Nevroza
Raspunsuri - Pagina 7
nuschu spune:
Blue Eyes, pana sa ceri o parere despre cum te simt cei din afara, eu numai am citit postarile tale si m-am gandit la tine, la lupta pe care o duci, la mediul in care traiesti.
Si-ti spun ca eu sunt uimita ca esti speriata, pentru ca eu te percep, din felul in care te exprimi, cu totul altfel decat neputincioasa, haituita, lipsita de incredere in tine. Faptul ca ai doi copii de 9 ani (sa-ti traiasca si sa va bucurati unii de ceilalti), pe care ii cresti singura in cea mai mare parte a timpului, faptul ca te zbati sa depasesti acest moment dificil, faptul ca ne povestesti noua cu incredere prin ce treci ma fac sa te percep ca pe un om care nu are de ce sa se teama. Eu cred ca esti, de fapt, o persoana deschisa si puternica si vesela, care s-a saturat de un mediu atat de diferit de felul ei de-a fi! Nici slaba, nici neajutorata, pur si simplu satula de un mediu care nu o reprezinta.
Din mesajele tale nu am retinut nici o secunda ca te-ai fi vaitat, ci ca ne-ai povestit despre ce se intampla, unde esti acum si unde vrei sa ajungi. Mi-ai inspirat vointa si dorinta clara de a face ceva!
Iar eu iti spun ca e greu sa ai rabdare sa treaca, insa trebuie sa ai incredere! Trebuie sa fii sigura-sigura ca va fi bine, chit ca poate va fi greu, sau complicat (cu mutarea).
blue eyes spune:
Wow, m-ai lasat cu gura cascata; m-ai citit. Ce radiografie mi-ai facut! De aceea v-am rugat sa-mi spuneti cum ma vedeti din afara, ca eu nu mai stiu uneori ce si cum cu mine. Mi se pare ca nu am dreptul sa pretind sa fiu eu insami, dreptul la propria personalitate. Iti multumesc pentru sustinere.
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
rasfatzata spune:
offfffff am sters tot din greseala ,asa ca am sa incerc sa -ti scriu pe scurt :un sut in fund, un pas inainte!
irina2000 spune:
Blue Eyes perceptia celor din exterior ar trebui sa conteze prea putin pentru tine. Numai tu stii ce e in viata si sufletul tau. Traieste Blueeyes, bucura-te de fiecare zi clipa si raza de soare pe care o vezi, bucara-t de lucruri mici si daca nu le gasesti cauta-le. Traieste REAL, AICI SI ACUM. Ce a fost uita, ce va fi nu poti sti inca asa ca nu te mai ingrijora degeaba, doar traiesete.
Fara planuri mari sau pe lunga durata, fara sperante sau visuri cu ochii deschisi, chiar ziua de maiine se poate schimba. Daca ai fost in stare sa pui capat unei relatii toxice, vei fi in stare sa fii tu insati. Respira putenic cand panica te apuca si iesi afara in lume, ai prieteni, ai copii, esti tanara, fara sa iti dai seama ai atat de multe.... TRAIESTE FRUMOS si vei vedea ca ce radiezi vei primi innapoi cu siguranta. Multa multa bafta!
ana maria spune:
Culmea e ca persoanele anxioase par puternice, fata de depresivi, isi ascund foarte bine trairile interioare si din pacate asta le consuma foarte mult. Iar din afara par de nebiruit, de aceea de multe ori nu sunt crezute. Iar in ceea ce priveste orientarea spre perfectionism si simtul critic, astea chiar ne fac sa parem invincibili.
Eu cand i-am spus mamei mele ca sufar de anexietate (si chiar eram in plina criza) nu a crezut. Ma ascundeam atat de bine incat mai nimeni nu m-a crezut. In cazul meu criza a fost declansata tot de o trauma dar de alta natura.
Daca ai putea plange te-ar ajuta sa te descarci!!
blue eyes spune:
Multumesc, Rasfatzata si Irina . Dupa ce am citit ce mi-ai scris tu Irina, mi-a venit in minte o fraza a lui Garcia Marques, care suna cam asa: "Zambeste mereu, caci nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau." Irina, sfaturile tale imi merg mereu direct la inima. Trebuie sa invat sa ma bucur mai mult de ce am, si nu am putin. Asa voi reusi sa inving in lupta contra nevrozei. Vreau sa fiu eu stapana pe viata mea, nu acest monstru!
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
blue eyes spune:
Am scris in acelasi timp, Ana Maria. Cand plang, ma eliberez. Uneori as vrea sa plang si nu reusesc!
Competare: reactia unora e cea de stupoare, cand aud ca sufar de depresie. (eu nu ma zic de nevroza, ca i-as complica; de depresie stie cam tot omul). Se mira, nu cred ca eu, care par atat de echilibrata si de puternica, sufar de aceasta boala.
Ah, mi-am adus aminte de o situatie distractiva intamplata in Lugano, de ziua mea. Eram cu o prietena, ea stie de boala mea, si la un moment dat imi zice: "Vai, dar ce bine arati, senina, zambitoare, radioasa..." Ii raspund: "Eh, cu 20 de grame de Cipralex la bord, cred si eu ca arat bine..." Ne-a pufnit rasul pe amandoua.
