copil dificil
copil dificil | Autor: crainicanca
buna ziua,sunt noua in acest forum dar ma bucur nespus de mult ca v~am gasit.sunt si eu mamica a unui baietel de 5 ani si as vrea sa pot sa ma consult cu voi despre tot ce ma supara.SEVER al meu este un baiat foarte receptiv,istet,dar si rau,in sensul ca are un caracter foarte puternic.Suntem in perioada in care este foarte dificil adica nu lasa nimic de la el,poti sa stai in cap ca tot cum vrea el face.Sta numai unde ii place lui si cu cine ii place.de curind am inceput sa lucrez din nou si nu accepta nici acest lucru,am stat prea mult linga el acasasi acum este foarte greu.este un copil dificil si spun asta ptr ca vorbesc frumos cu el si ii explic totul si tot cu scandal se termina.Tata ce-i drept nu a prea fost linga noi dar ce este culmea de el asculta cel mai bine,pe mine ma invirte cum vrea el.stiu ca trebuie sa fiu tare si asta intentionez sa fac dar am nevoie si de ajutorul vostru,m-ai am probleme cu el si de alte genuri dar asta inseamna sa stau o zi sa scriu.Daca cineva citeste aceasta scrisorica va rog sa-mi raspunde-ti sau chiar sa ma abordati
Raspunsuri
sorana spune:
Buna
In primul rand cred ca pentru el e un stress mare ca nu mai stai cu el, ceea ce ar putea cauza ceva probleme.
El merge la gradi? Acolo cum se comporta?
Spui ca el nu lasa nimic de la el ... dar tu lasi? Negociati anumite lucruri?
Spoui ca sta doar unde ii place si cu cine ii place ... tu ai sta langa un nesuferit intr-un loc care te deprima?
Si eu am o fetita de 5 ani si 9 luni.
Monica mea are cativa prieteni si are cativa copii cu care nu se joaca (nu ii plac). Si ea vrea anumite lucruri care nu se pot realiza. In general negociem (nu se poate sa iti iau ponei mare ca nu am bani acum dat iti iau o jucarie mai mica, etc). Sunt si chestii pe care nu negociem, facem, ca mine dar intotdeauna ii explic de ce nu facem ca ea (pericolul daca facem, sau principiul - de exemplu de ce nu prindem fluturi - pentru ca noi nu chinuim animale).
Probleme sunt peste tot, nu cred ca exista copil cuminte dar nici copil rau. Pozne face si Monica, normal.
Anul asta am avut ceva probleme la gradi - Monica nu s-a adaptat regimului de acolo. Dupa ce m-am lamurit ce si cum se intampla - schimbam gradinita. Cu alte cuvinte nu trebuie neaparat sa se adapteze ea - schimbam locurile in care nu se poate adapta. Mie asa mi se pare normal - sa fie copilul doar in locuri care ii plac, cu persoane care ii plac - nu e obligata sa stea in locuri care nu-i plac, cu persoane care nu-i plac!!
Sorana si Monica (5 ani)
Fomalhauti spune:
Anca, povesteste-ne mai mult. Din ce spui tu, nu pare nimic anormal. Toti copiii incearca sa faca ce vor ei (ca si adultii, dealtfel). Ce inseamna "nu accepta" faptul ca lucrezi? E destul de firesc sa-si doreasca sa stai cu el, sa-i ia un timp sa se obisnuiasca sa stea cu altcineva. Apropo, cu cine ramane copilul cand pleci la servici? Poate nu se intelege cu persoana respectiva, poate persoana respectiva ii impune alte reguli decat cele cu care era obisnuit.
Spui "ma invarte cum vrea el". Daca a observat ca printr-un anume comportament obtine ceea ce doreste, va continua. Asa facem si noi, adultii, nu-i asa?
Sunt convinsa ca sunt anumite lucruri care te ingrijoreaza, dar povesteste-ne mai amanuntit. Povesteste-ne ce face cand pleci la servici. Povesteste-ne niste reactii ale lui care te-au pus pe ganduri.
betiana spune:
Parerea mea este ca nu exista copii dificili, ci parinti care trebuie sa gestioneze situatiile de criza.Va propun sa cititi o carte deosebita aparuta la Editura urtea Veche " Inteligenta emotionala in educatia copiilor".La un moment dat se face referire in aceasta carte la un traseu educational, un fel de harta dupa care sa te orientezi ca parinte ca sa poti ajunge la destinatie.Citez din autori : " Cum sa le arati copiilor ca ne pasa de ei ? In mod paradoxal, nu dandu-le tot ceea ce isi doresc sau renuntand in mod constant la propriile noastre nevoi ca sa facem ceva pentru ei." Exista limite, granite pe care copilul trebuie sa si le asume. Atunci cand el intelege aceste limite trebuie bonificat cu o vorba de lauda.
ina1973 spune:
quote:
citat din mesajul lui crainicanca
buna ziua,sunt noua in acest forum dar ma bucur nespus de mult ca v~am gasit.sunt si eu mamica a unui baietel de 5 ani si as vrea sa pot sa ma consult cu voi despre tot ce ma supara.SEVER al meu este un baiat foarte receptiv,istet,dar si rau,in sensul ca are un caracter foarte puternic.Suntem in perioada in care este foarte dificil adica nu lasa nimic de la el,poti sa stai in cap ca tot cum vrea el face.Sta numai unde ii place lui si cu cine ii place.de curind am inceput sa lucrez din nou si nu accepta nici acest lucru,am stat prea mult linga el acasasi acum este foarte greu.este un copil dificil si spun asta ptr ca vorbesc frumos cu el si ii explic totul si tot cu scandal se termina.
