Cum va pedepsiti copii?
Raspunsuri - Pagina 13
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gazzella azi noapte m-am tot framantat, si incercam sa inteleg ce anume ma deranjeaza la astfel de topicuri si am inteles, e copilul din mine care face scandal filofteia, ziceai tu ca pana acolo, la 14 ani ceva pedeapsa tot mi-a fost aplicata d-zeu stie, poate gresesc, dati-mi voi exemple de reguli pe care voi le urmati, de la care nu va abateti cu sfintenie Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni) |
Exemple de reguli pe care le aplic si eu si fi-mea cu sfintenie:
- NU Traversa strada prin loc interzis, doar pe la trecerea de pietoni, pe verde, si dupa ce te asiguri
- Nu baga in gura mana plina de pamant, nisip - intai te speli, pe urma mananci
- Dupa ce folosesti WC-ul te speli intotdeauna pe maini
- Nu baga cuie in priza
- Nu sari de la inaltime cu capul in jos
Cred ca mai sunt si altele - oricum regulile stricte sunt cele care privesc siguranta personala - atat contra accidentelor cat si contra imbolnavirilor.
Sorana si Monica (5 ani)
eloise spune:
Eu tot ii dau inainte cu "agresivitatea" asta. Alt exemplu: in weekend am fost invitati la tzara la niste prieteni, mare petrecere in curte, multi oameni, multi copii. Un prieten de-al nostru e foarte atasat de Vladut, mereu se joaca cu el, e un tip foarte placut care iubeste mult copiii si Vladut il simpatizeaza tare. La un moment dat statea omul linistit si fi-miu vine la el cu o lopatica de plastic si incepe sa-l articuleze ritmic 
. Si pe prietena lui a tras-o zdravan de par de nu-i mai puteam desclesta minutzele. Asa, ca o provocare la joaca. Gresesc daca ii spun "Puiule, nu e voie sa lovesti, doare!". Si daca il iau pe sus de acolo sa avem o mica discutie? Daca ii spun ca e rau sa provoci durere? Imi e clar ca nu o face din pura rautate sau cruzime, pentru el e o joaca, totusi imi e la fel de clar ca il incinta reactia celorlalti, se bucura cind aude tzipetele celui chinuit si e dornic sa persevereze .
Sa inteleg ca al meu copil e asa pentru ca eu am proiectat asupra lui expectanta "agresivitatii" si in consecinta el are aceste mici tendinte? De copiat nu are de unde sa copie, noi sintem cit se poate de calmi si pacifisti si ne manifestam afectivitatea fata de copil. E asa pentru ca incerc sa-l corijez? Daca l-as ignora, ignorind si judecata celui "lezat" (de obicei nu-mi pasa de ceea ce cred altii despre modul in care-mi cresc copilul, mi-e greu insa sa nu-mi pese de ceilalti atunci cind V face o boacana de genul asta) nu s-ar mai comporta astfel? Daca tendintele astea violente sint naturale, nepervertite, orice interferenta e o greseala?
"Today is the tomorrow I was so worried about yesterday".
Andra si 
Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
~*~New old pics~*~
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gazzella eu cred ca as suferi cumplit sa trebuiasca sa traiesc chiar dupa regulile mele, cele pe care eu mi le-as pune pe hartie pentru ca eu fara a suferi de disturburi de personalitate nu-s mereu aceasi, sunt "victima" umorilor, schimbarilor starilor de spirit este cand ma spal pe dinti, este cand ignor, nici nu-mi aduc aminte ca exista si periuta (norocul meu ca genetic sunt inzerstrata totusi ok) si multe, multe, eu sunt mult "lasa-ma sa te las", adica "nu-mi rupe, lasa-ma in sfanta pace sa visez, sa scriu, sa ma uit la o cretinata la tembelizor, ma relaxeaza" sau alte, alte si nu consider ca-i nimic nociv cat timp dorintele mele is acelea de-a ma abandona mie si nu de a-i nenoroci pe altii Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni) |
Ei uite, eu am o viata plina de reguli. Chiar daca nu sunt "puse pe hartie" le am si le aplic. Dupa mine cumulul lor se numeste educatie.
