Povestea Marei...

M-am tot gandit , citind toate povestioarele altor mamici, ca e cazul sa o scriu si eu pe a mea.O sa o scriu pentru ea, pentru Mara…pentru ca mie pe toata perioada sarcinii mi-a fost tare greu fara mama, fara sa stiu cum a fost nasterea mea…
Azi, fata mamii implineste 3 ani si nu-mi vine sa cred…ma uit la ea si ma minunez, inca ma mai minunez...e perfecta ca-i a mea.

Dar sa incep cu “ a fost odata ca niciodata...”

Mi-am dorit copii de cand ma stiu, dar pusa in fata faptului aproape implinit am dat usor inapoi.Ii spuneam sotului ca nu vreau acum, ca mai am timp, mai vreau sa copilarim.Doar ca el simtea ca nu mai are timp, ca ii ticaia ceasul....
M-am lasat convinsa, si la 1 an de la casatorie am renuntat la orice metoda contraceptiva...bebele s-a lasat asteptat...din mai 2004 pana in noaptea de Sf.Mihail si Gavril cand am ramas insarcinata.
Am stiut ca sunt insarcinata, nu stiu cum, dar am stiut.La sf lunii noiembrie mi-am cumparat, asa, intr-o doara un test de sarcina...a fost pozitiv.
A trecut ceva vreme pana ne-am obisnuit cu gandul si cand ne-am hotarat sa spunem familionul...stia deja...cica se vedea pe fata mea ca sunt gravida...
Si de aici a inceput Odiseea...

