Canada, noul El Dorado...?

mish spune:

Guestus mereu simpatic cum stie el sa revigoreze un subiect….

A fost si inca mai este subiect de senzatie povestea chinezului care a decapitat baiatul ala nevinovat… Si bineinteles nimeni nu poate uita nenorocirea de anul trecut din Montreal… Ca sunt nebuni peste tot in lumea asta oricine stie, si sunt si hoti, si tot ce poate societatea umana sa ofere, de la alb luminos la negru intens. Ce cred ca totusi difera este tocmai procentul de gri si cat de intens este acesta. Si cat de realisti suntem dispusi sa fim. Pt. ca, nu, cum sa omori un pui mic si fara aparare numai pe considerentul ca provine dintr-o familie roma?! Putem face o generalizare pe chestia asta? Bineinteles ca nu.
Noi suntem aici de 4 ani doar. Este Canada un El Dorado? Ei bine, cred – si este my personal opinion – ca a fost litaralmente, undeva intre ’90 si ’97-’98. Cand spun asta ma bazez pe cazuri particulare, povesti de succes ale unor oameni care s-au realizat f. repede si bine. Totul era sa-ti mearga bine mintea si sa te adaptezi repede. Dupa aceea, au inceput diferentierile pe meserii, in unele gasidu-ti mai repede de lucru decat in altele. Acum piata este oarecum saturata, spun oarecum pt. ca tot mai poti gasi de lucru – si aici ma refer la joburi calificate. Reusita acum depinde in ordinea importantei de:1) cat de motivat esti ;2) ce skilluri ai + cat de bine stapanesti EN sau FR; 3) daca in jurul tau ai oameni care te sustin ( e greu singur…). Analizand cele 3 poti gasi raspunsul la intrebarea : de ce dom’le se-ntorc unii din Canada daca acolo e asa de bine???
Generalizari precum da, in Canada curge numai lapte si miere si in Bucuresti ploua cu salarii nete de 1500 de Euro mi se par … hai sa zicem, nerealiste cel putin. Dar, pe de alta parte nu-i putem considera mincinosi pe cei care o duc bine , indiferent de tara. Trebuie numai sa admitem ca procentul celor din Canada este mai mare. Si ca sansele ca muncind cinstit pe un salariu nu cine stie ce, sa-ti aduca oportunitatea de a avea o casuta a ta cu tot ce vrei pe langa ea, sunt mai mari aici. Pt. ca , pana la urma, in asta cred eu ca consta diferenta de nivel de trai: accesul cator mai multi la niste chestii care tin de normal si nu de exceptie.
Canada nu este o solutie pt. toti si e normal sa fie asa. Noi am venit aici nu f. tineri, 35 respectiv 38 de ani, cu un copil de 14. De fiecare data cand suntem intrebati de cei din tara daca regretam , raspundem un “nu” hotarat .Pe unii ii simtim dezamagiti de raspunsul nostru…. Asta e. Pur si simplu traim exact cum ne-am dorit si privim viitorul neincruntati ceea ce va dorim si voua din toata inima.

Ailama spune:

Canada, un mister pentru emigranti


de Anca Olariu

Cind eram in Romania, toti, intr-un moment sau altul ne-am gindit sa plecam undeva departe. Toti cei care am trait in Romania comunista sau cei care au trait in perioada de dupa caderea comunismului, am visat sa ajungem intr-o “tara a minunilor”, unde se spunea ca oamenii sint egali, ca nu exista nedreptati, ca poti sa exprimi fara frica tot ceea ce gindesti. Visam sa plecam ca sa avem ceea ce ne lipsea in Romania: “dreptatea, libertatea, egalitatea”.

Sintem romani si vom ramine. Toti cei care sintem acuma intr-un colt sau altul al lumii, departe de locurile in care ne-am nascut si am crescut, ne gindim de multe ori cu nostalgie la acele locuri de care ne leaga poate cele mai frumoase amintiri. Deci, fie ca am plecat in perioada comunista, sau dupa, unicul tel era de a ajunge la “tara minunilor” unde sa putem trai intr-o societate faca cusur.