Exemplu de regula: Intotdeauna saluti (dai "buna ziua") o persoana cunoscuta. Intotdeauna spui multumesc atunci cand primesti ceva sau ti se face un serviciu.
Eu nu pot concepe o viata fara reguli .... si nu-mi plac persoanele care nu spun multumesc sau buna ziua, le evit ....
Aia cu spalatul pe dinti sau spalatul pe corp - pentru mine e regula - dar ce sa zic - altii treaba lor, n-au decat sa nu spele, doar sa nu puta pe langa mine ....
Regulile de circulatie - daca sunt la volan nu-mi place sa-mi sara un pieton in fata pe autostrada, cand am 130 km/h - e adevarat ca el o pateste mai rau ca mine dar .... pentru ca el n-a respectat regula imi pune mie viata in pericol. Daca sunt pieton nu-mi place sa mearga unu' cu masina pe trotuar - ca imi pune viata in pericol.
Eu zic ca vrei-nu vrei viata e plina de reguli. Si copii trebuie sa invete sa le respecte. Gandeste-te la un copil care nu este primit intr-o gradinita sau este exclus dintr-un grup de copii pentru ca foloseste cuvinte gen "Pxxx mea", scuipa (pe jos si pe alti copii), etc. Am eu un exemplu in parcul de langa noi ... are 6 ani. Un copil crescut fara reguli ....
Fiecare face cum vrea cu copilul lui. Dar mie nu mi-ar place sa fie fi-mea asa ....
Sorana si Monica (5 ani)
sorana spune:
Sa raspund si la subiectul initial ca pana acum tot off-topic am fost ....
Fi-mea nu cunoaste cuvantul "pedeapsa". Dar anumite actiuni au anumite consecinte. De ex. daca nu te speli pe maini inainte sa vii la masa, ti se ia farfuria din fata si vei manca dupa ce te vei spala.
Un alt exemplu este "confiscarea" jucariilor (nu toate doar una pe ficare cuvant - dar una care ii e draga) daca spui cuvinte urate (jucariile confiscate se inapoiaza posesorului dupa 2 saptamani de vorbit frumos 
).
Nu am un set de pedepse. Dar am reguli. Reguli care pot fi respectate de copilul de x ani, nu aberatii. Si pedepsele la fel, trebuie sa fie adecvate varstei. Adica pana pe la 5 ani a mers aia cu "time-out" - du-te la tine in camera si iesi cand te calmezi - acum nu e cazul, pentru ca nu face crize de isterie - are alt stil, a crescut .... si daca o trimit la ea in camera inchide usa si "scapa" de noi - se joaca acolo 2 ore linistita .....
In cazul unui comportament neadecvat la locul de joaca (de la iesit pe strada pana la injurat) - pedeapsa e una singura si imediata - plecam din parc! Daca nu stim sa ne comportam civilizat in societate stam la noi acasa, nu ne jucam cu alti copii, nu mergem in parcuri!