Am avut o sarcina “grea”...primele luni mi-a fost bine si nu prea...am trecut peste greturile permanente din primele 3 luni si mi-am revenit incepand cu luna a 4°.Atunci am inceput sa infloresc.Adica sa ma ingras...doar vreo 18 kg...o nimica-toata.Eram un pic mai mica decat Casa Poporului...dar, trecem peste detalii...si ajungem la aventurile noastre...
Pe 5 iunie plecam la mare, eu insarcinata in 32 de saptamani, am plecat mai mult pentru sot ,ca eu,...am stat la umbra si am balit la o baie in piscina hotelului...si atat...
Am venit de la mare cu o serie de contractii ce mai aveau putin si declansau travaliul, drept pentru care am fost consemnata in pat cu un pumn de NoSpa si Gynipral de luat pe zi.
Au trecut contractiile, am stopat gynipralul si am asteptam...si m-am plictisit de atat asteptam si nimic.Am crezut ca eu raman asa...gravida...ca mandra mea nu mai aparea.Apropos de mandra, sotul meu si-a dorit neaparat fata si la ecografia de 16 saptamani, cand ginecologul ne-a spus ca avem fata, sotului meu i s-au umplut ochii de lacrimi...n-am sa uit niciodata...nu cred ca l-am vazut de multe ori asa fericit si senin ca atunci.
A trecut si DPN-ul de 29-30iulie si nimic...colul meu era lung si tare...fata mea o puturoasa si jumatate...
Merg la control pe 30 iulie si-mi spune doctorul ca ma asteapta la cezariana pe 10 august...mi-a cazut cerul pe mine.Eu, toata sarcina, mi-am spus ca nu nasc decat normal, nu vreau cezariana( citisem eu undeva ca, cezariana creste riscul cancerul de col uterin, mama mea murind de cancer)sub nici o forma...
Cred ca de frica cezarienei in dimineata de 4 august, la ora 5 si un pic, am intrat in travaliu...am indurat contractiile neregulate cam pana pe la 1 cand m-am hotarat sa-mi sun doctorul...fericita nevoie-mare, ca nasc in sfarsit, chem sotul de la serviciu si plec spre spital...in masina contractii puternice, chiar foarte puternice...eu, chircita, chinuiam o mingiuta antistress si-mi vedeam barbatul cum se schimba la fata...”Te doare?” ma intreba timid...”Nuuuu, imi place ROGVAIV-ul de pe fata ta”.Am ajuns la Sf. Pantelimon si ma intampina o Dra doctor tare draguta( al meu doctor era iesit din tura si astepta sa-l sun)si ma urca pe masa...declara...dilatatie 2 dar copil mare...ma sperii ingrozitor,dar imi trece repede ca ma paleste foamea...de-mi venea sa ma mananc si pietre.Cica n-am voie sa mananc...dar, sorb pe furis un iaurt si stau de vorba cu sotul proaspat botezat Dl.Curcubeu...Pe la 5 si un pic dupa-amiaza dau sa ma ridic de pe scaun si aud un pocnet infundat, din interior...erau membranele mele...cedasera...Ma duc zambitoare la asistente...o chem pe Dra doctor care ma controleaza si-mi rupe mebranele...si de aici incepe distractia...am avut niste dureri, cum nu mi-a fost dat sa traiesc pana atunci...aveam impresia ca trece un tren(marfar) peste salele mele, insistand, du te-vino...Am tinut-o asa pana pe la 9 cand a venit si doctorul meu.A decretat ca am colul corijent, dilatarie 2 (!??! dupa vreo 10 ore de travaliu )si intram la cezariana...Dupa chinul indurat pana atunci, cand am auzit cuvantul” cezariana”, am crezut ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior.
M-am dus zambitoare la sot, l-am gasit vorbind cu doctorul...ii explica ce inseamna cezariana si ca imi vor face rahi( au aflat de iaurt).
La 21.30 am intrat in operatie si la 22.00 au scos-o pe mandra mea: Mara.Era asa incruntata si umflata ca nu am spus decat “E a mea?”
Durerile postoperatorii nu le-am simtit...vroiam sa treaca cat mai repede timpul, sa-mi scoata sonda urinara si sa pot merge sa-mi vad puiutul...La 9 dimineata s-au indurat de mine si mi-au scos sonda, m-au dus la rezerva...Cum a iesit doctorul pe usa rezervei am si pornit sa-mi caut fata.Nu stiam unde e salonul de copii, am plecat orbecaind pe holul etajului...si mergeam si mai vedeam un salon cu nou-nascut...intram...nu vedeam scris nicaieri numele ei...crestea panica...si am tinut-o asa pret de 3 saloane.Parca visam...nu-mi gaseam copilul, imi treceau prin minte numai scenarii de groaza, eram in pragul unei crize de isterie...pana am ajuns in fata unui salon aproape gol...era acolo...n-am putut sa vad decat numele scris pe placuta ca m-a pufnit plansul...incercam sa o vad si nu reuseam de lacrimi...lacrimi de disperare, de usurare, de dragoste...era perfecta, o sarmaluta perfecta, cuminte, roz si cu niste ochii mari si gri...
Si asa s-a nascut o mare, mare dragoste...

La 2 saptamani de viata se culca la 12 noaptea si se mai trezea la 5 dimineata.A avut o mama odihnita care nu stie ce sunt colicii decat din povesti...
Am avut cel mai cuminte nou-nascut din tot salonul si cel mai cuminte bebelus din tot neamul .
”Multumesc fata mamii!!”

Azi, cand implineste 3 ani, mama si tata ii doresc tot binele din lume...si-ii multumesc ca le-a facut viata atat de frumoasa.
La Multi Ani Gargarita noastra!!! Te iubim pana la Dumnezeu si inapoi...

iulia06 spune:

La multi ani ptr gargarita voastra.Sa fie sanatoasa,ascultatoare,iubita si fericita.Si fetita mea e nascuta in data de 4, dar mai.Acum are 2,3ani

Codruta27 spune:

Emotionanta poveste, Oana!

Sa va traiasca gargarita, sa fie sanatoasa, norocoasa, fericita, frumoasa, si sa va aduca numai si numai bucurii!!!

31+ Vlad
Bebe mic

ralualexandrei spune:

Sa va traiasca puiutza,sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii!

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3

bebec07 spune:

Multumim frumos!
Va dorim si voua sa cresteti mari si sanatosi.