Haz de necaz.
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
maru spune:
hei, draga mea cu ochii albastri, tie iti trebuie o cura de Canada, dar las ca nici langa italieni nu o sa iti fie rau...
pai de ce zic cura de Canada: canadienii astia sunt cei mai :je m'en fiche! oameni de pe pamant, sper ca am scris corect!
stii cum a venit sefu meu azi la munca? in pantaloni scurti si un tricou tavalit de matze, pe bicicleta, era sa lesin de ras, si-a facut un dus, s-a facut prezentabil si cand s-a aplecat sa isi ia apa de la fantana am observat ca avea o ciupitura pe pantalon, pe o buca...mai, radeam cu lacrimi, eram sa na inec, am inchis usa la birou...si e director de centru de cercetare, e f cunoscut, ma lupt in fiecare saptamana cu posturile de radio si tv ca vor sa ii ia interviuri!
pe strada oamenii sunt imbracati cum le tuna, des vezi adolescenti ce merg la scoala in pantaloni de pijama...cica au o zi o data la nu stiu cat permisiunea sa vina asa...
nu le pasa de ce spun ceilalti...fac ce simt
Doamne'ajuta!
POZE
POZE2
http://maru-incotro.blogspot.com/
marami spune:
Uffff..... panica, si de abia e vineri, inca nici nu stiu cand plec dar eu deja am intrat in panica, am condus sute de mii de km, iar acu deja ma framant ca voi pleca doar cu fetele la mare... nu stiu tu cum te descurci dar sigur pot intelege, cred, cam prin ce treci... si parca de abia astept sa te muti sa aud ca esti bine si ca se poate
Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005)
pozne-npoze
CryssUK spune:
Pt Blue eyes si pt toti cei ce sufera de anxietate/nevroza/depresie
De mult incerc sa-mi fac timp sa scriu cateva randuri.
Probabil doar cel care trece prin starile aceastea intelege ce simtim si cat de greu este.
Si eu am trecut prin crize cumplite, dar dupa aproape doi ani am inceput sa inteleg...
Desi suna tampit, pt mine a fost un proces de invatare,o noua poarta care s-a deschis, un univers in care am intrat si a trebuit sa invat iar sa mananc, sa merg, sa ies din casa, sa merg la munca, sa imi caut alt job, sa ma adaptez, sa cad si sa ma ridic si ...iar sa o iau de la capat.
Am invatat sa fiu mai intelegatoare cu ceilalti si cu mine, sa imi ascult inima si sa inteleg care imi sunt prioritatile.
Pt mine un ajutor enorm au fost cartile si legaturile cu oameni deosebiti.
Stiu ca in Romania se gaseste tradusa "Puterea miraculoasa a subconstientului" de J Murphy.
De asemenea am citit multe carti de Louise Hay " You Can Heal Your Life" mi-a schimbat viata. L Hay are f multe cd-uri cu meditatii si afirmatii. Nu stiu daca aceasta carte e tradusa, dar se merita sa o cumparati.
Mereu am fost auto critica, perfectionista, mereu mi-am impus sa fac lucruri pe care trebuia sa le fac si care de multe ori nu imi placeau. Abia la 27 ani am inteles ca daca vreau sa ma vindec vreodata, tb sa invat sa ma iubesc pe mine insami, sa ma iert, sa am rabdare, sa nu ma judesc si sa ma incurajez la orice pas.
Am invatat ca in minte exista o alta Cristina, o fetita mica si neajutorata pe care am ignorat-o atata timp, pe care am certat-o si am pedepsit-o la fiecare greseala, pe care am invinovatit-o pt orice esec (asa cum faceau parintii).
Poate parea banal sau chiar ridicol, dar atata timp cat cautam ajutor din exterior si refuzam sa ne intorcem privirea catre interior... nu vom reusi.
Abia am inceput sa citesc o carte f interesanta " Feel the Fear and Do It Anyway" de Susan Jeffers.
Cartea incepe de la cateva idei de baza :(incerc sa imi amintesc macar cateva)
1. Frica e naturala si e creata sa ne fie de folos in situatii specifice.
2. Tuturor ne e frica (de la un agricultor pan ala un presedinte de tara)
3.Diferenta e reactia fiecaruia la frica, unii reactioneaza entuziasmandu-se si privind-o ca pe o experienta noua. De aici actiunea si pozitia de putere
Altii, reactioneaza facandu-si griji, paralizand.
4. Nu este usor sa iti infrunti frica si poate fi cumva dureros
darrrr
5. Intotdeauna durerea provocata de frica de un anumit lucru, este mult mai mare decat durerea cand acel lucru (ehhh...asta e cheia).
6. dupa ce ai facut un lucru de care iti era frica, capeti putere si incredere in tine
Cred ca mai sunt cateva principii dar nu mi le amintesc. Are multe exercitii in carte.
Pe langa astea, eu evit sa citesc ziaruri, nu ma uit sa stiri si citesc numai carti pozitive. Nici nu va imaginati ce diferenta enorma face, mai ales atunci cand stiti cum mintea ne zboara numai la ... rau.
E un drum lung, care se parcurge incet, cu rabdare.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
Va pup,
Cristina