Asta inca functioneaza
Sorana si Monica (5 ani)
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui eloise Eu tot ii dau inainte cu "agresivitatea" asta. Alt exemplu: in weekend am fost invitati la tzara la niste prieteni, mare petrecere in curte, multi oameni, multi copii. Un prieten de-al nostru e foarte atasat de Vladut, mereu se joaca cu el, e un tip foarte placut care iubeste mult copiii si Vladut il simpatizeaza tare. La un moment dat statea omul linistit si fi-miu vine la el cu o lopatica de plastic si incepe sa-l articuleze ritmic . Si pe prietena lui a tras-o zdravan de par de nu-i mai puteam desclesta minutzele. Asa, ca o provocare la joaca. Gresesc daca ii spun "Puiule, nu e voie sa lovesti, doare!". Si daca il iau pe sus de acolo sa avem o mica discutie? Daca ii spun ca e rau sa provoci durere? Imi e clar ca nu o face din pura rautate sau cruzime, pentru el e o joaca, totusi imi e la fel de clar ca il incinta reactia celorlalti, se bucura cind aude tzipetele celui chinuit si e dornic sa persevereze .Sa inteleg ca al meu copil e asa pentru ca eu am proiectat asupra lui expectanta "agresivitatii" si in consecinta el are aceste mici tendinte? De copiat nu are de unde sa copie, noi sintem cit se poate de calmi si pacifisti si ne manifestam afectivitatea fata de copil. E asa pentru ca incerc sa-l corijez? Daca l-as ignora, ignorind si judecata celui "lezat" (de obicei nu-mi pasa de ceea ce cred altii despre modul in care-mi cresc copilul, mi-e greu insa sa nu-mi pese de ceilalti atunci cind V face o boacana de genul asta) nu s-ar mai comporta astfel? Daca tendintele astea violente sint naturale, nepervertite, orice interferenta e o greseala? "Today is the tomorrow I was so worried about yesterday". Andra si Vladut (14.10.2006) puiul meu creste... ~*~My dear old pics~*~ ~*~New old pics~*~ |
Sper sa nu te superi pe mine pentru ce am sa spun
Ete cucu - bau. Pentru mine asta e caz clasic de necesitate a unei pedepse. Ii place persoana respectiva si il loveste. Ii spui calr, raspicat, daca fara sa tipi "Daca mai dai o data in el am plecat acasa". Daca mai da - il iei de mana si plecati acasa, indiferent cat plange, se zbate si mai stiu eu ce. Acasa, cand se potoleste, ii explici ce am zis eu in mesajul anterior - in societate ne comportam civilizat - sau nu mai mergem nicaieri, stam inchisi in casa!
Si nu esti tu de vina, cred ca toti copii au o faza de-asta cu comportament violent.
Poate raspunde si cineva de parerea contrarie (lasa-l sa se manifeste) dar eu cred acei copii care au fost lasati in pace la 2-3-4 ani - au comportament violent si la 6-7-8 ani si automat sunt evitati de colegi ....
Sorana si Monica (5 ani)
filofteia spune:
Eloise nu gresesti cu nimic. Este exact atitudinea normala pentru integrare in societate.Si nici nu esti tu de vina...de fapt nici nu este chiar agresivitate ci Vladut simte ca limitele peste care poate trece cu prietenii tai sunt mai largi, de aceea le incearca. Au un simt dosebit de a depista oamenii care le permit mai multe.
Sorana 
de acord cu tine.
eloise spune:
Ma gindesc totusi (tot asteptind replici care sa ma contrazica si sa rastoarne radical ceea ce afirm eu) ca nu e neaparat un abuz grosolan sa introducem, treptat, cite un set rezonabil din aceste infame "reguli" in viata copiilor nostri. Adica ceea ce e permis la 9 luni nu mai e permis la 2 ani iar la 3-4 ani deja, fireste, prin integrarea intr-un grup (gradinita) si trecerea la etapa de "copil mare" copilul va invata sa tina seama tot mai mult de ceilalti si asa mai departe. De pilda cit e bebelus e normal sa primeze instinctele lui, nevoile lui, impusurile lui. Il alaptez la cerere, ma trezesc de 10 ori pe noapte, orice nevoie si dorinta a lui e un imperativ absolut pentru mine. Pentru ca il iubesc si il inteleg. Cind ma musca in timpul alaptarii (si i-au erupt incisivii la 3 luni jumate ) apoi ridea fericit vazindu-mi reactia, imi reprimam tipatul (desi muscatura era fulgeratoare :)) ii spuneam "Nu, puiule", intrerupeam pentru 1 minut apoi il alaptam din nou. Acum la 2 ani insa lucrurile s-au mai schimbat, si el a mai crescut si nu mai pot privi cu ingaduinta absoluta toate impulsurile lui. Desi il iubesc neconditionat, ca orice mama, sau poate tocmai de aceea.