Si fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tirziu, am ajuns intr-una din acele “tari minunate”. Unii dintre noi s-au oprit in batrina Europa, continent de cultura si arta, iar altii, am ajuns pe pamintul promis al Americii sau al Americii de Nord. Din pacate, pentru cei care nu au putu pleca din tara spre pamintul fagaduintei, sau pentru cei care au ramas in vechiul continent, America ( intelegind si Canada) reprezinta un mister.

Dar aici nu se poate aplica zicala ca “nu poti vedea padurea din cauza copacilor”. Aicea realitatea este deformata din cauza distantei care desparte Europa de continentul american. O data ajunsi pe “pamintul fagaduintei” cei mai multi dintre noi am inceput noua viata sub semnul saraciei, a umilintei si al nedreptatii.

Dar nu multi dintre noi au avut curajul sa recunoasca. Cei mai multi, desi poate nu aveau ce minca, se imprumutau sa ajunga in Romania ca sa se laude cu realizarile lor. Aratau poze facuta in cartierele bogate, linga masini luxoase. De fapt acest lucru avea doua scopuri : in primul rind de a-i asigura pe cei apropiati cit de bine le merge si in al doilea rind pentru a se amagi ei insusi ca intr-o zi vor ajunge la acest nivel.

Fiecare dintre noi am ajuns la un nivel material mai mult sau mai putin satisfacator. Dar cu ce pret? Nu vreau sa fac apologia Romaniei dar nu pot sa ascund adevarul. Ma simt datoare sa fac public adevarata situatie a emigrantilor din Canada. Recent am intilnit romani nou veniti ca rezidenti care au venit in Canada “la pomul laudat” dar din nenorocire, sacul lor a ramas gol. Aici s-au izbit de realitate care nu era deloc cea pe care o credeau.

Cei cu studii superioare au sperat ca aicea pot sa-si practice meseriile dar pentru un cistig mult mai substantial. Dar cei mai multi dintre ei, izbiti de realitate decid sa se intoarca, acolo unde aveau o pozitie sociala. In cazul celor cu studii superioare, diplomele universitare nu sint recunoscute, iar rezidentii trebuie sa-si faca echivalentele. Este o anomalie, dar oameni cu specializari in Europa, cu doctorate sint obligati sa-si refaca studiile care sint la un nivel inferior. Asta inseamna bani si cei mai multi dintre ei nu au aceasta posibilitate. Deci, in loc de a junge la un nivel material pe care l-au visat, ei trebuie sa se umileasca, sa ascunda ca au studii superioare,pentru a gasi un loc de munca necalificata, pentru a face rost de ceva bani. Dar si gasirea acestui “loc de munca” este o problema: toti cei ce angajeaza cer “experienta canadiana”. Deci, noii veniti sint intr-un cerc vicios: nu poti gasi un loc de munca daca nu ai experienta canadiana, si nu poti face experienta canadiana pentru ca nu ai un loc de munca.

Dar lucrurile nu se opresc aicea. Daca in cel mai bun caz, un nou venit resuseste sa obtina un “loc de munca” necalificat - sa care lazi la un magazin sau sa spele vase la un restaurant, aici simte adevarata “dreptate si egalitate” din societatea mult visata.

De cele mai multe ori, muncesc “la negru” si plata este in functie de bunul plac al patronului. Vrea sa protesteze? I se atrage atentia ca nu este incadrat si poate fi dat afara imediat. Deci, aceasta “libertate” il reduce la tacere. In cel mai fericit caz, cind a reusit sa stringa ceva bani ca sa-si refaca studiile, se izbeste de acelas birocratism bine studiat care are ca scop sa impiedice pe cei ce vor sa se ridice. De foarte multe ori, cei care cer informatii despre procedura pe care trebuie sa o indeplineasca pentru a incepe studiile, sint dezinformati.

Si daca trecem si peste asta, noii veniti, oameni pregatiti, cu specializari si doctorate sint notati mai prost decit cei “de souche”, tocmai pentru ca la sfirsit sa nu poata obtine un loc de munca bine platit.

