Minciuni

szivarvany spune:

Eu am pretins de multe ori ca sunt fericita ... pt ca pur si simplu nu vroiam sa impovarez pe nimeni cu problemele mele.
Si mint frecvent cand mi se cere parerea si eu pur si simplu nu pot spune ca daaa, nu ti sta bine, daaa, esti grasa, daaa, haina aia nu merita 5 lei ... nu pot si gata, nu pot sa tai elanul sau entuziasmul cuiva.
Si mint clientii dar asta e deformare profesionala , se pune ?



Daria & GIULIA(2004 08 16)

grodear spune:

pt. violeta69

Ok, ma contrazic, dar cu ce anume?

Ralu- mamica de fetita superba!!!

violeta69 spune:

Si daca vreti sa stiti ce m- a impins sa va intreb acest lucru...este faptul ca am descoperit de curand persoane apropiate mie care se pretind ceea ce nu sunt, si m- a durut, credeam ca ii cunosc si ca stiu cu cine am de- a face. Dar uite ca nu a fost asa.

nu prea se potriveste cu cele scris de tine in ultima postare si redate mai jos:

Ca persoane apropiate, consider eu ca nu am decat oameni de incredere, deci pentru asta am fost dezamagita de ceea ce mi s- a intamplat



edit:
adica eu inteleg ca persoanele de inredere nu au cum sa te dezamageasca...ca atunci nu mai sunt de incredere,

scuze daca eu am inteles gresit


Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

grodear spune:

In citatul pe care l- ai pus in postarea ta, exista cuvintele "persoane apropiate" si "dezamagire". Coreleaza- le si ai sa vezi ce iese. Explicatia este ca asa am crezut eu ca sunt persoane apropiate dar m- au dezamagit.
Eu credeam ca stau si schimb pareri cu niste persoane mature, nu facem studii de semantica si lingvistica, ca asa ceva m- a interesat mai de mult, nu acum.
Ma rog, daca se pot da niste pareri pertinente, multumesc, daca nu, tot va multumesc.

Ralu- mamica de fetita superba!!!

ladyJ spune:

Nu era nicio urma de acuza in cea ce am spus.Oamenii judeca,pentru ca exista procesele cognitive in fiecare din noi,deci gandim,ne imaginam,aspiram...etc.
Judecata e tot un gand,e o informatie cognitiva.Fiecare trece prin filtrul gandirii proprii evenimentele care ne inconjoara,iar perceptia TA nu se datoreaza evenimentului ci A CEA ce inseamna pentru tine acel eveniment.

Deci,cea ce pentru tine este un motiv de suparare,pentru altul poate fi o normalitate potrivit propriei cognitii.

Nu cred ca sunt ´´cam deplasata´´. Ca tot m-ai intrebat.
Daca nu intelegi postarile mele poate nu m-am expriamt eu conform intelegerii tale sau eu nu am inteles postul tau.

grodear spune:

Da, asa este, probabil ca nu l- ai inteles.

Ralu- mamica de fetita superba!!!

Tisina spune:

Draga Ralu, ai deschis un subiect, ti s-a raspuns, dar s-ar parea ca nici unul dintre raspunsuri nu te satisface si te iei la harta cu cele care ti-au raspuns, spunand ca nu reusesc ele sa te inteleaga.
Ceea ce nu inteleg eu, e: daca nu esti inteleasa, sau inteleasa gresit, asa cum spui, de ce nu reformulezi intrebarea, ca sa nu mai primesti raspunsuri pe care nu le doresti? Sau problema e ca nu iti plac raspunsurile daca nu sunt de acord cu tine?
Imi cer scuze daca am fost off-topic, dar m-a deranjat reactia ta la unul din raspunsuri (treaba cu "nu crezi ca esti deplasata?")
Numai bine iti doresc!

grodear spune:

As dori sa mi se raspunda la ceea ce am intrebat, cu conditia ca cel/ cea care imi raspunde sa citeasca in prealabil, cu atentie intrebarea. Eu cred ca m- am exprimat destul de clar, iar daca nu este asa imi cer scuze.

Ralu- mamica de fetita superba!!!

IonescuOana spune:

Imi exprim si eu parerea despre asta pt. ca am vazut si eu oameni de acest gen.
In scoala generala, aveam o colega de clasa (o perioada am fost si colege de banca) ce pretindea ca are un verisor in Canada, ca de
cateva luni era in Romania si statea la ei acasa, ca dupa ce se intorcea le trimitea pachete si ca in precedenta vacanta de vara fusese la el in vizita.
BIneinteles ca multe fete(eram deja printr-a 5-a) erau deja super-interesate de acel baiat care avea si un nume, ni se aratasera si poze cu el...in fine, parea cat se poate de "real". Cateva mai insistente am rugat-o pe colega noastra sa ni-l prezinte. NU am fost deloc refuzate! Ni s-a dat intalnire acasa la ea intr-o zi si la o ora! Dar atunci...tocmai plecase.
Ok, alta "programare". Dar vai...tatal ei se dusese intr-o vizita si il luase cu el.
Bine, dar macar un numar de telefon sa vorbim cu el (cica era mutat la bunicul lui o perioada). Colega noastra ne-a dat numarul 21.21.20 (asa erau numerele pe atunci) - la care raspundea o persoana asa de in varsta incat nu putea spune decat "cine e, cine e?". Reclamand asta colegei, ne-a spus ca "bunicul e prea batran" si ca sa sun la nr. de tel. al tatalului lui unde sta din cand in cand, adica 22.22.22. La acest nr. suna ori ocupat ori nu raspundea nimeni - mai tarziu am aflat ca era numarul de la A.C.R. din Bucuresti.
Deja trecusera cateva luni de "cautari" iar noi cele 4 cucuiete incepuseram sa avem indoieli. Dar nu se putea, Cristina era prietena noastra dintr-a I-a, ce interes avea sa ne minta ?
Pana intr-o zi cand mama mea s-a intalnit cu mama ei prin cartier si a intrebat-o "cum a fost doamna X in concediu in Canada"? iar mama Cristinei s-a uitat ciudat si i-a raspuns "n-am fost doamna Y in concediu in Canada".
Atunci ne-am prins ca toata treaba cu verisorul era o pura inventiei ca noi am picat in plasa ca niste gasculite. E adevarat ca a implicat multa munca "organizatorica" din partea Cristinei, pt. ca a cautat poze cu un baiat singur, a cautat numere de telefon la care sa suni fara nici un rezultat...plus munca de "inventica" propriu-zisa.
Bineinteles ca ne-am suparat pe ea, dar nici acum nu pot sa-mi explic DE CE a facut lucrul asta, pt. ca pana atunci nu daduse semne de tulburari de personalitate - era una dintre premiantele I, parintii se cunoasteau intre ei insa probabil satisfactia de a se simti superioar altora a fost asa de mare incat nu s-a mai controlat.
E o forma de boala numita "mitomanie" . Dupa o vreme am analizat ca nu avea de ce sa-si doreasca sa iasa in evidenta pt. ca era deja bine situata in grup. Totusi, am observat ca de cate ori avea ocazia mintea: ca tatal ei e inginer detasat peste hotare (si era soferul care conducea autocarul cu ingineri) si uite chestii d-astea.
Apoi in liceu, experiente asemanatoare (dar acum deja eram "scolita"):
- la inceputul anului (cls. IX-a) cand se completau fisele cu "ocupatia si locul de munca al parintilor" una din colege a trecut prin fata altor banci - si a mea printre ele- fluturand o hartie pe care scria : tata - reprezentant in Romania al firmei X din Austria; mama - jurist la firma Y. Colega ne intreba daca "a completat corect". Cei intrebati i-am raspuns ca da, dar dupa aceea am vorbit intre noi mirandu-ne ca respectiva nu era sigura daca a completat corect ceva atat de simplu.
O colega mai "tupeista" a prins apoi un moment de neatentie al dirigintei si s-a uitat in catalog la rubrica "ocupatie parinti' a respectivei colege. Scria:
tata-muncitor necalificat (Adesgo);
mama-casnica
Deci noua ne fluturase o foaie prin fata, iar dirigintei a dat alta, cu datele "reale".
Aceste intamplari sunt reale si in mod sigur deranjeaza pe cei "pacaliti", chiar daca urmeaza revansa asupra "mincinosului". Si deranjeaza iata de ce: pentru ca nimeni nu a intrebat-o pe fata respectiva "ce sunt parintii tai" ci singura a dorit sa minta, in scopuri pe care ea le considera nobile.
De aceea mi se pare normal si firesc, draga mea Grodear, sa fii deranjata.
La serviciu, mai ales in birouri, situatiile de acest gen sunt frecvente: sotul meu ste cel mai bun din lume, piata de langa casa mea este cel mai bine aprovizionata din Bucuresti, apartamentul meu este cel mai bine mobilat etc. Se rade de acesti oameni, dar lor nu le pasa si mint in continuare.



O DAU PE SOACRA-MEA, DAR NU LA SCHIMB, CI PE DEGEABA! DAR NICI ASA NU CRED C-O SO IA CINEVA!

grodear spune:

IonescuOana,

Iti multumesc pentru raspunsul dat.

In privinta a ceea ce mi s- a intamplat, iti spun drept ca nu intelegeam de ce si pentru ce sa faca cineva asa ceva, pentru ca nu sunt genul dispretuitor si nici nu imi place sa fac pe cineva sa se simta in inferioritate. Adica nu gaseam justificare la acest mod de " a te da ceea ce nu esti".


Ralu- mamica de fetita superba!!!