Gazzella, o nedumerire mai am. De ce in articolul acela se vorbeste despre copilarie ca despre o stare de gratie in care egoismul ne este necunoscut? Cum ramine cu posesivitatea copiilor? (cit de tirziu invata ei sa imparta jucarii, dulciuri... citeodata... niciodata ) Cum ramine cu principiul placerii? Nu neg, copiii sint uluitori pur si simplu, ne uimesc cu adevarate lectii de viata, cu lectii de iubire fara limite, cu dragalasenia si nevinovatia lor. Si totusi... nu putem sa negam completamente ca ei pot fi si egoisti pentru ca asa le vine lor sa fie, dintr-un imperativ al firii (naturii), pentru ca vor sa le fie LOR bine si restul nu are de ce sa-i intereseze. Nu ca asta ar fi ceva condamnabil. Cum spuneam, asta tine de instinctul de supravietuire.
"Today is the tomorrow I was so worried about yesterday".
Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~~*~New old pics~*~
betiana spune:
Dragi mamici, toate interventiile in acest topic mi se par pertinente.A fi un om educat inseamna sa asimilezi niste valori si niste reguli impuse de societate.Nu faci educatia cu bataia sau cu vorba foarte aspra, ci cautand solutii pentru fiecare caz in parte.Tin minte ca atunci cand era fetita mea in clasa I a avut o reactie urata fata de una din colege si am fost extrem de suparata cand am aflat. I-am explicat ca nu are voie sa bata copiii, ca exista si o cale pacifista de a-si rezolva problemele.Si-n timp ce-i explicam plangeam.Si ea m-a intrebat de ce plang. I-am spus ca plang nu este cine credeam eu ca este, ca am fost umilita ca parinte.Nu s-a mai repetat vreodata o astfel de atitudine.A invatat arta negocierii si manipularii.Colegii ei au devenit prietenii ei.
Sabina spune:
eloise, au un egoism neconstietizat, brut, nepervertit...
Sorana, mie imi suna a reflex conditionat nu te speli, iau farfuria.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
dianocica spune:
eloise o parere pe caz. nu poate fi vorba de nici o pedeapsa. baiatul meu e cu 2 luni mai mic decat al tau. si ce iti spun acum nu e din nici o carte, e din experienta mea cu el. as vrea sa detaliez un pic dar nu am f mult itmp acum. din ce vad eu la d, nu e suficient sa ii raspunzi dorintelor, cateodata e nevoie de a anticipa un pic. si spun anticipare nu in sensul de ghicit in stele, ci de a percepe niste semnale mai subtile. comportamentul lor nu e atat de explicit ca al adultilor. au fost multe momente cand eu credeam ca d habar n-a avut de ce s-a intamplat langa el, pt ca mai tarziu sa imi explice ce s-a intamplat acolo. adica nu trebuie sa intorca capul, sa fixeze cu privirea. poate parea f concentrat in ce face, ai jura ca habar n-are ce faci tu, iar el sa auda si sa proceseze tot.
la d au fost mai multe intamplari de genul a ce povestesti tu. de cele mai multe ori cu bunica pe care o adora. iar pt ca ea acorda mai multa atentie altcuiva, nu a prins semnalele lui de invitatie la joaca si s-a suparat. uneori a reactuionat violent, alteori doar s a suparat.
ori eu nu pot sa il pedepsesc pt asta. poate fi doar o frustrare ca cel cu care doreste sa faca ceva nu e disponibil in mom ala. ceea ce am incercat eu sa fac, a fost sa ii explic ca e normal sa fie suparat (ca e!), dar ca, pt a evita alte intamplari de genul, trebuie sa se exprime. sa atraga atentia cand doreste ceva/pe cineva. (bine, acum pornim de la premisa ca atunci cand cere atentie o si primeste, ca altfel vb degeaba). am insitat pe strigatul pe nume (mama, tata, nini...) si pe faptul ca e normal sa fi suparat, frustrat, nervos, dar ca trebuie gasita o cale de expunere a sentimentelor si de descarcare a furiei, alta decat lovitul.
am sa copiez aici si un mesaj de la fulgi in care expuneam o problema asemanatoare si cum am rezovat-o, un pic mai detaliat. dar asta cu prima ocazie cand mai am un pic de timp
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.