Copil alaptat= copil dependent?

sorana spune:

Patou eu nu sunt mama perfecta ... departe de mine ....
Intrebari sunt multe apropos de ceea ce va fi.
Am spus doar ca sunt multumita de deciziile luate in trecut, cand era Monica mica. Si ca si acum as lua aceleasi decizii in situatiile respective. Nu-mi reprosez ceea ce am facut. Deloc.

Asta scria gazella, referindu-se la mame care au intrerupt alaptarea devreme:
"cred ca pot eu sa urlu si dianocica si oricare alta pana in eternitatea orice teorie daca voi stati bine in termeni de autostima in rolul mamei, atunci nimeni niciodata nu va poate atinge"

Iar raspunsul meu ii dadea dreptate - da, eu am intrerupt alaptarea devreme si da, stau bine cu autostima, adica nu ma convinge nimeni ca rau am facut. Am luat o decizie tinand cont de "n" factori si daca ar fi sa ma aflu in aceeasi situatie as lua aceeasi decizie. Deci si dupa aproape 6 ani consider ca am procedat bine. In situatia respectiva.

Si in plus la ce mi-ar folosi sa ma dau cu capul de pereti - vai ce-am facut, n-am alaptat 3 ani, etc ..... la nimic.
Si mie mi s-a spus atunci sa continui sa alaptez - ma rog cam ce se spune si acum pe forum - toate argumentele alea - si totusi - eu personal, pentru mine si copilul meu consider ca fost bine asa - cu laptic formula, din biberon.
E foarte bine sa alaptezi cat de mult poti - perfect de acord. Dar daca nu poti, daca renunti la alaptat, nu-i o crima. Poti fi o mama foarte buna pentru copilul tau si fara sa alaptezi.
Faptul ca am alaptat doar 3 luni (alaptat exclusiv doar 2-3 saptamani) nu ma face automat o mama mai rea decat una care a alaptat 6 luni sau 1 an sau 2 ani. Si nici nu inseamna automat ca am copil mai bolnav, mai prost, mai nu-stiu-cum.

Asa ca da, are dreptate gazella, nu ma convinge nimeni ca fi-ca-mea nu-i cea mai frumoasa, cea mai desteapta si cea-mai-cea dintre toti copiii (asa cum este, evident, fiecare copil pentru mama lui), doar pentru ca n-am alaptat-o. Nici n-ar avea cum.



Sorana si Monica (5 ani)

nelia spune:

Ntz-ntz-ntz! Sau cum se scrie titiitul... Vad ca de cind nu am mai intrat eu ati avut ce discuta si, din pacate, nu prea frumos. Nu am citit tot, dar va scriu inainte de a ajunge la final, pentru ca nu parerea mea ramine neschimbata, indiferent de ce mai citesc.

Hai, sa vin si eu sa va spun din experienta mamicilor care au alaptat si inca mai alapteaza si care are trei copii, deci trei experiente. Inainte, cind o aveam numai pe Agata, cind auzeam despre copiii care nu se mai trezesc noaptea de 4-5 ori sau care dorm in camera lor, singuri, de la 8 seara pina la 7 dimineata, imi spuneam ca mamicile respective spun asa, ca sa ma faca pe mine sa mor de ciuda... Nu credeam ca exista, dom'le si gata.

Dar acum cred, cu unele rezerve pe care vi le voi explica si parerea mea este cea de mai jos. Nu o prezint ca pe un adevar generalizat, ci este doar adevarul la care am ajuns ei, relativ, bineninteles, dar cum copiii mei astia sint si nu voi mai avea altul ca sa-l schimb sau aprofundez, il prezint asa cum este.

