7 sfaturi pentru mame singure

nicholetea spune:

Chiar daca acum esti singura, nu se stie niciodata ce iti rezerva viitorul, sar putea ca abia dupa asta sa gasesti dragsotea adevarata, si oricum o sa aveti atata satisfactie de la puiul vostru cum nimic altceva nu poate sa va aduca, nici un barbat nu poate sa va trezeasca asemenea sentimente.
Si daca era ticalos poate e mai bine ca a plecat si nu ii va produce rau bebelusului

maya71 spune:

mi/e greu sa vorbesc si nu stiu ce sa fa...mai ales ca nu pot sa spun celor din jur pana nu vorbesc cu 'tatal'(si mi/e cumplit de frica cum o sa reactioneze)). am aflat ca este caatorit (nu mi/a spus/o el) ca are un copil... nu prea are 'treaba' cu el si nici cu sotia lui dar cu toate acestea am aflat ca ea mai asteapta un copil.

grgabriela spune:

salutare la toata lumea! ma bucur mult ca pot sa va citesc povestile si sa v-o impartasesc pe a mea. cel mai important in momente grele, este sa nu fii singur, respectiv singura cum e cazul nostru.

fetita mea va implini 6 ani in iunie. iar eu sunt o mama singura de la doua luni de sarcina. povestea mea era trista pentru ca ma aflam intr-o tara straina si fara bani, munca sau casa. si am trecut prin iad, cred dar multumesc lui Dumnezeu ca am o mandrete de fetita si toate greutatile nu au facut decat sa ma intareasca si sa vad mereu partea plina a paharului.
intotdeauna mi-am dorit o familie si cand am crezut ca se va implini, m-am trezit singura si cu un bebe pe cale.

am un mesaj pentru mamicile singure si cu temeri multe pentru ce le asteapta, fiti optimiste si traiti cu bucurie fiecare moment alaturi de puiul vostru. nefericirea o are tatal care pierde ce este mai frumos si fara posibilitatea de a recupera vreodata!

ne descurcam si sa muncim si cu nopti nedormite si mai ales, avem bucuria de a fi incarcate de dragostea copilului la urma urmei dorit atat de mult. si poate va veni si momentul ca sa aiba si un tata copilul pe care l-am adus pe lume singure. pana la urma, viata ne rasplateste durerea, eu sunt convinsa de asta.

va doresc mult bine si nu uitati ca mamicile singure, sunt intotdeauna puternice!

criss_niko spune:

Buna seara... bravo grgabriela,ai fost si esti o femeie puternica ,si bravo pt toate femeile care au curaj si incredere in ele! si eu am trait intr-o tara straina ,fara casa ,fara bani ...totul ii apartinea lui..ma facea sa ma simt o intretinuta care defapt nu prea aveam nimik de spus..doar ochi scosi etc..am preferat sa plec la urma urmei asa insarcinata cum sunt .am sa lupt pt copilul meu si va fi fericirea mea ,nu si a lui care nu merita...

tudormiha1 spune:

sunt de acord cu tine si te sustin intru totul pentru ca si eu sunt o mamica singura dar cum ai spus si tu acest lucru are si avantaje:)

ana_o spune:

Nu stiam unde sa va gasesc... pe voi, mamicile singure. Toate avem in comun faptul ca suntem parasite, dar unele au gasit sprijin in parinti. Ce face una din voi care n-are niciun sprijin? Mie mi s-a pus in vedere ca trebuie sa "dispar" in maximum o luna de acasa, pentru ca ei nu vor sa fie de rasul strazii, sa ma vada vecinii singura si insarcinata. Ori imi gasesc barbat cu care sa ma marit si sa le "spal" rusinea ori plec si nu ma mai intorc.
Daca familia mea imi face asta, ce pretentii sa mai am de la altcineva??
Povestea mea e complicata... am ramas insarcinata prea devreme, el mi-a spus clar ca nu-si doreste nici copilul si nici pe mine, pentru ca are alte planuri de viitor si cariera e pe primul loc. De o luna a disparut din viata mea, dar continua sa tina legatura cu fratele meu, din motive absolut necunoscute pentru mine. Si de neinteles.
Pe mine m-a parasit in momentul in care aveam mai mare nevoie de un sprijin(deja stiam cum vor reactiona ai mei), momentan nu ma pot gandi la o iertare, pentru ca durerea mea a fost fara limite. Sarcina are aproape 3 luni... Imi este greu, dar imi voi iubi copilul neconditionat. Cateodata am impresia ca durere mai mare nu exista... sa fii parasita de tatal copilului, sa fii alungata de familie si sa nu gasesti alinare in nimic. Indiferent de perspectiva viitorului, tristetea nu te poate lasa sa fii optimist.
Vreau doar liniste si speranta in suflet ca voi reusi sa-mi fac copilul fericit.

