De unde sa iau puterea sa merg mai departe?
Raspunsuri - Pagina 12
mariamunteanu spune:
Vikinga, tu ai dreptate, sunt de acord cu principiile pe care le-ai expus. Numai ca eu m-am referit la fondul problemei care este urmatorul: Berbeaca este o tanara care a primit o educatie si exemple de la parinti foarte deformate, foarte incorecte - o mama care-si abandoneaza copiii, un tata care bea si ii bate crunt, frica in care a trait, lipsa afectiunii mamei, toate astea nu au cum sa formeze un adult echilibrat. Ca vine mama dupa 20 de ani si vrea sa dreaga cate ceva, dar numai cum, cat si cand ii convine ei, nu rezolva nimic, raul este consumat si adanc infipt in sufletul si caracterul copiilor deveniti adulti.
Se agata de ce poate, in mod gresit, dar este un om caruia ii lipsesc reperele morale. Primii care au obligatii sunt parintii: obligatia de a-si creste si ingriji copiii, de a-i pregati pt. viata, de a-i sustine cat pot de mult macar pana termina scoala. In rest, fiecare sa se descurce, dar macar un minim de grija merita orice copil pe lumea asta.
Berbeaca, incearca sa te desprinzi de exemplele negative pe care le-ai primit, fa-ti viata ta pe munca ta. Stiu ca e greu, dar nu ai de ales.
Maria
berbeaca spune:
fetelor va multumesc pentru mesaje,m au mai imbarbatat.
va pup
Aprilie spune:
Ai trecut ap si pe fratele tau (jumate), foarte bine ! Asa trebuia sa faci de la inceput,daca ai avut acordul mamei.Ti-ai fi scutit sufletul de multe dureri...Si mamei cei 2.000 euro "aruncati" pt acte.N-a venit ea numai in "inspectie neanuntata",ci si ca sa rezolve lucrurile intre tine si fratele.Nici eu,ca mama a doi copii,n-as avea somn pe perna stiind ca mi se poate intimpla orice (asa e viata) si casa mea e trecuta in acte doar pe unul !! Acuma, ca sinteti pe picior de egalitate,ai sa vezi ce se vor detensiona lucrurile putin.
Vikinga,tot ce ai spus,chiar daca doare (ca multe adevaruri in pielea goala) este drept,just si corect !
Te felicit 
ca ai avut curajul sa spui lucrurilor pe nume,riscind roshiile de rigoare de la "oameni de bine" 
Cred ca i-a folosit si berbecei,de altfel,care a fost silita sa vada lucrurile si dintr-un alt unghi,total diferit dar finalmente obiectiv .
Intr-adevar,mentalitatea in tara ( o stiu prea bine, am fost si eu marcata de ea !) e mult diferita fata de cea in locurile in care traim noi.
Un aspect care m-a frapat la inceput dar pe care incet,incet am inceput sa-l inteleg/accept este grija americanilor pt parintii batrini.Moshii isi vind casele ca sa poata plati rata lunara de intretinere intr-un Assisted Living Facility.Asta daca traiesc mult sau/si au nevoie de ingrijiri speciale.Iar copiii iau asta ca pe ceva firesc, nimeni nu turba ca n-o sa mosteneasca nimic de la parinti,ca toti banii salvati de ei merg pe ingrijire in anii de apus ai vietii.
In schimb,copiii lor incep sa lucreze inca din liceu iar in facultate toti au cel putin un part time job; au bunul simt sa-si plateasca macar benzina/asigurarea,daca nu mai mult, rata la masina si banii de buzunar.Unii se muta out,capabili sa si invete si sa sa se si intretina !
Din pacate,multa apa trebuie sa curga pe Dunare pina se vor schimba mentalitatile si in Romania...generatii,cum spunea cineva.
Berbeaca,nu dispera,in viata,lucrurile de care te bucuri cel mai tare sint cele facute/cumparate cu mina/banii tai !
Mult noroc ,sa te realizezi asa cum iti doresti !
lisa79 spune:
eu imi iubesc parintii,enorm,as minti sa zic ca au facut ceva ca sa ne indeparteze.poate din cauza asta s-a ajuns aici. fratele meu mai mare cu 3 ani,cand a avut 18 ani,tatal meu a mai cumoarat un aparatament care l-a trecut pe numele lui*motive financiara,pt a nu fi taxat mai mult la impozitul pe casa pt al doilea apt)...eu am suferit enorm pt asta.avem 15 ani,de fiecare data cand eu si fratele meu ne certam ma ametinta ca ma da afara din casa LUI. intre tim am parasit tara,duc o viata ok aici,dar departe de casa. acum 2 ani,am fost in tara tocmai sa lamuresc probleme celui de-al doilea apt,la rugamitile tatalui meu,surpiza,al meu frate nu a vrut sa semneze actele cum ca si eu am 50%.sincera sa fiu ,nici nu vreau sa ma gandesc ca nu va fi corect. e totusi fratele meu si nu il vad in stare sa faca asta.
dar viitorul isi va spune cuvantul
B,eu iti doresc tot binele din lume,incearca sa ierti in viata...e mai usor pt tine pt a merge mai departe. in legatura cu prietenul tau,la newcaz iti dai seama daca e cel potrivit sau nu.
si eu la randul meu mi-am iertat tatal,dar nu pot sa uit copilaria mea(mama saraca nu are nici o vina... ea ne-a iubit neconditionat si ne-a facut viata mai dulce),dar mi-a fost greu sa o fac,crede-ma. din cauza copilariei mele,imi e gtare greu sa am incredere in cineva,sa iubesc,sa rad...plang din orice,fac crize din orice...si nu mai pot sa simt ceea ce ar trebui pt persoanele importante mie.
incetul cu incetul totul se repara in viata. eu am cunoscut pe cineva care a avut cea mai mare rabdare cu mine si care m-a facut sa cerd ca se poate mai bine,care m-a inavtat sa iert si sa merg mai departe. face parte din viata mea si pot sa zic ca este singura mea iubire. a durat multtttt pana sa pot sa afirm asta.
numai bine iti doresc
31S+
sa fii alaturi de noi pana ne nastem sanatoase!
AMR 9 sapt pana sa o cunoastem pe Ana Teodora