E si normal ca un bebelus care a stat 9 luni in burtica lui mami si iese in lumea rece de afara (pentru ca asa este pentru ei lumea din afara burtii) sa plinga. Nu are alta metoda de comunicare, astfel ca el plinge pentru toate motivele din lume: ii este foame, ii este sete, a facut kk, il stringe pampersul, il zghirie eticheta (nu rideti cu eticheta asta, Agata nu le-a suportat, si acum tai etichetele la tot ce cumpar ), nu suporta materialul hainutelor, il doare burtica, ii este dor de mami, poate si de tati, ar avea nevoie de putina caldura, sa-l ia cineva in brate sau macar sa auda o voce care sa-i spuna ca e totul in regula si poate sa doarma linisitt mai departe (ei nu percep mare lucru in primele zile sau chiar in primele luni, si orice vine brusc spre ei, zgomot dar ar putea fi si o raza mai puternica de soare, sau ceva care se petrece in creierasul lor, ca inca nu stie nimeni ce se intimpla acolo, sint doar presupuneri, dar toata lumea e de acord ca ceva se intimpla), ar baga ceva in gurita ca sa se linisteasca, dar nu vine nimeni sa-i dea nimic (eu am luat dorinta asta a lui de supt ca a mea de cafea... eu am reflexul de baut cafea foarte dezvoltat, cum ma trezesc, daca nu iau macar o gura de cafea, mi-am stricat toata ziua... de ce nu ar fi la fel si pentru bebelusul mic cu lapticul, si la el e mai rau, ca e instinctiv, la mine e doar obisnuinta)... Si exemplele ar putea continua. Nu cred ca sint multi acei bebelusi pe care ii aduci de la maternitate si din prima zi fac totul ca un om mare. Recunosc ca acum stiu ca sint, dar sint exceptii si nu ma conving ca cei care nu sint asa, nu sint pentru ca mama a gresit. Deci, unii sint asa din nastere, probabil ca si in burtica au fost asa, probabil ca asa vor fi si in viata. Sint linistiti si nu au nevoie de prea multe ca sa le asigure aceasta liniste. Dar altii devin asa pentru ca parintii lor i-au educat. Foarte bine pentru mami si pentru tati, si poate chiar pentru copil, pentru ca daca va creste in familia respectiva si toti sint la fel (poate ca si parintii parintilor au procedat la fel) e bine sa fie asa de mic. Dar, fara suparare, rog psihologii si mamicile care au facut asa, sa se limiteze doar la experienta lor si sa nu generalizeze peste experientelor milioanelor de mamici care nu pot, nu vor sau pur si simplu la ele nu au mers asa. Eu sint una din a doua categorie: nu cred ca separarea nou-nascutului de trupul si caldura celei care i-a dat nastere este benefica pentru el! Pentru mami da, poate, dar nu si pentru bebelus. Nu sustin asta pina in pinzele albe, pentru ca argumentele mele sint de ordin intinctiv, dar nu am incredere in metodele spartane cind e vorba de copiii nostri! Bineinteles ca bebelusul o va inlocui, va gasi un sorogat si va creste si fara, dar nu cred ca e acelasi lucru. Si cind spun separare, ma refer la toate aceste teorii care ne indeamna sa-l lasam sa plinga, sa-l invatam sa doarma singur, sa nu sarim la fiecare hic! de-al lui, ci eventual dupa ce s-a invinetit de plins, etc. Eu nu fac experimente pe copiii mei, daca ei au scris aceste carti, nu stiu, ca nu am citit chiar foarte multe, atunci probabil ca stiu ce spun, dar ceea ce scriu se refera la copiii lor si atit!