victory spune:

intradevar nu e usor sa fi o mama singura,dar intotdeauna iti gasesti fortele cand e vorba de un copil,eu zic ca e mai usoara singuratatea asa decat o singuratate in doi,eu am divortat anul acesta si am un baietel minunat de 6 ani Stefan Alexandru,eu am considerat ca pt el e mai bine asa chiar daca pt mine nu e ata de usor,va doresc putere si sanatate sa puteti trece peste toate greutatile vietii

victory spune:

Ai dreptate in tot ceea ce spui Alexa,e atat de usor pt ei sa spele pe maini de responsabilitati,fara sa se gandeasca ca acesti copii vor creste si le vor cere socoteala la un moment dat.Pt ei viata e ca o jucarie cand te plictisesti de o chestie sau alta o arunci la gunoi,oricate ai face pt ei niciodata nu e suficient,parca se nasc mincinosi notorii,atunci cand vor sa obtina ceva stiu sa scoata din ei vorbe frumoase parca ar fi poeti innascuti dar de fapt sunt numai minciuni si nu se gandesc o clipa ca ranesc atat pe tine ca sotie cat si acel suflet nevinovat care din pacate e sange din sangele lui

geannynne spune:

Toate imi spuneti ca este greu sa fii mama singura, asta o stiu si eu, am trait-o pe propria piele, sa spun asa. Toate imi spuneti ca satisfactiile sunt mari, si asta o stiu si le-am trait, la prima serbare a fiicei mele am plans ca un copil, nu reuseam sa-mi tin lacrimile si sa-i fac poze, sa nu ma vada ceilalti parinti. Sunt momente cand mi se pare ca nu o sa mai fac fata, ca timpul nu mai imi ajunge, ca minutele mi se par ore.
Iar ceea ce spui tu Victory despre barbati "parca se nasc mincinosi notorii,atunci cand vor sa obtina ceva stiu sa scoata din ei vorbe frumoase parca ar fi poeti innascuti dar de fapt sunt numai minciuni si nu se gandesc o clipa ca ranesc atat pe tine ca sotie cat si acel suflet nevinovat care din pacate e sange din sangele lui" este perfect adevarat.

crisak spune:

DUMNEZEULE MARE !!! Nu stiu pe cine sa incurajez mai repede. Sunt ravasita de ce citesc . Imi pare nespus de rau pentru voi toate si mi-as dori sa pot sa va ajut cumva, sa pot sa va fiu alaturi, sa fac ceva pentru voi, sa-i calc in picioare pe nenorocitii aia. Sper din tot sufletul sa gasiti puterea sa fiti blande cu copiii vostri, sa le fiti si mama si tata, sa nu simta sub nicio forma presiunea la care sunteti supuse.
Un lucru este clar pentru mine: TOTI BARBATII SUNT FACUTI DE ACEEASI MAMA, doar ca unii aleg confortul unei casnicii la un moment dat. Poate cele care au baieti vor incerca sa-i creasca mai cu suflet si cu respect fata de femei. Eu ma ingrozesc cand vad unele mame de baieti in parc ce arogante sunt, ce glume de prost gust fac si ce comentarii sexuale fac la o varsta la care baietii lor nici n-au deschis bine ochii in viata. Daca ele, ca femei, sunt misogine, la ce sa ne asteptam de la baietii crescuti de ele.
Apropos, are fata mea doua colege a caror mama ( care mai are si un baietel, deci trei copii in total) a fost parasita de sot cand cel mic avea 5 luni. A crescut singura 3 copii. N-a avut parte nici macar de ajutor financiar din partea lui. Spun asta pentru ca, totusi, erau 3 copii. Sa stiti ca s-a recasatorit si sa-l vedeti pe actualul sot ce vine si se intereseaza de soarta fetelor . Mai mare placerea sa vezi si din astea.
Capul sus si sper sa va rezolvati problemele, de dragul celor mici.