Stii de ce te-a parasit sotul tau? [2]
Raspunsuri - Pagina 3
hannen spune:
Si mie mi-a placut muuuult de tot ce a scris Witchie!!!
Clara,daca cumva ai dubii despre ceea ce iti zice Witchie am sa-ti povestesc ceva care sa-i "intareasca" spusele pt. ca tot vroiam sa-ti comentez fraza "lasa-te iubita si cu migrene".
Eram acum vreo 6 ani (pe cind primul meu copil avea un an) acasa la o amica cu alta amica.Adica eram 3 mamici,cu trei cupiii!
Cea in a carei casa ne aflam avea 20-21 de ani,eu 24 cealalta era cea mai mare dintre noi,se apropia de 30.
In timp ce copiii se jucau noi palavrageam vrute si nevrute si a avenit si vorba de 
Cea tinara zice"cred ca ar fi timpul sa prestam putin ca mai vreau un copil!"
Cealalta zice "si eu as vrea,dar de cind m-am rupt la prima nastere si m-a cusut dr. aiurea pt. mine e un chin,trec prin dureri groaznice,numai gindul ma sperie!"
Normal ca am inceput sa o intreb de ce nu face ceva ca sa nu mai sufere asa...in fine,discutia a deviat pt ca eu am fost 
sa aflu ca ele fac sex doar cind vor copiii!Si tine minte,una era de 20-21 de ani!!!
Le-am intrebat "voi va refuzati sotii cind va "imbie" la o partida de ?"
Ele si mai mirate :"vrei sa zici ca tu nu-l refuzi niciodata??"
Eu rizind,hehehe,eu?Eu sa-l refuz?Niciodata!Nici nu se pune problema!Si in mijlocul noptii daca vrea eu sunt gata de actiune!Le-am lasat tablou!
Aveam pe atunci un copil,da,da,inca mai puteam sa nu refuz si sa ma las iubita si cu "migrene"
Ia intreaba-ma acum dupa 3 copii daca si fara migrene mai sunt ca inainte!!!
Eu care nu intelegeam cum poti sa refuzi o partida de sex,hahahaaaa!
Am avut ceva "discutii" pt. ca sotul nu s-a schimbat,el si mort de oboseala cind ma vede 
si am inceput sa ajungem la un consens(era sa scriu consex)
Trebuia,pt. ca el vrea numai "activitate" cu sentimente!!!Nu cu o "saltea"!
Cind ma vede obosita (si zilnic sunt) isi ia frumos pastilutzele si se duce la nani cu fetele ,se joaca cu ele pina adorm toti claie peste gramada si apoi eu le car ,care incotro.(dar poate sa dorma dus,daca l-am luat in brate ,am facut greseala fatala
Dar daca trec 2 zile incep si eu sa ma simt cu musca pe caciula si daca el ma intelege pe mine,trebuie sa-l inteleg si eu pe el,nu?(si stiu ca dupa 2 zile e deja trist din cale-afaaaaaraaaaa,ca nu-l mai "iubeste" nevastaaaaaaa)
Si daca n-am chef,imi fac!Sau imi face el.
Iti zic si eu,cind nu vei avea migrene dar vei avea un bebelus si sa ai "norocul" sa fie unul urlator care sa nu-si fixeze programul de somn decit la vreo 2 luni de la nastere,sau care sa aiba colici...care sa nu reuseasca sa suga /sa prinda sfircul si cu care sa te plimbi noaptea prin casa plina de transpiratie cu un copil urlind,gemind,scremind si facind toate grimasele posibile in incercari disperate de a-ti prinde sfircul si a-si potoli foamea!!!
Sa vina perioada de plins aiurea in miezul noptii,sau sa fie unul dintre cei care urasc sa doarma(primul meu copil a fost asa) de faceam ture pe hol si inconjuram casa ,schimbam traseul sa vada bebeul si alte peisaje poate ,poate l-o pali somnul .si cind nu mai puteam si imi venea sa dau cu ea de pamint (recunosc
) simteam ca imi cad mainile din umeri si ei nu-i convenea decit in brate,eu in picioare neaparat,nu sa stau jos cu ea in brate, o lua sotul si dai ture si el...doar ,doar sa avem si noi macar o ora de liniste ,sa stam in pat la tv cu sonorul in "soapta" sa nu se trezeasca terorista.
Acum am zile cind dupa o zi de alergat continuu ,cind am atins patul ,adorm instant!
Asta ce inseamna,ca sunt o ingalata si-o nesimtita ,si-o taranca care nu citeste copiilor povesti (pt. ca da,am zile cind nu le citesc!!) si care adoarme in loc sa sara sprintena ca o caprioara pe sot?
am zile cind poa` sa cada cerul pe mine,sa tragi tunul sau sa ma scoti cu patul in strada,ca habar n-am pe ce lume is de obosita!
In conditiile astea migrenele sunt floare la ureche,zic eu!
Imi vine sa rid,am zile cind ii zic "azi mosnegeste...se poate"?
Daca nu ai un partener care sa puna "umarul",degeaba!!Poti sa fii tu cea mai focoasa amanta/sotie/femeie.La un moment dat te vor lasa puterile.chiar si fara copiii!crezi ca pe la 50 de ani vei mai fi la fel de disponibila ca acum?
Si am sa-ti raspund la intrebarea din titlu.sotul meu nu m-a parasit deocamdata,dupa cum vezi nici pe multe alte forumiste.
Iar pt. cele care au divortat,sau au fost parasite postul tau nu ofera nici o solutie pt. ca nici o femei nu e identica cu cealalta si nici un barbat nu e identic cu altul.De aceea,nici o casnicie nu este identica si nici motivele care au dus la destramarea ei,nu sunt identice.
Mesajul/experienta ta,este valabila doar in cazul vostru,nu este un raspuns general valabil!!!
Hannen 
mamica de trei printzese Amira
Israa
Inas
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Pozici
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Noutati
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Amira scolarita
coltofeanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Witchie Doamnelor, Incep prin a va spune ca pe ultimele doua pagini din prima parte a topicului sunt cateva raspunsuri ale Clarei abia moderate. Apoi as vrea sa-i spun ceva Clarei si sper sa observe mesajul meu in ploaia de raspunsuri. Clara, Tu si sotul tau traiti acum o perioada binecuvantata, in care tu ai timp sa fii frumoasa si calma si buna si intre diminetile voastre exista si unele petrecute cu cafeluta pe balcon, discutand politica si ce carte ati mai citit in ultimul timp. Bucura-te de perioada asta. In momentul in care un copil (al tau) va intra in casa ta, toata lumea ta se va schimba dramatic. Casnicia ta se va schimba dramatic. Dupa primele doua luni de nedormit din cauza de alaptat, m-as bucura sa mai ai timp/energie/chef sa nu uiti de tine, de manichiura si pensat. Ar insemna ca esti una dintre mamele care se bucura de ajutor si al carei sot intelege notiunea de casnicie, de roluri, obligatii si drepturi. Sunt putini acesti barbati prin Romania. Povestile pe care le-ai citit pe acest forum sunt al unor femei care dorm putin, care atunci cand stau pe buda trebuie sa fie atente sa nu calce pe niste degetele mici strecurate pe sub usa si sa tina cu o mana de clanta de care de cealalta parte atarna un plod ce oracaie cumplit ca nu e langa/pe mami. Sunt femei care din 8 milioane pe luna trebuie sa cumpere saptamanal pampers si lapte praf, lunar hainute si jucarii, sa mai plateasca si niste facturi si sa le mai ramana si ceva bani de mancare pentru adultii din casa. Sunt femei care merg dimineata la serviciu, dau jumatate din cat castiga (sau mai mult) bonei si cand ajung acasa sunt luate de bune de copil care ar vrea sa se joace, de sot, care ar vrea si el un tricou curat, o mancarica d-aia cu sos ca la mama acasa si de ce nu, putin entertainment in dormitor. Sunt femei