Atentie, pe cuvint de pionier daca spun ca e gresit, a mers la ei, a mers si la alte mamici, ei/ele se declar multumiti, inseamna ca a fost foarte corect si foarte bine pentru persoanele in cauza. Dar nu si la mine! Si aici ma refer la acele rezerve pomenite in prima fraza a mesajului. Spuneam ca aceti copii sint educati sa o faca. Si pentru mine, pentru ceea ce insemn eu ca mama, ca femeie, ca om sau ce vreti voi, acel cuvint educati ma face sa ma zbirlesc instantaneu. Nu sint contra educatiei, aceasta e un rau necesar si trebuie inceputa cit de timpuriu, facuta cu blindete, cu intelegere si treptat. Timpuriu da, dar nu din prima zi de viata. SI nici din prima luna poate nici din primul an. De cite ori nu am auzit mamici care spun: la mine a fost foarte simplu, inca din prima zi l-a pus in patutul lui, in camera lui, nu ma duceam la el decit daca stiam ca trebuie schimbat sau hranit... pai, si nu plingea? Ba da, dar ma duceam al el, il linisteam, nici in brate nu-l luam de multe ori, il minghiam pe frunte, ii spuneam ca sint acolo si ca mami il aude si ieseam. Daca nu se oprea din plins, ii mai puneam suzeta in gurita, mai ieseam, mai intram... Si el mai plingea cit mai plingea si se linistea si treptat nu a mai plins pentru ca a inteles ca nu are de ce sa plinga. O experienta ca oricare altele cu care eu nu am nimic si nici nu ma ating de povestea ei, daca nu mi se da ca exemplu. Si nu asa oricum, ci asa, peste bot: uite eu ce bine am procedat si dorm toata noaptea din prima zi, nu avem probleme la culcare, am un bebelus model, nu ca tine, care te trezesti de 4-5 ori pe noapte, care dormi linga copil (da, chiar pe o saltea), care stai pe post de suzeta linga el. Nu intru in detalii, pentru ca as puteam comenta pe marginea exemplului de mai sus mult si bine, dar spun doar atit: in cazul de mai sus s-a facut voia mamei, nu a copilului! SI nu primesc nici o rosie, pentru ca stiu ca am dreptate, nu v-o impun, ci doar v-o comunic. Copilul de citeva saptamini nu poate nici sa nu plinga, spuneam mai sus ca e singura lui forma de comunicare si chiar daca nu pling, ci doar scincesc sau se foiesc sau sint pur si simplu tristi, nu cred ca le place sa fie singuri in camera. Desi accept ca exista si copii, exceptii care intaresc regula, care se simt bine singuri si nu pling, cei mai multi nu sint asa. Ori daca un copil plinge si mama procedeaza ca mai sus, bineinteles ca va avea un copil model intr-o perioada mai lunga sau mai scurta, dar nu e acelasi bebelus care a iesit din maternitate, ci un bebelus educat. Bine, rau, nu stiu... Nu ma bag! Eu nu i-am educat aproape deloc pina pe la 2 ani, i-am lasat intii sa vad cine creste linga mine, ce vrea, ce poate, care sint dorintele lui, cit de tare pot lasa eu de la mine ca sa i le satisfac (nu nevoi, dorinte)... si dupa aceea am trecut la educatie... raul acela necesar cum il numesc eu. Dar in acelasi timp trebuie sa spun ca mi-am si acordat timp pentru asta, adica in afara de copii si mulat pe dorintele lor, eu nu ma pot lauda cu altceva facut in aceasta perioada. Am fost mami de copil mic si atit! Rau, bine... iar nu stiu, doar spun ca asta am facut si ca nu sint vreo supermamica si femeie, care am impacat cu succes si casa, si profesionalul, si socialul... ba chiar si barbatul, in acelasi timp in care ma mulam perfect pe dorintele copilului meu.

