Durerea unei pierderi de sarcina (75)
Raspunsuri - Pagina 9
iul-aug2008 spune:
WIND nu te scuza pentru spatiul ocupat. Scrie.Scrie cat de mult vrei tu.E o terapie si asta.Imi pare enorm, enorm de rau. d-ne atata suferinta.....iti sunt alaturi. 
iul-aug2008 spune:
MICHELLE 
DIANA ce frumos sejur ati facut. Stiu ca avem o tara frumoasa...pacat de drumuri. Poze ai?
laurraa spune:
Am cam fost plecata mare, munte, prin tara.
Nici nu stiu de unde sa incep atat de amar mi-e sufletul dupa ce am citit tot.Imi ziceam:"Cred ca fetele isi povestesc de prin concediu"...insa....NU
MIHAELLE NU POT SA CRED!!!!!! NU IMI POT IMAGINA!!!!!
Erai pentru mine un model
Imi ziceam mereu cand te citeam ca si pe alte fete care au bebei dupa pierdere"uite ce luptatoare e///bravo...imi da curaj"
Crede-ma ca acum chiar nu mai pot spera.....Sa iti zic cuvinte....ce cuvinte? Tu insasi ne incurajai pe noi desi stiai ca nu poti exprima totul in ceea ce spuneai: sa fii tare, sa nu iti pierzi speranta, sa fii puternica........ai sa spui"ce folos caci eu acum vroiam stiu cuvintele astea dar nu vreau sa le aud pentru mine......"
Vreau sa iti spun doar niste cuvinte rostite de un preot povestindu-i durerea mea ascunsa (o numesc ascunsa caci numai eu stiu cat ma gandesc desi cei din jur cred ca nu ma am nimic):
sfintii si parintii Ioachim si Ana nu puteau avea copii.Pe vremea aceea se considera un blestem, toata lumea se uita la ei ca si cum ar fi blestemati....insa ei nu si-au pierdut credinta si desi tarziu, Ana a ramas insarcinata (daca nu gresesc cred la 40 de ani) si a nascut o fetita: Maria (Maica Domnului).Deci copilul lor a devenit maica tuturor mamelor si neamurilor si pomenita intru tot si toate.......Adica Dumnezeu ne vede, oamenilor buni le da durere si suferinta caci ii are langa EL....numai cei uitati de Cel de Sus nu au nici un necaz sau nici o durere.
Plang ca si celelalte fete, sunt alaturi de tine intrutotul, incearca sa nu mai judeci viata ca ai sa vezi Dumnezeu iti va da si partea ta....nu avem tratament pentru inima si durere...doar TIMPUL.....E crunt, e dur, dar VINDECA draga mea Michelle
Doamne cat de rau imi ppare......nici acum nu-mi vine a crede.....nu pot adormi.....
Te imbratisez cu multa multa dragoste si caldura.
Va pup pe toate....
http://tt.lilypie.com/h6uap3.png
Laura
laurraa spune:
Acum sa incerc sa ma adun.....
De fapt inca un lucru Michaelle: esti in continuare un model pentru mine sa nu uiti da? Te rog renaste din propria cenusa si fii luptatoarea noastra de baza......te pup cu drag.
Olgatarziu sper ca esti bine in continuare si sa iti dea dzeu sanatate si tie si lui BB.
Ioanatugs te admir pentru cat de increzatoare esti.
Windwild......m-a impresionat foarte mult povestea ta.....ai spus niste cuvinte care m-au marcat foarte mult:
"Nu ai un ritual si yoate valorile inradacinate ti se zdruncina. Nasti, dar nu ai pe cine sarbatori. A murit, dar nu ai cadavru sa ingropi. Nu iti poti lua adio pentru ca nu ai cunoscut persoana. E o avalansa de sentimente contradictorii si nimeni nu te intelege sau ti se spun lucruri cu scopul de a te consola, dar iti fac mai mult rau."
Eu am pierdut la 21 de saptamani....M-am regasit in ceea ce spuneai.Vroiam nu maine sau poimaine ci AZI!!!!! daca se putea un nou BB nu cum zicea dr 3 luni DACA e bine sau 6.....Te doare, o sa te doara mai putin peste un timp, dar numai cu speranta si putere vei putea depasi momentul (de uitat nu ai cum) si ai sa vezi ca o sa ai un nou bb curand.
De felul meu sunt o zvapaiata, o nebunatica cu o sete enorma de viata,dar in acele momente simteam ca sunt in pragul nebuniei....iti face bine sa plangi, sa faci exact ce vrei tu, sa comunici cu sotul tau si sa iesi in lume....nu te marginaliza....Sunt sigura ca iti vei putea tine BB in brate nu peste mult timp.Roaga-te sa fii sanatoasa, sa lupti, sa iti pregatesti burtica cu grija pentru un alt BB .....
Toate fetele de aici sunt alaturi de tine, te sprijinim, te sfatuim, te incurajam....
Somn dulce fetelor
Diana si eu am fost impresionata de Eforie.Ma bucura entuziasmul tau si puterea ta.....te imbratisez cu drag
http://tt.lilypie.com/h6uap3.png
Laura
IreneCAM spune:
Wind,
am plans cititnd ce ai scris si m-am recunoscut in tot: cum facusem planuri pt bb si stiam chiar si la ce liceu va merge, dragostea fara margini pentru mica fiinta ce se nascuse, sentimentul ca nu stiu cine sunt (unde se mai vazuse o lauza fara copil?), intrebarile chinuitoare legate de ce-o sa se intample cu micutul nebotezat, dorinta de a avea un alt copilas imediat
Imi pare rau, mai mult nu pot spune...inca un vis spulberat. Nu te invinovati, in nici un caz nu e vina ta. Ai grija de tine acum, plangi, vorbeste cu sotul tau, e normal sa ai o perioada de doliu dupa aceasta pierdere imensa. Lasa-ti timp pentru refacere, fizic si psihic, fa ceea ce simti ca e mai bine pentru tine. Ignora, daca poti, sau macar evita, persoanele prost inspirate, care mai mult ranesc decat ajuta.
pt tine, mamica de ingeras, caci sigur micutul tau e ingeras acum, ce ar putea fi micul suflet nevinovat, care ti-a adus atata bucurie cat ati fost impreuna?
Imi pare rau.....
Nu peste mult timp 
de 
Teo2rina spune:
Windwild,eu am pierdut doua sarcini foarte devreme, una la 8, a doua la 5 sapt si pot spune ca am regasit toate trairile, chiar daca au fost mici sarcinile. dupa prima sarcina m-am urat, am urat burta, soarta, totul. dupa a doua sarcina am vrut neaparat un bebe, atunci il voiam, pe loc. am ramas la scurt timp insarcinata iar acum am un bebe. dar toata sarcina am plans, n-am indraznit sa sper, sa visez cum va fi primul Craciun in3, e groaznic de greu. este bine ca ai un sot minunat, e bine ca ai puterea de a privi spre viitor, de a dori un bebe cat mai curand. nu stiu ce sa zic, daca sa astepti 6 luni, si mie imi pare mult, mai ales ca nu ai cezariana. poate te mai sfatuiesti cu un dr. fa toate analizele intre timp, ca o luna cel putin trebuie sa astepti. iti doresc multa putere ca sa privesti spre viitor!
Michelle, scumpo,niciodata nu imi gasesc cuvintele ca sa-ti pot alina durerea, oricum nu as putea sa o fac si nici nu e bine sa fac asta. este cea mai mare durere din lumea asta... e prea mult.
Irene, lasa deoparte rudele, vorba Danei. si eu ma pot detasa foarte usor de ei cand simt ca ma ranesc. putini sunt cei ce inteleg ce inseamna durerea si neputinta de a face lucrurile sa mearga ok. 
Marina, mamica in 
de bebe Mihnea-Adrian
Poze noi cu bebe
www.flickr.com/photos/24464658@N08/?saved=1" target="_blank">Minunatie de bebe(adik POZE)
[b]Bebe,mami si alti copii (adik POZE)
[blue][b]CUNUNIA CIVILA
agneta spune:
Buna Windwild, imi pare nespus de rau ce ti s-a intamplat.Cand Dumnezeu iti incide o usa iti deschide o fereastra, sa nu uiti asta.Povestea ta e identica cu a mea.Lau un control la ginecolog mi s-a luat tensiune a si aveam 18/12, ff mult. Doctorului nu-i venea sa creada, i-a zis asistentei sa-mi mai ia si ea inca o data, dar din pacate tot asa a fost.Mi-a zis sa ma internez de urgenta in spital, iar noapte am nascut prin operatie cezariana de urgenta.Alesia Maria, ca asa o chema pe bebelusa mea a trait 6 zile.Am avut 28 de saptamani cand am nascut.
Eu am nascut pe 13 iunie anul acesta.Am plans enorm de mult, eram fff suparat, nu mai aveam puterea sa vad pe nimeni.
Eu te inteleg perfect, asa mi s-a intamplat si mie.O sa vezi ca o sa fie bine.Si eu imi doresc acum sa raman insarcinata, dar din pacate nu se poate inca ca eu am cezariana.
mcrissa spune:
winwild
Cristina, sigur in curand 
Fericiti cei ce plâng, caci aceia se vor mângâia
elilov3 spune:
winwild sa iti dea Dumnezeu putere sa treci peste aceasta imensa durere...sa nu te invinovatesti nu esti tu vinovata..asa se mai intampla
E bine ca sa vazut ce avea...si nu ai nascut un bb cu probleme..asa cum a fost bb Pavel al meu..si incele 5 luni cat a trait a suferit imens...suferinta de neimaginat
Ma rog pentru tine si sufletul ingerasului tau si te imbratisez cu drag
ingeras26a spune:
Buna,
Fetelor, nu am cuvinte. nu pot sa spun decat ca imi pare rau din tot sufletul si ca va inteleg, stiu prin ce treceti...vreau doar sa va rog cev: nu renuntati, nu va pierdeti speranta; veti vedea ca atunci cand va veti tine bebelushii in brate (indiferent daca purtati in pantece sau infiati, tot ai nostri sunt!) veti fi fericite ca nu ati renuntat!
Eu ca sa o am pe Maya am luptat mult, mi-am facut multe operatii, desi nu aveam nimic, numai sa ma conving. Toata lumea spunea ca sunt nebuna si ca o sa-mi pierd mintile de atata dorinta...Si a durat peste 3 ani...si AM un copil mai mult decat minunat.
Apoi, la bebe 2 am zis ca va fi mai usor, insa nu a fost asa. Am avut sarcina gemelara, una intra, alta extra si era sa mor. Toata lumea mi-a spus ca pierderea sarcinii intrauterine mi-a salvat viata, ca asa au descoperit extrauterina, insa nu pot sa nu ma intreb DE CE? de ce am pierdut sarcina, de ce a trebuit sa fie asa, de ce eu? de ce am ajuns cu hemoragie interna si mai mult moarta decat vie la spital, desi fusesem la 100 de doctori si pana nu si-a dat seama Tutu, nimeni nu stia? de ce nu am tinut sarcina? de ce mi se intampla mie?
si a trecut iar mai bine de un an de cand m-am operat (nu mai am o trompa) si iar nu mai raman insarcinata...de ce? sau ... de ce iar? sperante, monitorizari lunare, iar sperante, iar una in cap cand imi vine, dupa care o iau de la capat. Noi ne-am hotarat ca la anul sa facem fiv, pt ca eu natural nu mai am sanse si sper ca va fi bine.
Este atat de importanta speranta!
va pup mult!
Pupicei, Ingeras de 
Maya Maria (16.12.2006)