Ne-ai cautat bine pe la Cabinetul Psi, suntem pe aici si noi celelalte mamici cu copii mai dificili... nu esti singura!
Al meu baietel avea varsta de 45 minute , cand a refuzat categoric sa suga de la san, nu au reusit nici specialistele in lactatie nici doctorii, nici surorile sa-l faca sa deschida mare gurita, nu vroia si gata! Si de atunci au inceput si restul, nu-i placea sa-l spal, sa-i schimb pamapersul, sa-l imbrac, sa-l dezbrac, sa-l pun pe burtica, sa-l tina altcineva in brate, numai mami si tati. Pur si simplu nu vroia decat sa-l tin in brate si sa-l plimb varbind sau cantandu-i in timpul asta. Oricand ma opream sau incercam sa fac altceva, scandal de afla tot blocul. Si asa a fost primul an de viata. Al doilea a inceput sa se smechereasca, sa umble singur, sa vrea numai anume mancaruri, anume lucruri, si sa nu-l mai pot duce asa usor cu vorba. Nu vrea sa stea in carut, numai pe jos sau in brate, sa mearga numai pe strada nu pe trotuar. A mai descoperit si puterea plansului, plang si capat ce vreau sa sunt luat in brate si compatimit, etc. Cam pe la 1 an si jumatate a inceput si gradinita, tragedie mare... Acum ne aflam pe la 2 ani si jumatate si micutul domn Goe se tavaleste pe jos si urla de cate ori mami sau tati incerca sa-i spuna ca nu are voie ceva sau ca e timpul sa se urce in masina, sau sa se imbrace, etc. In medie cam de 10 ori pe zi. Orice incercare de a-i explica orice nu are nici un rezultat decat urlete. Bineinteles, are momente cand e scump ca un ingeras, ne ia in brate si ne iubeste, cam tot atat de dese ca tantrumurile. Ce-am descoperit de curand e ca la gradinita o asculta pe invatatoare, e cuminte si nu face aproape nici un naz. Cand am inceput sa intreb pe invatatoare, pe doctorita pediatra, de unde aceasta diferenta, am capatat acelas raspuns, din cauza ca la scoala sunt niste reguli clare si fixe iar plansul si mofturile nu au nici un succes acolo, pe cand acasa au. Continuarea poti s-o citesti la subiectul cu 1 2 3 Magic - Dr. Thomas W. Phelan.
Si inca un lucru, pana sa-l am pe Lucas credeam ca copii se nasc fara personalitate si in naivitatea mea credeam ca personalitatea se apare si se dezvolta in functie de mediul in care creste. Dupa ce l-am avut pe Lucas am realizat ca copilul se naste cu un bagaj genetic care contine personalitate deja formata in proportie de 75%(sau ceva in genul asta), tot ce mai poti sa influentezi sunt restul de 25%. Eu sunt convinsa ca exista copii dificili, si parintii nu au nici o vina (decat mostenirea genetica), tot ce poti face e sa-i dai educatia care ti se pare tie potrivita si sa ai rabdare sa treaca de fazele mofturoase si nazuroase. Nu lasa cotofenele sa te faca sa te simti prost cand i-ti zic ca e vina parintilor daca copilul e dificil, ca e de ajuns sa-i vorbesti asa si sa-i arati pe dincolo, fetele alea nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna un copil dificil. Noi care avem, stim ca e vorba numai de noroc.
Fruntea sus, toate or sa treaca...
MissParker spune:
quote:
citat din mesajul lui crainicanca
SEVER al meu este un baiat foarte receptiv,istet,dar si rau,in sensul ca are un caracter foarte puternic.
"Rau" fiindca are caracter puternic si se impune in fata ta? Eu zic ca in perspectiva e mai bine pentru el sa fie asa decat un molau pe care oricine sa-l poate impinge de colo-colo.
Poate iti simte tie nesiguranta si temerile si atunci cuvintele tale de linistire sau de convingere nu au nici un efect, deoarece el iti percepe emotiile de dincolo de cuvinte. Lucreaza la atitudinea ta, incearca sa fii mai suverana (fara sa fii dura, evident), mai convinsa de ceea ce spui si faci, asta i se va transmite lui sub forma de granite pe care va pricepe ca nu le poate darama.
Bafta!
Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi
Povestea nasterii