In concluzie, fete dragi, care sinteti si mame de puiuti, cearta voastra nu-si are obiectul. Nu stie nimeni inca cu exactitate care metoda este cea exacta si nu incercati sa o dati pe-a voastra ca exemoplu bun si pe a alteia exemplu rau, ca e si normal ca vor iesi scintei. Si daca vreti dovada, uitati-o aici: eu am doua fete si un baiat. Fetele au fost amindoua la fel, au supt pina la doi ani si doua luni, vesele, comunicative, sanatoase tun, nu am avut nici o problema in cresterea lor si nici nu am, adica nu probleme mari. La Agata am cam bijbiit un pic si consecintele le-am simtit pe pielea mea si nu-mi place sa spun, dar inca le mai simt. Era si primul, dar si eu prea m-am stresat din cauza acestor pareri binevoitoare primite de la mamici care au facut altfel si uite ce bine le e! Prima a primit apa noaptea, in canita cioc, de la 18 luni, dar tot s-a tezit de 4-5 ori pe noapte pina pe la 2 ani si jumatate. Tudora insa nici nu a vrut sa auda de apa, ea voia lapte, titza, si aia a primit-o, tot de 4-5 ori pe noapte, tot pina pe la doi ani si jumatate. Paralele cu Agata a crescut si baietelul prietenei mele, care e nasa ultimilor doi. Nealaptat, cu biberon si suzeta si mami se trezea la fel ca mine. De la 2 ani si ceva pina pe la 5, Agata se trezea o data, citeodata deloc, baietelul a continuat cu trezirile. De la 5 ani si pina in prezent, Agata doarme de la ora 8.30-9 pina dimineata la 7, in camera ei (de la doi ani e in camera ei, chiar daca dupa nasterea lui Lisandru, am cam dormit cum am putut si pe unde am putut), fara nici o trezire... baietelul respectiv si acum se trezeste de 4-5 ori pe noapte, spre disperarea parintilor... dar nu am auzit-o vreodata pe prietena mea spunind ca se trezeste de moft, ci pentru ca: a visat urit, ii este frica, vrea apa... Doarme separat, nu cu ei... dar trezirile sint tot aceleasi ca atunci cind era bebelus. Tudora a supt lapte noaptea pina cu doua luni inainte de intarcare, apoi s-a trezit o data sau de doua ori pe noapte si nu voia nimic, nici apa, nici maimutoi... nici macar pe mine. Se trezea, vorbea, ne striga, ne intreba ce facem sau plingea, daca visase urit... si se culca la loc. Acum, la 3 ani si un pic, se trezeste o singura data, in general bea un pic de apa si adoarme la loc. Puteam sa jur ca asa sint toti copiii, adica asa simt ei nevoia sa se trezeasca. Dar l-am avut pe Lisandru si surpriza mare! Crescut in aceleasi conditii ca primele doua, Lisandru a dormit toata noaptea din prima zi de viata! Se trezeste o singura daca la ora 1 (culcat de la 8.30-9) si suge, citeodata sare si asta, dar eu nu dorm la ora respectiva, asa ca nu o pot numi trezire, si doame pina la 6-7 neintors. Nu conteaza daca e in patut, cu mine linga el sau singur, daca e linga mine... asta este ritmul lui. Si acum e la fel, numai ca se trezeste din ce in ce mai rar pentru titza de la 1, de la 8.30 doarme pina pe la 6s au chiar 7. Ziua sta singurel in patut sau pe unde il pun, gingureste, isi face de lucru (fetele nu au stat o clipa singure, mai ales Agata), de la 3 luni il iau in brate numai din placere, ca mi-e drag. Dar... pina la 3 luni, l-am tinut non-stop in brate. Cind spun non-stop, luati-o mot-ŕ-mot, pentru ca exact asta am facut, ziua, ca noaptea dormea. Pur si simplu, nu a suportat sa stea in alta parte decit in brate la mine, l-am legat cu wrap-ul de mine si asa am facut tot... si am facut multe, ca am inca doi copii sint singura, fara ajutor. Am incercat sa-l las in patut, dar isi inchidea ochisorii, stringea pumnutii aia mici si urla pina se invinetea. Si nu se linistea decit in brate, la mine, pe burtica, nici titza nu-i trebuia (ah, Lisandru si Tudora nu s-au linistit cu titza in orice conditii, Agata da). Suspina acolo un pic si acolo adormea pina la urma plins si nefericit. Nu-l durea nimic, adica nu cred ca-l durea, pentru ca in rest era vesel si gingurea si zimbea... doar sa nu-l pun in patut sau pe pat sau oriunde in afara de bratele lui mami, nici la tati nu prea statea. Pediatra mi-a spus ca daca pot, sa fac asa cum vrea el, ca ii va tece, pur si simplu a gasit lumea in care a iesit nu prea pe gustul lui. Daca facea asa primul copil, cred ca ma dadeam cu capul de toti peretii, dar acum am luat-o asa cum a fost: am un bebelus care a iesit din burtica si s-a lipit de exteriorul ei, am fost foarte calma, mi s-a parut normal sa fac asta, asa cum mi se parea normal sa am grija de el din alte privinte... eu glumesc si spun ca am fost insarcinata cu Lisandru 12 luni, pentru ca le pun si pe primele 3 luni de viata. La 3 luni totul s-a oprit brusc, l-am pus in patut si am plecat, ca Agata ma striga din baie... si m-am intors iar el se uita curios la minute, s-a intors spre mine si mi-a zimbit... si asta a fost. De atunci l-am luat in brate numai penru ca vreau eu sa-l iau, ca e pufosel si mor de dragul lui.

V-am povestit toate acestea sperind ca voi calma spiritele, nu ca sa va arat uite, ce bine am facut eu. Da, eu am facut bine, penru mine ca mama si pentru ei, copiii mei. Dar nu stiu daca e o metoda pe care sa o trimbitez sus si tare ca e cea buna. E metoda mea, asa mi-am crescut si imi cresc eu copiii, metoda in care au primat instinctele mele materne si nevoile copiilor, da, lasind la o parte nevoile mele ca femeie sau ca om, dar in cunostinta de cauza, nu olbigata de cineva sau ceva. Asa am vrut, asa m-am simtit eu bine si asa s-au simtit si copiii mei. Acum am doua fete cucuiete, independente si frumoase si inteligente ca doar n-oi spune altfel (care dorm toata noaptea, sic!), si o minune de baietel, care pe linga ca doarme toata noaptea, nici macar nu stiu cum plinge ziua! Eu spun ca nu am mai vazut asemenea bebelus, model, dom'le, si fara educatie, nativ! Cine nu ma crede, sa vina sa mi-o spuna in fata!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

nelia spune:

Danet si alte fete care nu au alaptat putin sau deloc, eu nu am nimic cu alegerea voastra, asa ati simtit, asa ati facut si eu respect alegerea voastra, chiar daca sint pentru alaptare (pentru ca sint, nu pot nega asta, macar in primele 9 luni daca mami are lapte si e totul in regula cu bebelusul). Singura data cind as putea sa ma leg de alegerea voastra ar fi daca mi-ai prezenta-o ca modalitatea buna fata de cea rea, alaptarea. Dar tu nu ai facut asta, doar ai prezentat si o alta varianta, numai ca ma simt datoare sa scriu ceva pentru viitoarele mamici, fara sa te supar pe tine.

Pentru fetele care citesc aici si care nu au alaptat inca:
Sfatul meu, ca mama care a alaptat si care intelege beneficiile alaptarii, ar fi urmatorul: inainte de a decide sa intarcati(la o virsta frageda), incercati o analiza profunda, dar ffff profunda, a situatiei, si din punctul vostru de vedere, dar si din cel al bebelusului, ca o balanta daca vreti si daca balanta se indreapta in defavoarea alaptarii intarcati si treceti pe lapte praf, daca nu, continuati. Ma refer la mamicile care au lapte si intarca pentru ca nu se simt bine alaptind, nu la cele care nu au sau nu e compatibil si bebelusului nu-i merge bine. Pentru ca eu inteleg fetele care au procedat asa, nu s-au simtit bine si gata, nu e chiar lucru usor, eu insami am fost in pragul renuntarii de citeva ori si pot sa inteleg foarte bine de unde vine aceasta. Dar nu pot sa va las sa intelegeti, pe voi cele care urmeaza sa luati o decizie, ca e chiar atit de usor sa o iei: nu ma simt bine, intrerup si gata! Intrerupeti, dar, va rog, simtiti si ginditi profund inainte de a o face!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

nelia spune:

Am terminat de citit, pentru ca atunci cind am postat, nu citisem tot. Si constat cu stupoare ca sinteti tare citite, fata de mine. Nu pot sa spun ca nu am citit si eu citeva carti, din care am luat ce mi se potrivea, dar nu stiu daca sint 5 de toate. In rest... instinctul matern sa traiasca, diferit de la un copil al meu la altul!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

Sabina spune:

Nelia, s-a mai vzut ca Lisandru, si anume Gheorghe:)) cu deosebirea ca el mai dormea si in patut.
dar el din pacate de o luna si ceva se scoala des noaptea.
ma rog la Dumnezeu sa nu se intample si la voi acelasi lucru:))))



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

nelia spune:

Sabina, buna, ce mai faci? Fetele trebuie sa stie ca atunci cind ne-am intilnit pentru prima oara si unul si altul erau in burtici si cred ca s-au inteles telepatic sa faca asa. Ati mai fost la mare? Agata cu tati si cu bunica au fost si anul acesta tot acolo... Da, eu ma astept sa se trezeasca noaptea, pentru ca incep acusi sa apara dintii, va avea angoase cauzate de inmultirea experientelor de peste zi si de schimbarea perceptiei lor etc. Sint pregatita, oricum dupa ce m-am trezit 5 ani, noapte de noapte, ce mai conteaza inca un an sau doi acolo!?! Cit are Gheorghe acum? Nu mai stiu daca e mai mare sau mai mic decit Lisandru, cred ca mai mic, nu? Sanatate multa!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

Sabina spune:

e mai mare!! are 11 luni pe 6 august, e nascut pe 6 septembrie
am fost la mare, si vom mai merge si la sfarsit de august, daa eu sunt convinsa ca au comunicat ei telepatic:))

sa stii ca nu e obligatoriu sa s scoale asa des. Gh a schimbat din 19 iunie locul, cand la mare, cand la bucuresti, cand la munte.....si cred ca a fost prea mre exces de impresii.
va pupam pe toti si toata admiratia pt mami X3 si copiii ei superbi .





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

patou spune:

gazzella, esti o comoara.

sunt din nou in criza de timp. cand am spus ca nu ma simt perfecta in rolul mamei nu ma refeream la alaptare:). (fusesem cu copilul in parc si se jucase cu niste baieti mai mari care aveau niste pistoale cu apa. la un moment dat au inceput sa-l loveasca pe al meu cu pistolul peste piept nu foarte tare ci testandu-i oarecum limitele. ei bine, n-am stiut ce sa fac, sa-l las sa se descurce singur sa intervin.. pana la urma nu m-am amestecat decat atunci cand au inceput sa-l stropeasca pe fata iar sebas le-a spus nevinovat: Nu vreau sa beau apa. Pe drum inspre casa m-a intrebat de ce s-au suparat baietii pe el. l-am intrebat de ce crede asta si mi-a spus:pentru ca m-au lovit. Ziua urmatoare n-a mai vrut sa se joace cu nimeni si ..inutil sa va mai spun cum m-am simtit. Intr-un cuvant orice as face mereu apare cate o situatie care ma depaseste.

scuze pentru off top

danet spune:

nelia,poate parea ciudat dar si eu sunt pro alaptare.
Eu nu am avut suficienta rabdare,devotiune sa o pot face pana la capat.
Cred totusi ca am compensat lipsa laptelui matern cu multa dragoste,atentie...
Ce vreau sa spun e ca odata ce ai ales,constient,una din variante atunci trebuie sa o faci fara regrete si in nici un caz sa permiti altora sa te arate cu degetul.

P.S Nu stiu daca sunt o mama buna, incerc...
Mi-as dori ca atunci cand copii mei imi vor da feed-back ,lipsa alaptarii sa fie singurul repros

MissParker spune:

Mai fetelor care alaptati mult mai des decat mine: VOI CAND DORMITI, mama draga?????

Ca pe mine asta ma tampeste de cap, nu pricep si pace. Daca-i dau san odata la 2,5 ore in medie, tot nu apuc sa dorm ca lumea. Noaptea (adica in ultimele doua nopti) se frichineste IN CONTINUU, isi drege vocea, scoate mici tipete, gajaie si caraie si maraie si da din maini si din picioare ca avionul, de nu apuc sa inchid un ochi... Ehei, si apai stai sa mai am energie si putere sa-l tin si lipit de mine si sa-i dau san in continuu la cate 2 ore, mai ales pe caldura asta!!

Imi fierb creierii, imi pierd mintile de neputinta, nu pricep voi cum ati reusit asemenea performante!

Eu nu vreau decat sa dorm macar o data 4 ore legate, macar o data!!!!!!!!!!!! Iar simt ca ma prabusesc. Ah, si stati linistite, stiu ca ar fi si mai stresant cu biberonul

Si totusi, ce e de facut daca vreau sa alaptez in continuare si simt cum ma imbecilizez si ma isterizez si sunt in pragul unui colaps total din cauza lipsei de somn?????

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii