despre inducere, travaliu, cezariana si alte alea
si-am nascut...pe 2 iulie 2008 o frumusete de baiat de 54 cm si 4.300kg..the big guy, Iustin, pui mic si nevinovat.
am zis sa scriu cat mai repede (de fapt m-a pus Lorena) povestea nasterii pentru a nu uita amanuntele.
sa incepem....
30 iunie 2008, ora 16, ma prezint cu bagajul facut si una bucata sot din dotare la Centrul de Nasteri din incinta spitalului Lakeshore.am 41 de saptamani si puiul meu nu se arata dornic sa ma cunoasca.asa ca s-a hotarat provocarea nasterii. ma intampina 2 asistente..Kelly Ann, o fetita de 1.50 dulcica foc, cu voce blanda care a stat langa mine in momentele critice si Christine, cea care mi-a facut internarea. rezerva e pregatita, sunt singura gravida din centru, deci toata atentia este concentrata asupra mea. e frig in rezerva, asa e la prenatal..la postnatal nu poti sta de caldura. ma dezbrac, ma imbrac cu camasa de la ei, imi iau patul in primire si astept..doctorita. ma simt bine, ceva dureri, dar nu contractii, ma uit la burta incercand sa-mi imaginez pentru a nu stiu cata ara cum arata chiriasul meu. in mai putin de 24 de ore, gandeam eu, ne vom cunoaste.
pe la 17 vine doctorita, verifica dilatatia, nu-i prea convine ce constata. imi aplica voioasa gelul si-mi spune ca dimineata se asteapta la mai mare...parca numai ea... controlul e la fel de nesuferitor ca intotdeauna. mereu am gandit ca tipa n-are mana prea fina. intr-un final pleaca, raman cu Kelly Ann care se ofera sa-mi aduca un tv sa treaca timpul mai repede. sunt de acord asa ca urmatoarele 2 ore sunt ocupata cu Canadian Idol, CSI Miami si un trio Big Mac adus de sot drept recompensa ..pentru ca merit...da??
peste 2 ore incep contractiile..sunt dureroase dar suportabile. ma gandesc cu bucurie ca pana dimineata voi avea o dilatatie de toata frumusetea. si vine noaptea...contractii tot mai dese, 4 la jumatate de ora..pana dimineata sunt nascuta imi zic. nu pot dormi de frica, emotie, neliniste...Kelly Ann ma anunta ca i se termina tura si ca ne vedem a doua zi cu bebe in brate.
dimineata ma gaseste obosita, cu dureri..si nenascuta. la 7 vine doctorita, verifica dilatatia (La naiba, doare rau cand baga asta degetele) si anunta...dilatatie 1...cum 1? pai eu pentru ce nu dormisem toata noaptea?
mi se instaleaza perfuzii cu oxitocina si inca un lichid pentru hidratare. pana sa nasc imi baga 6 l din acel lichid si ma umflu ceva de nedescris...mi se interzice sa mananc si sa beau
la 9.30 control din nou...minune, dilatatie 2,5. bucurie mare, toata lumea imi lauda colul si curajul. parca incep sa ma simt mai bine. sunt sfatuita sa aman epidurala cat pot de mult pentru ca ar incetini travaliul. intra in tura Mimi, o asistenta cu maini usoare. deja sunt obisnuta cu controlul, nu mai opun rezistenta, stiu ca daca stau relaxata nu doare asa tare. totul e sa nu ma prinda in mijlocul unei contractii. dar Mimi are experienta si-si face treaba bine. din ora in ora jucam jocul asta dar dilatatia nu creste..nu acelasi lucru il pot spune despre dureri, care incep sa devina tot mai ascutite. la inceput le simt ca pe niste junghiuri puternice in spate. cu trecerea orelor devin crampe tot mai dese si dureroase.Mimi ma invata sa respir, sotul respira si el, toata rezerva respira...merge o perioada, apoi nu mai reusesc sa respir cum trebuie pentru ca am contractii tot mai dese..si-n mijlocul unei contractii mi se opreste si respiratie si tot...stau cuminte si gem incet..din apropiere mai aud si alte gemete. sunt informata ca au mai venit 2 gravide la pranz...pai si deja gem? eu sunt de ieri aici :roll:
Mimi alearga de colo colo sa le faca pe toate...ma doare tot mai tare, nu mai e de gluma, as vrea sa tip dar nu pot, contractiile vin valuri, abia imi lasa timp sa respir. am contractii la 3 minute si lungi tata cat o zi de post. spre ora 16, pe 1 iulie deja ma simt foarte rau, din gemete dau in plans. plang de durere, ma injur in gand pentru cat de slaba sunt dar nu ma pot abtine. asa ma gaseste doctorita, venita cu gandul sa mai verifice dilatatia. ma intind in pat, plang in continuare, printre suspine ii spun doctoritei ca-mi pare rau, ca de obicei sunt mai rezistenta dar ca efectiv nu mai pot...vorbeste frumos cu mine si ma linisteste..dilatatie 4...pregatita pentru epidurala. anestezistul vine in cateva minte si-mi face happydurala...amortesc imediat, cntractiile le simt in continuare dar nu mai doare..in sfarsit nu mai doare...mi se administreaza doza maxima admisa de oxitocina si asteptam...
la ora 21 doctorita face un nou control, aceaasi dilatatie...totusi decide sa mai asteptam.se pronunta cuvantul cezariana, nu-mi prea convine dar nu mai zic nimic. vreau sa se termine odata...sunt controlata din ora in ora..nimic..la ora 4 dimineata doctorita hotaraste sa faca cezariana.in sala de operatii mi se mai administreaza anestezic, peste epidurala...in scurt timp simt o durere crunta in spate, parca s-ar fi frant in doua. mi se spune ca este efectul anestezicului si ca va trece...intre-adevar peste 2 minute trece dar incep sa tremur de la jumatate in sus...imi tremura mainile si capul, nu-mi pot controla maxilarul...si tremur ...tot ca urmare a anestezicului...
la 4.28AM totul se termina cu un tipat ..al lui Iustin...doctorita mi-l arata, e mare si frumos. Carolynne il curata si-l da tatalui care vine si mi-l arata. are ochii mari si se uita mirat....
restul este istorie
am minunea mea!!!!
Raspunsuri
Doloress spune:
Stefany, felicitari inca o data, o poveste minunata! Mult ai mai tras si tu, insa bine ca s-a terminat cu bine totul... Poate a fost mai bine cezariana la greutatea lui. Sa-ti traiasca Iustin, sa fie sanaots si ne-colicos! Ultimul copilas de la Odissea noastra si cel mai mare din toti, ai incheiat apoteotic! Noi in Canada suntem cu extremele, eu l-am avut cel mai mic de la Odisee, tu cel mai mare
Reallaura spune:
Stefany, sa va traiasca puiul Iustin si sa uiti ecperienta neplacuta, sa ramana numai amintirile frumoase! mamica curajoasa.
Fara procese de constiinta ca ai fi slaba!
Eu nici curajul sa astept declansarea nasterii nu am avut!
Laurita, mami de Mircea Ioan, 15 mai 2008
POZE MIRCEA
ALBUMELE MELE
BURTICA
simonacip spune:
Stefany, oof, mi-ai aminit de durerile nasterii...vai cit de rele sunt daca nu ai "happydurala" vorba ta. Sa-ti traiasca puiul! 4.300, mare a fost!!!
Simona, mami de baieti
David (10 nov 2004)si
Matei (24 aprilie 2008)
"Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu."
gabitzam spune:
Sa creasca mare Iustin, si sa uiti tot ce a fost greu la venirea lui pe lume si sa ramai in suflet doar cu senzatia minunata si fericirea ca ai puiul tau!
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
cleo78 spune:
sa iti traiasca puiul barosan, sa va dea Dumnezeu sanatate si un pic de noroc, ca restul le faceti voi!!!
o potoroasa potoroasa potoroasa, nu am mai vazut asha potoroshenie!!
soarele din viatsa noastra
mamica natanga de pe 9.05.2008
povestea nashterii
MissParker spune:
Scurt, compact, dar emotionant si amuzant in acelasi timp (ehe, acum ne da mana sa radem)... Bine ca s-a terminat cu bine si la tine...
Sa-ti traiasca minunea, sa aveti parte numai de bucurii impreuna!!
Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi
Povestea nasterii
Simonix spune:
Felicitari Stefany - sa iti traiasca puiul, sa fie sanatos si sa va bucurati de asa o minune Chiar ca a fost "the big guy" de la odiseea noastra
Simona cu Robertzel baietzel frumos
Cum a venit Robertzel in viata noastra
Poze cu noi toti si Poze cu bebe
inais spune:
Cam relaxat ai povestit stefany draga!!
La cate ai indurat si tu tot te amuzi...hmm...pe cand o surioara lui Iustin?!
Sa va traiasca, sa fie sanatos si voios ca mamica lui! (pe taticu' nu-l cunoastem deci nu ne pronuntam! )
mamica Iasminutzei...adica lui mami si a lui tati
stefany_p spune:
Mutumim fetelor de urari si vi le intoarcem inzecit..Doloress avea dreptate, Canada a inceput seria nasterilor, Canada a terminat-o
Inais, in timpul travaliului mi-am amintit ca mi-ai urat sa am o nastere usoara precum a ta....moamaaaaaa...sa ma fi auzit atunci ce era la gura mea