care au 30 de kile in plus pentru ca dupa 9 luni de purtat un prunc in pantece si alte cateva luni de alaptat, unele dintre urmasele Evei nu-si mai recapata talia din tinerete. Pentru ca nu au timp de sali de fitness, pentru ca e greu sa tii o dieta (cine n-a tinut in viata lui o dieta sa-si tina gura!) pe termen lung in conditiile in care nu traiesti doar ca sa numeri calorii, pentru ca nu isi permit coafor/cosmetica din 8 milioane sau din 20 sau din 30 cate sunt in casa, daca in medie cheltuie 10-15 cu copilul pe luna. Sunt femei care nu se pricep probabil sa-si faca masti cosmetice cu feliute de castravete sau care daca apuca sa stea intinse in cada plina cu apa, inchid ochii si-i multumesc lui Dumnezeu ca e seara, e liniste, ala micu doarme si sotu' e dincolo la TV. Pe aceste femei tu le faci rele si incerci sa le spui ca rolul femeii e acela de a fi frumoasa, de a se iubi pe sine si de a-si iubi sotul, de a mentine aprinsa flacara iubirii si asa mai departe. Teoria e frumoasa. Realitatea e ca oboseala te inraieste. Ca stressul te face isterica. Si ca barbatii romani ar trebui sa isi inteleaga rolul in familie. Tu bucura-te de ce ai si incarca-te cu linistea si caldura de acum. Daca Dumnezeu iti va oferi sansa de a fi mama, la sfarsitul unei zile incepute la 5 dimineata cu un bebe mestecandu-te, ai sa ai nevoie de astfel de amintiri. Anda, mama Irinei domnisoara Irina Imperfectul simplu |
Foarte adevarat !
delsim spune:
Hannen si Witchie mare dreptate aveti!
Sa o vedem peste ani pe doamna Clara30, cand vor da piept cu greutatile casniciei, ale familiei cum o sa mai dea lectii la altii si cum o sa devina si ea "rea, urata..." etc , am uitat care era exprimarea.
carmen94 spune:
eu intru deocamdata sa-i multumesc lui Witchie ptr. ce a scris.
comentariul meu nu pot sa-l scriu acum.sunt prea plina de nervi si alte cele in plus e 2 nopatea pe aici,dar voi reveni.
Witchie......
Oana C spune:
"Ceea ce, momentan, ma deosebeste pe mine de ea, este faptul ca am o multime de ganduri, idei, vise si mai ales sentimente in comun cu acest barbat. Faptul ca el vine acasa si gaseste acolo in primul rand o prietena, o iubita, care il primeste acasa fericita sa-l revada, cu care inca - in doi ani - nu a avut motive de cearta sau de cuvinte grele, cu care se intelege ca om si alaturi de care ii face placere sa-si triasca viata, in armonie si buna-intelegere. Sunt o femeie care face dragoste, inca, si atunci cand are migrene si care prajeste ceapa cu geamul deschis, gatind impreuna cu partenerul ei, facand impreuna tot ceea ce ne permite timpul sa facem, de la gatit si curatenie, pana la excustii, vizionatul unui program tv (fie el fotbal sau film siropos de dragoste), sau pur si simplu la a sta impreuna, duminica dimineata, la o cafea in balcon, intr-o liniste calda, confortabila si placuta, care nu are nevoie de cuvinte fortate. "
Baga 2 copii in scenariu si invata-ne cum sa facem toate astea.
anisiap spune:
hmmmmm ceapa prajita face rau la ficat ntz ntz ntz
Cristina.C spune:
Singura mea nedumerire este cum de nu au nici o replica persoanele ( care sunt convinsa ca nu sunt putine pe acest forum) care sunt la a doua, a treia... casatorie. Oameni care si-au regasit fericirea alaturi de alte persoane, oameni care daca au esuat in prima casnicie nu trebuie condamnati, oameni carora nu le trebuie retezat din radacini dreptul de a-si continua viata.
Voi, cei divortati si recasatoriti, barbati sau femei, care acum sunteti fericiti, chiar nu aveti nimic de spus?
Clara30, pt.opinia ta referitoare la copii-bila neagra.
In rest, adevarul cred ca e undeva la mijloc.
gabriella1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Cristina.C Singura mea nedumerire este cum de nu au nici o replica persoanele ( care sunt convinsa ca nu sunt putine pe acest forum) care sunt la a doua, a treia... casatorie. Oameni care si-au regasit fericirea alaturi de alte persoane, oameni care daca au esuat in prima casnicie nu trebuie condamnati, oameni carora nu le trebuie retezat din radacini dreptul de a-si continua viata. Voi, cei divortati si recasatoriti, barbati sau femei, care acum sunteti fericiti, chiar nu aveti nimic de spus? Clara30, pt.opinia ta referitoare la copii-bila neagra. In rest, adevarul cred ca e undeva la mijloc. |
Io am spuuuuuuuus....dar Clara a ignorat 99,9% din spusele mele...
Immm,daca ma trag din neam de razesi...asta e...!Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
Cristina_A spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Witchie Doamnelor, Incep prin a va spune ca pe ultimele doua pagini din prima parte a topicului sunt cateva raspunsuri ale Clarei abia moderate. Apoi as vrea sa-i spun ceva Clarei si sper sa observe mesajul meu in ploaia de raspunsuri. Clara, Tu si sotul tau traiti acum o perioada binecuvantata, in care tu ai timp sa fii frumoasa si calma si buna si intre diminetile voastre exista si unele petrecute cu cafeluta pe balcon, discutand politica si ce carte ati mai citit in ultimul timp. Bucura-te de perioada asta. In momentul in care un copil (al tau) va intra in casa ta, toata lumea ta se va schimba dramatic. Casnicia ta se va schimba dramatic. Dupa primele doua luni de nedormit din cauza de alaptat, m-as bucura sa mai ai timp/energie/chef sa nu uiti de tine, de manichiura si pensat. Ar insemna ca esti una dintre mamele care se bucura de ajutor si al carei sot intelege notiunea de casnicie, de roluri, obligatii si drepturi. Sunt putini acesti barbati prin Romania. Povestile pe care le-ai citit pe acest forum sunt al unor femei care dorm putin, care atunci cand stau pe buda trebuie sa fie atente sa nu calce pe niste degetele mici strecurate pe sub usa si sa tina cu o mana de clanta de care de cealalta parte atarna un plod ce oracaie cumplit ca nu e langa/pe mami. Sunt femei care din 8 milioane pe luna trebuie sa cumpere saptamanal pampers si lapte praf, lunar hainute si jucarii, sa mai plateasca si niste facturi si sa le mai ramana si ceva bani de mancare pentru adultii din casa. Sunt femei care merg dimineata la serviciu, dau jumatate din cat castiga (sau mai mult) bonei si cand ajung acasa sunt luate de bune de copil care ar vrea sa se joace, de sot, care ar vrea si el un tricou curat, o mancarica d-aia cu sos ca la mama acasa si de ce nu, putin entertainment in dormitor. Sunt femei care au 30 de kile in plus pentru ca dupa 9 luni de purtat un prunc in pantece si alte cateva luni de alaptat, unele dintre urmasele Evei nu-si mai recapata talia din tinerete. Pentru ca nu au timp de sali de fitness, pentru ca e greu sa tii o dieta (cine n-a tinut in viata lui o dieta sa-si tina gura!) pe termen lung in conditiile in care nu traiesti doar ca sa numeri calorii, pentru ca nu isi permit coafor/cosmetica din 8 milioane sau din 20 sau din 30 cate sunt in casa, daca in medie cheltuie 10-15 cu copilul pe luna. Sunt femei care nu se pricep probabil sa-si faca masti cosmetice cu feliute de castravete sau care daca apuca sa stea intinse in cada plina cu apa, inchid ochii si-i multumesc lui Dumnezeu ca e seara, e liniste, ala micu doarme si sotu' e dincolo la TV. Pe aceste femei tu le faci rele si incerci sa le spui ca rolul femeii e acela de a fi frumoasa, de a se iubi pe sine si de a-si iubi sotul, de a mentine aprinsa flacara iubirii si asa mai departe. Teoria e frumoasa. Realitatea e ca oboseala te inraieste. Ca stressul te face isterica. Si ca barbatii romani ar trebui sa isi inteleaga rolul in familie. Tu bucura-te de ce ai si incarca-te cu linistea si caldura de acum. Daca Dumnezeu iti va oferi sansa de a fi mama, la sfarsitul unei zile incepute la 5 dimineata cu un bebe mestecandu-te, ai sa ai nevoie de astfel de amintiri. |
Daca asa stau lucrurile, ma intreb totusi de ce ar alege oamenii niste schimbari care le dau viata peste cap? Logic mi se pare ca atunci cand cineva face o schimbare atat de importanta in viata lui (casatorie, nasterea unui copil, nasterea a inca unui copil etc), este pentru ca vrea sa triasca mai bine/sa aiba o viata mai frumoasa etc. Adica tinteste spre mai bine, nu spre mai rau.
Dar daca este adevarat ca un copil (doi, trei, patru) iti dau viata peste cap, te ingrasa cu n-spe kile pe care nu poti sa le mai dai jos, te transforma intr-o acritura cu mustata neepilata, te aduc la sacrificii financiare care iti afecteaza calitatea vietii... de ce ai vrea sa-ti schimbi viata in asa ceva?
Ca sotii sunt "iresponsabili" si nu ajuta nici cu un deget la treburile casnice si joaca poker si te inseala... de ce ai vrea sa tii langa tine un asemenea barbat? Nu ti-ai dat seama si inainte ca nu poti pune baza pe el si ca are o pasiune pentru poker? Ai facut copilul sperand ca el se va schimba?
Problema alegerii unor parteneri nepotriviti s-a mai discutat pe acest forum si presupun ca si tu, Clara, care ai spus ca urmaresti de mult timp acest forum, iti amintesti de subiecte precum "Femei care iubesc prea mult".
Clara30 spune:
Doamnelor,
Intrucat discutia initiata de mine nu a reusit (firesc) decat sa agite inutil spiritele, voi face cateva completari la intrebarile lasate fara raspuns, precum si cateva lamuriri suplimentare, apoi va voi spune scurta mea concluzie, dupa care inteleg sa nu va mai deranjez inutil.
Am fost intrebata ce s-a intamplat cu relatia mea anterioara. Raspunsul este foarte simplu si implica o doza de pragmatism : dupa 5 ani de relatie cu un barbat, timp in care ne-am costruit impreuna planuri de viitor, domnul in cauza a hotarat sa-si suplimenteze veniturile (desi avea un serviciu bun, coordona o echipa de 50 de oameni, la cei 25 de ani ai sai de pe vremea aceea) prin vanzarea de masini in timpul liber. In scurt timp a intrat intr-o retea de vanzatori de masini second-hand, indivizi dubiosi din punctul meu de vedere... au aparut conflicte, eu imi doream pentru noi o viata linistita si "corecta", ca sa zic asa, el parea ca-si doreste doar sa faca bani multi si repede (si, dupa cum stiti, in Romania nu prea se pot face bani multi si repede, legal). Au aparut conflicte, nu ne-am mai inteles, am incarcat amandoi, timp de 2 ani, sa ducem mai departe relatia noastra, insa drumurile noastre mergeau in doua directii diferite: eu imi doream un somn linistit noaptea alaturi de el, fara teama ca in miezul noptii il va ridica politia sau vor intra peste noi cine stie ce indivizi interlopi, el imi zicea mereu ca "nu poate sa ni se intample nimic". In cele din urma, pentru ca n-am putut ajunge la un numitor comun, ne-am despartit de comun acord, dar am ramas prieteni buni, pana in ziua de azi. El, intre timp, a ajuns "bogat" cum si-a dorit, deocamdata n-a avut nici o problema nici cu politita, nici cu alti indivizi... eu insa n-am putut trai in acea teama permanenta ca i s-ar putea intampla ceva, ca poate un individ pagubit o sa treaca peste el cu masina. Deci, el si-a dorit confort financiar cu orice pret, eu am considerat ca ceea ce e de nepretuit e confortul si linistea sufleteasca, nu eram oamenii potriviti unul pentru celalat.End of Story.
p.s. Va rog pastrati pentru voi comentariile de genul: aha, de acolo ti se trage, vai-si-amar ce viata ai avut... sau: da, esti o superficiala, n-ai fost in stare sa-i fii alaturi... Chiar nu-si au rostul.
Voi mai face o completare, despre care n-am vorbit pana acum, nefiind relevanta in context: desi acum lucrez in alt domeniu, sunt - de profesie - asistent social. Prin urmare in decursul activitatii mele am salvat de la destramare si am oferit solutii pentru reintregirea familiei multor familii cu probleme. Faptul ca am "tratat" zeci, poate sute de cazuri de acest fel mi-a dat o oarecare uzura a procedurilor de lucru si una din cele mai spinoase probleme a fost, la inceput, respectarea principiului "implicarii emotionale controlate". Mi se rupea sufletul pentru toti acei copii neglijati, pentru femeile necajite pe care le intalneam si care se luptau cu probleme reale, mult mai gvave decat mirosul de ceapa sau lupta pe telecomanda. Nu are sens sa detaliez. Am invatat, insa, in timp, ca exista probleme ce pot fi rezolvate si exista situatii a caror cea mai buna rezolvare este sa "let it go". Sunt situatii in care, cand doi oameni nu se mai iubesc si nu se mai inteleg, e mai bine sa-i ajuti sa se desparta inainte sa-si dea cu toporul in cap.
Din fericire nu a fost cazul iubitului meu (si aici fac o completare, s-au facut afirmatii incorecte si n-am mai intervenit sa le corectez: eu nu sunt casatorita cu acest barbat, locuim impreuna de un an si ceva de zile si ne vom casatori in decembrie, acest an). Cred insa ca am o oarecare abilitate sa pot discerne intre adevar si minciuna, cunosc o serie de proceduri "tehnice" prin care poti discuta omeneste cu cineva, fara sa fii mintit, iar primele discutii dintre noi au avut loc in acesti termeni, dupa care eu i-am spus: okey, uite si eu am probleme in relatia mea si nu pot fi obiectiva, pe de alta parte vreau sa lasam deoparte pseudo-statutul client-consilier si sa vorbim amical, sa fim unul pentru celalat confidenti, parteneri de discutie si sfatuitori la modul prietenesc.
Revin si la fosta lui sotie, cu cateva compleatri finale: da, a avut grija de soacra ei, in acel apartament unde locuiau ei cu primul copil si parintii lui. Soacra nu e paralizata, am spus doar ca e foarte bolnava, a avut parte de o serie de atacuri cerebrale care au destabilizat-o si mare parte din timp o tin imobilizata la pat. Ca si familie, au avut grija fiecare de celalat, ingrijirea soacrei fiind in primul rand responsabilitatea sotului ei, care este inca in putere. Eu nu am trimis-o niciunde pe soacra, asa cum la modul penibil, s-a insinuat, ea continua sa locuiasca cu sotul ei in apartamentul lor, sunt doi batranei de treaba, linistiti si deloc implicati in scandalurile copiilor lor, isi iubesc copiii si vor doar sa-i stie linsititi si fericiti. In acelasi oras sunt ceilalti 3 frati ai iubitului meu, care au grija de parintii lor. Toti sunt bine-sanatosi, multumesc de urari. La fel si familia mea, pe care ati adus-o in discutie in mod gratuit.