Cei ce am plecat din Romania, intr-un moment sau in altul, am crezut ca in “tara minunilor” nu se pot intimpla nedreptati, ca totul este cinstit si corect. De multe ori, cei care au reusit sa-si refaca studiile ( chiar inferioare nivelului lor), incep sa-si caute de lucru. Cum? Urmarind anunturile publicate. Dar din nefericire, si aicea functioneaza acelasi sistem. Institutiile sint obligate sa anunte public concursurile, dar persoana care trebuie sa ocupe acest post este deja aleasa. ( bineinteles prin relatii!)

Fiecare dintre cei care au ajuns “in tara mult visata” a fost nevoit sa se integreze in noua societate si acest proces incepe cu obtinerea unui loc de munca, unde un nou venit are posibilitatea de a veni in contact cu noii sai concetateni. Dar si in aceasta situatie, cei nou veniti se izbesc de zidul de netrecut al celor cere nu vad cu ochi buni emigratia.

In dorinta de a se integra, un nou venit, pentru inceput accepta orice serviciu – chiar sub nivelul sau de scolaritate sau umilitor - pentru ca fiecare in momentul in care a plecat din tara si-a spus ca este gata “sa faca orice”. Fiecare considera ca acest compromis este temporar si spera sa –i ajute la integrarea in noua societate. Daca insa dupa un anumit timp postuleaza pentru un loc de munca superior, nu este primit pentru ca are experienta numai intr-un domeniu inferior. Deci cum o da, tot acolo ajunge, spre bucuria celor “de souche” care nu au nevoie de emigranti decit pentru munci inferioare, pe care ei refuza sa le faca. De fapt, aicea sintem “suflete moarte” (Gogol). Important este sa creasca populatia ca numar, ca sa se poata spune “ sintem o tara de emigratie”.

De cele mai multe ori, noii veniti “la pomul laudat” sint trimisi sa faca un curs de franceza pentru a putea “sa se integreze” mai usor. Ultimile ore ale acestui curs sint dedicate metodei de a cauta de lucru. Dar aceste metode sint numai pentru posturi de vinzatori sau oameni de serviciu. Niciodata nu se explica elevilor ( care au studii superioare) cum ar putea face pentru a- si echivala diplomele pentru a profesa in meseriile pentru care s-au pregatit ani de zile. Lozinca este “uita ce ai fost “ Deci a te integra inseamna numai “a te integra intr-o clasa sociala inferioara pregatirii tale” si de cele mai multe ori sa renunti la ceea ce ai cistigat in tara de origina.

Aceasta politica de tinere a emigrantilor intr-o pozitie inferioara este bine calculata. De foarte multe ori, noii veniti care au obligatii familiale, o data ce gasesc un loc de munca inferior, nu mai au forta necesara si poate nici materiala sa renunte ca sa inceapa sa-si refaca studiile care dureaza unul sau mai multi ani si necesita o baza materiala pentru el si familie, in afara sumelor necesare platii studiilor.

Daca un nou venit are aceasta forta si baza materiala, dupa lungi perioade in care de cele mai multe ori este dezinformat cu privire la procedura de echivalare a studiilor, poate ajunge la telul urmarit. Si la sfirsitul studiilor poate spune Uf! Am reusit! Dar chiar dupa obtinerea acestei echivalari nimeni nu-si pune intrebarea daca este cu adevarat “adoptat”.

Conceptiile noastre, ca europeeni, sint complet diferite de cele ale “localnicilor” americani sau nord-americani. Nu avem aceleasi valori morale sau culturale ( care practic in acest continent nu exista!). Deci este foarte greu sa fi acceptat intr-o societate unde singura preocupare este mincarea, intr-o societate unde ignoranta troneaza, unde sigurul subiect de discutie ( sau aproape) este sexul.

De multe ori, cei “ de souche” ( absolventi ai unei facultati!) te intreaba cu candoare in modul cel mai serios : “Romania este in Africa?” sau “Cite ore faci cu masina pina in Romania? “ sau “ dar cu trenul cam cit se face?” La inceput crezi ca este o gluma, dar din nefericire imediat constati ca intrebarea este pusa in modul cel mai serios.

Ce putem astepta de la o societate unde cultura nu exista, unde guvernul a trebuit sa introduca pentru cei “de souche” un test de limba materna la intrarea in facultate, avind in vedere ca cei mai multi candidati nu stiu sa scrie corect , unde profesorii nu au trecut testul de limba?

