un haos total, o anarhie. Daca noi traim zilnic dupa anumite reguli, nu inteleg de ce nu am implementa asta si in mintea copiiilor. Oricat de sus ar ajunge pe ierarhia sociala, tot vor fi supusi regulilor (de toate nuantele si felurile). Si atunci, cum ii pregatim pentru viata?
Treaba cu imitatul comportamentului e cu doua taisuri. Copiii imita foarte mult, insa nu te poti baza pe asta in educatia lor. Iti dau un exemplu: spalatul pe maini inainte de mancare. Cumnata mea e foarte stricta cu igiena. De cand a inceput sa priceapa nepotu-meu, i-a explicat pe intelesul lui de ce e bine sa se spele pe maini (aveau ei o povestioara ceva cu microbii, ff draguta, ceva care ii amintea cat de importanta este igiena mainilor, mai ales inainte de mancare). Ca sa nu ma lungesc prea mult: de fiecare data cand intrau in casa, se descaltau si mergeau direct la baie sa se spele bine pe maini (ea, sot si copil). Acesta a devenit deja un comportament invatat pentru copil; invatat prin imitare si joc.
Ce te faci insa, daca la un moment dat, copilul refuza sa mai imite, sa "coopereze" in acest joc? Ce te faci daca dupa ce isi scoate papucii, nu vine dupa tine la baie ci fuge direct la bucatarie sa manance un biscuite, sau la masa din living pe care sunt alune, biscuiti, fructe? Incepi povestioara cu microbii, explici cat de daunator este, dar el rade si mai ia o gura de mar, asa, cu mainile murdare. Il duci cum-necum pana la baie, il speli pe maini, subliniezi ce bine e sa te simti curat si "fresh", il lauzi, etc, etc...A doua zi, se repeta istoria, dar nu mai fuge la mancare, ci la o masinuta pe care si-o ascunsese el nu stiu unde...apoi incepe joaca cu niste cuburi, si uite asa, pur si simplu nu are chef sa se spele pe maini.
Asta e cazul fericit, pt ca cumnata-mea s-a dus cu antibacterialul si tot i-a curatat mainile. Dar ce te faci cand nu ai alternativa? Si cand copilul intrerupe "imitarea" si "cooperarea"? Si nu stie ca sunt REGULI care trebuie respectate? Iar daca nu sunt respectate urmeaza o "pedeapsa" (ex: nu are voie sa manance in seara aceea pana nu merge sa se spele pe maini). Inseamna asta ca mama isi infometeaza copilul? Nu! Ci doar il invata ca sunt reguli care trebuie respectate.
Iar cu aruncatul mancarii pe jos, am experimentat-o pe pielea mea cu nepotul: a inceput sa arunce, eu ii spun ca nu e bine, ca mancarea e pt papat, ca daca arunca din farfurie nu mai ramane mancare pt el si nu mai creste mare, ii arat si cum sa o duca la gurita, el arunca din nou. Ma vede ca incep sa culeg de pe jos, si priveste totul ca pe un joc, asa ca incepe sa arunce mai cu foc, chiar amuzandu-se. Acelasi "joc" l-a facut si la cina, in ciuda explicatiilor de tot felul si a modelului adultilor.
Acesta este inca un exemplu care demonstreaza ca, copiii nu imita tot timpul comportamentul adultilor, nu tin intotdeauna cont de explicatii si demnostratii, si nici nu sunt induiosati ca mama/tata sunt suparati pe el si stau in mod constant in genunchi pentru a repara "distractia" lui, neingradita de vreo regula.
Qamar spune:
99.99% dintre copii (spun studiile de specialitate pe care le-am efectuat eu in jur, observand direct copiii cunoscutilor) arunca mancarea pe jos la o anumita varsta; unii la 1 an, unii la 3 ...altii la 17
iar ceea ce inveti in mod natural..fara sa existe teama de o pedeapsa, e cu adevarat invatat si va ramane
nu poci scrie mai mult acum, ca tocmai mananc niste cartofi prajiti ---ramasi de la Spring time!--- cu mainile relativ curate si cu tastele relativ murdare...