Dupa cum am mai spus anterior, eu cred cu tarie in sintagma conform careia "Dumnezeu da fiecaruia ceea ce merita". Prin urmare nu-mi este mila de fosta sotie pentru ca - probail - a primit ce-a meritat. E o femeie in putere, are sprijinul familiei ei, are doi copii sanatosi pe care si i-a dorit, daca n-a gresit cu nimic si e doar o victima a monstuozitatii sotului, o va ajuta Dumnezeu sa-i fie bine si sa-si gasesca linistea si fericirea impreuna cu copiii. Daca eu si el am gresit luptand pentru iubirea noastra, ne va pedepsi si pe noi Dumnezeu asa cum meritam, probabil prin a ne narui tot acest vis sau cine stie cum. Pana atunci insa, sunt pregatita sa-mi asum prezentul si sa ma bucur de el atat cat pot, sa fac sa fie frumoasa si cea mai comuna clipa din zi, iar daca asta se va schimba odata cu venirea pe lume a unui bebe, sunt convinsa ca voi supravietui si, cel putin, voi incerca sa ne fie bine in continuare, in noile circumstante.
Despre iubitul meu am afirmat ca, pana sa divorteze a fost "painea lui Dumnezeu" pentru toata lumea, insa apoi i s-a pus pe frunte stigmatul ca "a lasat doi copii" si n-a mai contat omul din el, omul placut care fusese pentru toti, a ramas doar omul de nimic ce a ales sa se rupa dintr-o casnicie cu probleme. Asa l-au privit cunoscutii, asa il priviti si voi, din fericire este un om indeajuns de cumpatat incat sa nu-si croiaca viata dupa ce spun "gurile rele".
Nu in ultimul rand, criticile privind mutarea in alta zona a tarii sunt deplasate total, in contextul in care atat de frumos se lamenta cineva mai inainte despre cat e de greu sa traiesti cu 8 sau 10 milioane din care sa dai bonei mai mult de jumatate etc. Cred ca fiecareia dintre voi, daca i s-ar oferi sansa de a va muta in alta zona a tarii, unde sa castigati pe acelasi post de 4-5 ori salariul maxim pe care cu meseria voastra il castigati in zona Moldovei (sau indiferent unde, dar stim cu totii ca in zona Moldovei conditiile de salatizare sunt mai mici), ati pleca. Macar din dorinta de a construi un viitor mai bun pentru copiii vostri. In cazul nostru este vorba atat de familia pe care acum ne-o intemeiem, cat si despre ajutorul catre acei copii (nu e totuna sa le oferi 3 mil pensie, sau 15 mil pensie). Aici avem sanse sa ne facem un viitor, amandoi avand servicii bune - in Moldova am fi lucat amandoi pe salarii mizere, frustrarile financiare ar fi fost mult amplificate si pentru noi, si pentru ceilalti si posibilitatile de viitor limitate cu totul.
Cele mai nedrepte, insa, mi se par acuzele vis-a-vis de tatal care si-a abandonat copiii si nu face nimic pentru ei. V-am explicat ca face tot ce poate face in situatia pentru care a optat: le ofera un suport financiar consistent, ii zuna aproape zilnic, ii viziteaza de cate ori poate (in conditiile in care el lucreaza pe santier, 6 zile din 7, 10 ore/zi - ca si inginer, ca sa fiti ironice din nou) si fiecare vizita la copii reprezinta zile zilere de la servici, pe care si le ia nu ca sa mergem noi doi undeva, ci ca sa-si vada copiii. Am decis impreuna asta, si nu am probleme vis-a-vis de niciun aspect legat de copiii lui. Le cumparam lucruri impreuna, le facem pachete, singurul aspect negativ fiind ca eu, ca persoana, nu exist in viata copiiilor lui. Am afirmat ca nu mi-e mila de ei, nu ca-i urasc. Ii ajutam cum putem, financiar au toate conditiile sa nu lipseasca nimic, m-am referit la ei ca vor creste ca niste "tarani" criticand intradevar lipsa de interes a mamei vis-a-vis de educatia lor. Cand, pe copilul vostru il va trage de par sau de haine un alt coleg de joaca si veti afla, nu veti merge la acel copil sa-l intrebati: vai, saracutule, mamica ta e singura si obosita seara si parasita de sot si de aia, biata de ea, n-a avut timp sa te educe?! Nu. Va veti gandi mult mai simplu: "uite ce copil prost-crescut sau needucat". Acesti copii, neglijati la varstele mici, se dezvolta apoi intr-un mod similar pana la maturitate. Nu acumuleaza si nu interiorizeaza valori de viata sanatoase, nu au principii de etica si moralitate, nu au perspective etc. Sa le dea Dumnezeu acestor copii sa fie din acea categorie care are sansa dezvoltarii personale, ar fi cu atat mai bine sa creasca si sa se dezvolte armonios si sa iasa oameni din ei. Dar tot responsabilitatea mamei lor ramane, in primul rand, sa le deschida usa acesta, sa-i stimuleze in directia unei educatii sanatoase.
In fine, doresc sa fac o ultima observatie, ironica, persoanei care m-a acuzat ca noi, banatenii, avem ceva cu toata lumea, dar si noi tot coate-goale suntem. Cred ca asemea afirmatii pseudo-xenofobe nu-si au locul pe un forum international despre copii si parinti, doar pentu ca am facut o afirmatie cat se poate de neutra vis-a-vis de salariile din Zona Moldovei. Aste un mod penibil de a spune ceva doar ca sa apara o interventie in discutie sau, daca acestea sunt opiniile tale, e rusinos sa ti le expui aici, unde cred ca sunt si mamici din Banat cu care n-ai nici o problema si pe care le jignesti indirect, incercand sa ma jignesti pe mine intr-un mod absolut pueril.
Ma retrag acum, multumindu-i persoanei care a afirmat ca n-a citit decat primul post dar a ajutat repede la dat cu parul dupa 2o de pagini de discutii, este o metoda foarte sanatoasa de integrare in turma pentru ca, pana la urma, nevoia acesta continua de apartenenta la ceva, la un grup, la o idee, este foarte comuna indivizilor fara personalitate si nu m-a facut decat sa zambesc cu intelegere.
Multumesc si Zanei Clover care a avut amabilitatea sa-mi atraga atentia ca am vorbit ca la usa cortului si doresc s-o contrazic, pe acesta cale: se prea poate ca limbajul meu, literar corect (cu exceptia greselilor de tastare datorate grabei) si lipsit de injurii directe sau de cuvinte jignitoare, sa-ti fie nefamiliar, din motive care sincer nu ma intereseaza. Totusi, ceea ce tu numesti "usa-cortului" este la un nivel de formulare mult mai decent si neutru vis-a-vis de apelativele de care uzati voi, toate celelate femei de aici.
Am avut, pe tot parcursul acestor schimburi de replici, senzatia constanta ca ma adresez unor ziduri goale. Am gresit, ma scuzati - daca era asa ar fi trebuit sa n-am nici un feed-back. Insa felul in care voi intelegeti sa argumentati o idee, sa ma combateti exagerand, distorsionand pana la absurd cuvintele mele, inventand scenarii, formuland adevaruri absolute si refuzand cu inversunare sa luati in considerare argumentele obiective, nu mi-a confirmat decat ceea ce intuisem de multa vreme, urmarind discutiile voastre: utilizarea excesiva a internetului dauneaza grav sanatatii mentale.
Sunt, in continuare, in preajma, pentru cine nu se considera vizat de afirmatia mea anterioara. Cred insa ca e o pierdere de vreme inutila sa mai dau curs schimburilor de replici cu doamne inferioare mie din toate punctele de vedere. Celor care si-au pierdut deja sotul, nu mai am sa le spun nimic, ele mi-au demonstrat singure cazul. Celor care inca il mai au le urez casnicie lunga, n-au de ce sa-si faca griji, probabil oricum nu-l vrea nimeni, fiind asemenea lor.