Cum putem califica o societate care neaga orice cultura? In Québec , in anii 1970 a avut loc “revolutia linistita”, miscare care a avut ca scop sa nege orice cultura din afara Quebecului. Si nu trebuie sa privim mai departe decit limba vorbita care in aceasta provincie este franceza din timpul lui Loudovic al XIV. Din aceasta cauza, noii venit care vorbesc deja franceza din Europa sint detestati de cei “de souche”.
Cind Conferinta GAT a avut loc in Quebec, reprezentatul Frantei a cerut un traducator cind a luat cuvintul reprezentatul Canadei.

Atunci, te intrebi daca vrei cu adevarat sa fi “acceptat “ in aceasta societate!

De cele mai multe ori, cei nou veniti se replieaza grupurilor de romani care formeaza comunitatea, cu care spera sa aiba puncte comune. Daca in Romania eram toti romani, aveam grupul nostru format din prieteni de aceeasi calitate si pregatire profesionala, in diaspora noii veniti sint confruntati cu membrii comunitatii care sint de toate categoriile . Foarte multi considera ca diaspora a sters toate diferente sociale sau culturale. In aceasta situatie numai timpul poate rezolva diferendele si fiecare isi formeaza un grup in functie de afinitati, dar tot dintre romani."



sursa:
http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=782


Ruda mea din Canada a recunoscut abia dupa 5 ani ca o duce f. greu.Nu s-a dat in laturi de la spalat wc-uri,carat mobila,drumuri de mii de km in zone greu accesibile si in conditii greu de descris (dormit in baraci in inima padurii) si exemplele pot continua.Nu a apelat niciodata la ajutorul social.Asta pt cei care cred ca a stat cu mainile in san.Acum pune gresie si faianta incercand sa stranga bani pentru intoarcerea acasa.
Pastrati-va banii pt. zile negre, omul asta n-are nevoie de pomana nimanui(asta pentru cei care s-au oferit sa-l duca la aeroport pe cheltuiala lor)

Nimic nu este gratis pe lumea asta.Canada va imbratiseaza cu drag si va golesc delicat de banii cu care ati venit,bani stransi cu greu si sacrificii.Le intra in cont o suma frumusica avand in vedere nr. de emigranti intrati anual in Canada.Gandire de evrei.Va tin pe tusa pana ce cheltuiti si ultimul banut declarat sau nu (ei stiu f.bine ca uneori aveti mai multi decat ati declarat)dupa care aveti liber la muncile de jos.Jos palaria pentru cei care muncesc indiferent in ce-ar consta aceasta munca,dar joburile astea te ajuta doar sa supravietuiesti si nimic mai mult.
Cei care au plecat inainte de 2000 au avut mai mult noroc,dupa 2000 lucrurile stau insa altfel.

lorelaim spune:

In vara lui 1999, inainte de a pleca in Canada, prin niste prieteni de fam, am cunoscut un domn inginer roman care lucra la Symantec si era stabilit in Canada de f multzi ani. Prietenii si fam mi-au sugera sa discut cu dl respectiv si sa-mi spuna acesta cate ceva despre "experientza canadiana". A fost ca un fel de "job interview". Pot sa spun ca acel dialog a fost extraordinar de benefic prin realismul cu, care mi s-a spus cum stau lucrurile cu job-urile in Canada, etc. Nu pot sa uit cand m-a intrebat: "Tu ce doresti sa faci in Canada?" la care eu in naivitatea mea "Pai eu sunt computer-programmer, da' daca nu-mi gasesc job pe profil, as putea sa fiu si nanny." Reactzia lui a fost DURA. Cu o privire taioasa ca o lama de otzel omul mi-a raspuns cu un ton aspru: "Lorelai, NU te vinde ieftin! Din capul locului ia-tzi un job pe masura pregatirii tale!" Nu pot decat sa-i multzumesc acestui om pt sfatul primit! La jumatatea lui sept '99 am aterizat in Canada. Dupa 2 sapt de acomodare (primit SIN, Health Card, cont banca, etc) - am inceput sa caut activ job. In primele zile nici macar NU ma interesa sa stiu ce-i aia "pregatire de interviu" (desi imi spusesera deja mai multzi recruiteri de la dif firme ca ar trebui sa citesc si sa ma instruiesc ca angajatorii asteapta sa auda "ce vor ei" de la candoidat - nu ce vrea candidatul sa le spuna...). Job in programare - cu lb pe care-l cunosteam atunci - nu am gasit decat in US. Nu m-a interesat. Dar, dupa ce am inceput sa ma pregatesc serios (citeam art de pe I-net pe care mi le sugerasera recruterii cu, care avusesem interviuri) am inceput sa ma simt bine cand aveam interviuri cu angajatorii. In 5 nov '99 primeam prima mea oferta de job - ca recrutor tehnic in IT si telecom si in 9 nov incepeam serviciul. Lucrurile au mers din bine in foarte bine - in 2000, impreuna cu sefa mea directa (ea era "vanzatorul" - contactul direct cu clientul/angajatorul), am facut plasamente "pe banda rulanta" in telecom. A fost un boom exceptzional.
Ce vreau eu sa spun - indiferent de tzara in care emigrezi: NU te vinde ieftin! Tu trebuie sa stii exact cat valorezi si musai tre' sa stii sa-i si demonstrezi asta angajatorului.

Lorelai

May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

Guestus spune:

si ce este mare filozofie ca unul din lotul romaniei si-a amanetat
o viitoare medalie? daca facea credit la banca nu-si amaneta
spinarea pentru urmatorii ani? toti oamenii au probleme financiare mai mari sau mai mici..si faptul ca esti la olimpiada nu te scuteste de asa ceva. nu inseamna ca tot neamul neamurilor tale va trebui sa traiasca scutit de orice grija..si basca 10 strazi din bucuresti sa poarte numele tau. vrei sa-ti fac yo o lista cu sportivi mari din tari mult mai bogate care au dat chix cu banii?

da din pacate logica unora este "incredibil..o somitate sa aiba nevoie de bani....ce popor..nu ne respectam valorile "...si alte placi rasuflate de genul asta

dana d spune:

Cu sau fara performante sportive eu iubesc CANADA cum nu mi-am iubit niciodata tara si iubesc Toronto cum nu am sa iubesc niciodata locul nasterii. Poate daca as emigra acolo ma va napadi dorul si dragul de tara mea dar atata timp cat ma lovesc zi de zi de mizeria citadina si umana din drumurile mele nu pot sa vad partea frumoasa.
Si nu stiu de ce continuati sa faceti comparatii de realizari materiale acolo si aici. Nu pleaca oamenii in Canada pt bani, ci pt a-si castiga respectul de sine.
Va spun, mergeti o vacanta acolo si veti intelege mai bine, poate unii abia atunci veti realiza ca nu erati oameni intregi, eu am avut o revelatie.

Fetele mele

Iremediabil indragostita de CANADA

maru spune:

amaliadelacoadalacap, tu incerci sa ne convingi pe noi cei din Canada ca nu ne merge bine...de acolo, de acasa, de la neputinta strugurilor acri probabil..cine stie.
uite, in acelasi timp cu noi o alta familie si-a cumparat casa, prieteni buni de ai nostri. Noi suntem incantati, abia asteptam sa ne mutam, ne uitam dupa idei de design. Ei s-au mutat deja, casa lor a fost libera mai repede. Lor nu le place nimic, absolut nimic. au servicii bune, copilul merge la gradinita, casa e frumoasa intr-un cartier bun dar ei se plang...NU ar vrea nici in Romania, nici aici, ei sunt din tagma celor care vor fi nemultumiti oriunde...
Alte cunostinte, f realizati in domeniul lor, au emigrat ca e la moda, sunt cu adevarat nefericiti, total, acasa s-ar implini mult mai bine daca s-ar intoarce, au banii sa se intoarca, ar avea seervicii si casa imediat dupa aterizare, nu se intorc? de ce? nu stiu...am senzatia ca le place sa se planga, nu stiu

din pacate discutiile au degenerat, fara rost...cei care am emigrat si suntem multumiti versus cei care nu au emigrat, care au ramas acasa si e alegerea lor, buna, rea, e a lor, asa si cum cea de a emigra e a noastra, buna rea

amaliapedos, am sa postez si eu zeci de articole cu nenorociri intamplate in Romania in ultimele 24 de ore, sxa vedem cati nemultumiti gasim

Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

stefaniya spune:

Maru,articolul pe care l-a dat Ailama,mie mi se pare ok si fara sa atace.Eu una l-am citit tot si e scris de o persoana realista.In general e greu sa te adaptezi intr-o tara,total diferita de a ta.Cand pleci in Italia,Spania,unde sunt mult mai apropiati ca tine,te acomodezi mai usor.Cand pleci intr-o tara asa de departe,cu prea mult frig si mult intuneric,cand ei fac totul invers decat tine,e greu sa te adaptezi.Aia e povestea multor romani ce au emigrat.Chiar tu ai dat exemple,si eu cred ca acei prieteni ai tai,nu ca le place sa se planga,dar exista o nemultumire in sufletul lor.Te rog sa ma crezi ca nici eu nu sunt 100% fericita ca sunt in DK,dar asa am hotarat,nu ne puteam juca cu mutatul,cu copilul,atunci ar fi sotul meu cel neadaptat si tot asa.Mereu exista o explicatie.

Eu sunt sigura ca sunt si multi romani fericiti ca au emigrat in Canada,dar putini sunt cei care nu au pic de regret.

Din punctul meu de vedere,taramul fericirii e undeva cu mult soare si nu asa departe de Romania.

CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya

aaa si inca ceva,sora mea nu isi doreste sa plece din Romania,chiar daca distanta ne aduce suferinta.Si chiar "ajunge la struguri" dar pur si simplu e fericita acolo.

maru spune:

stefania, strugurii sunt acri cand nu ajungi la ei...
stii cum e? e ca si cum eu as incerca sa te conving pe tine cat de nefericita esti acolo, in DK, ca nu-ti merge bine...
cat despre frig si intuneric, eu sunt socata: Ontario e destul de la sud, aceleasi coordonate geografice ca in Ro, da, ninge mult mai mult, ca astia nu au taiat padurile in draci, ca avem marile lacuri si tot asa
Montrealul, oarecum un pic mai la nord, cu clima mai umeda, dar temperaturi asemanatoare cu cele din tara ( acumd aca nu consideram anomaliile de seceta si iarnala 15 grade)

Vancouverul are o clima super blanda, cu ierni usoare, cu veri placute..
de unde mitul cu Canada in zapada tot anul si cu intuneric 6 luni pe an?


Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

Guestus spune:

vad ca am participanti la discutie

da de baiatul de mai jos ...care se spune ca a omorit 49 de femei in BC ..(si in plus e nervos ca nu a ajuns la nr 50)..e un gri sters...este?

Robert William "Willie" Pickton

stefaniya spune:

Maru,eu nu am fost in Canada dar stiu ca vremea nu e ca in Romania.Chiar persoane de acolo mi-au spus.E ca si cum as zice eu ca vremea din DK e ca in Romania.Si DK nu e foarte in nord.
Dar daca zici tu ca in Canada vremea e ca in Romania,atunci mai trebuie sa ma interesez.
Iar in artioclul respectiv e descrisa o parte a emigrantilor,si cum am zis eu cred ca sunt romani fericiti prin Canada,dar nu multi.De fapt nu ca restul nu ar fi fericiti,dar atunci cand iti lipseste ceva(sufleteste) esti nemultumit.Articolul chiar explica asta,diferenta dintre cele doua tari.

Imi aduc aminte de Doroftei(boxerul) la un interviu.El a locuit in Canada pt ceva ani si cand a ajuns acolo a trecut o saptamana si a scris acasa " aici e frumos,ninge..." La doua saptamani scrie iar " Aici e ok,ninge,e cam frig..." A mai trecut un timp scrie iar " aici tot ninge,incep sa disper..." si tot dupa un timp " vreau acasa,ninge prea mult si e prea frig" Pe mine m-a amuzat povestea lui . Aaa si am vazut interviul la tv,deci nu au umflat ziarele.

CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya