Clubul cititoarelor (9)

carminabulina spune:

LLOSA...il ador. Lituma in Anzi mi s-a parut un pic cam cruda, dar dupa ce am mai citit cateva carti scrise de el am sesizat ca toate au doza lor de cruzime.

"O experienta personala"...ei da, a fost cu atat mai aproape de sufletul meu avnd in vedere ca am un caz in familie. Nu spun mai mult sa nu se piarda suspansul pentru cele care vor sa o citeasca.

Mihnea 15 mai 2006
Irina 10 august 2008
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

loryi1974 spune:

"Copilul furat" a fost prima carte de Ian McEwan pe care n-am suportat sa o citesc pana la capat.Poate candva am sa revin asupra ei...
Am citit "Vanatorii de zmeie"-KHaled Hosseini si i-am multumit lui Dumnezeu ca m-am nascut in Romania,asa criticata cum este ea.Nu stiu ce sa spun despre valoarea ei literara,ma mai gandesc,dar m-a impresionat pana la lacrimi.

carminabulina spune:

Am mai comandat saptamana trecuta de Polirom 10 carti, le-am si primit si am si citit 2 dintre ele: "Acordorul de piane" si "Virusul".
Primul roman desi actiunea are loc in perioada victoriana, se simte ca e scrisa de un contemporan. Are atatasensibilitate, specifica secolului 21...stiu pare un paradox secol 21 si sensibilitate, dar sunt convinsa ca intelegeti la ce ma refer. Este intr-adevar o "proza diafana". O recomand, indau 3,5, pentru ca ar fi putut sa-i faca un final si mai si.

"Virusul" e o carte "soft" si la propriu si la figurat, are umor si e placut sa o citesti in drum spre serviciu, la toilete, si nu numai.

Acum citesc "Wilt". Are umor dar e tipic englezesc...adica nu ma prea face sa rad, dar sunt de-abia la inceput asa ca-i mai dau sanse.
Am ma duc sa citesc sa mai apuc vreo 3 ore, pana ce se trezestea Irinuca mea.
Va pup!

Mihnea 15 mai 2006
Irina 10 august 2008
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

liadorian spune:

E dret ca e multa cruzime in Lituma in Anzi, dar n-a fost ceva care sa ma scoata de pe sine, daca pot sa spun asa. Parca toata nebunia aceea era temporara, era o greseala ce putea fi remediata, daca omul si-ar fi regasit locul in istorie si s-ar fi impacat iarasi cu lumea. In schimb, nu-mi revin dupa ce am citit www.bookblog.ro/x-ioana-ristea/eseu-despre-orbire/" target="_blank">Eseu despre orbire al lui Saramago. Am terminat-o de cateva zile si inca ma bantuie. Alte impresii despre aici si aici.

Cred ca a fost un contrapunct bun la Llosa, din care am inceput acum Razboiul sfarsitului lumii. Llosa e fantastic in a concepe povesti arborescente, merge pe mai multe fire epice simultan si in final le innoada intr-o poveste. Saramogo e liniar, concis, constatativ in tot ce scrie. Asa, ca un nod care ti se pune in gat si de care tare greu scapi. Citind Llosa, am simtit ca am in fata o poveste, o poveste dintre multele care ar fi putut fi spuse. La urma urmei, o poveste care ar fi putut fi modificata sau scrisa altfel. Citind Saramago, am simtit dureros ca lucrurile nu s-ar fi putut petrece altfel, ca daca, prin absurdul istoriei sau prin hazardul ei, scenariul pe care el il imagineaza s-ar transpune in realitate, totul ar decurge fix asa cum povesteste el.

Parca mi-ar trebui ceva mai usurel dupa cosmarul care a fost Eseu despre orbire, dar nu l-as lasa pe Llosa...

carminabulina spune:

Foarte frumos Lia...
eu nu pot avea aceiasi parere cum ca "Citind Llosa, am simtit ca am in fata o poveste, o poveste dintre multele care ar fi putut fi spuse. La urma urmei, o poveste care ar fi putut fi modificata sau scrisa altfel." , cel putin nu la toate romanele lui ci din contra. Dupa "Conversatie la catedrala" si mai ales "Sarbatoarea tapului" chiar ma simtit ca ma asfixiez din cauza neputinetei de a schimba cumva, in bine ...
Dar...dar m-ai facut curioasa cu "Eseu despre orbire" si probabil dupa ce-l voi citi am sa revin si poate atunci voi avea alta parere. Este posibil sa avem puncte de plecare diferite: mie sa mi se puna un nod in gat tocmai ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat si citind despre un eveniment, o stare de fapt, despre o natie, pur si simplu sa ma minunez dar sa nu pot schimba nimic. Si tocmai acest sentiment de "implacabil" imi pune un nod greu in gat.

Ma gandesc ca poate personajelor din carte le poti rezerva o soarta mai buna, insa evenimentele istorice raman aceleasi, iar daca personajele sunt persoane reale cu atat mai tragic....

Pt a explica mai bine ce vreau sa spun am sa dau un ex: "Caderea Constantinopolului". Toata lumea stie ca la vremea cand citeste acest roman totul e istorie, si cu toate astea nu m-am putut opri sa nu ma gandesc, in timp ce citeam , ca poate de undeva, va aparea o solutie care sa salveze caderea orasului.

...si acum ma gandesc ca este posibil sa nu fi inteles ce ai spus tu si nici eu sa fiu coerenta, pentru ca-mi urla asta mica in cap, asa ca revin cand o sa am mai multa liniste.

Mihnea 15 mai 2006
Irina 10 august 2008
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

liadorian spune:

Cu siguranta asa e, fie si numai pentru ca eu am citit putin din Llosa - Doar Povestasul de vreo doua ori, Orasul si cainii, Matusa Julia si condeierul, Elogiu mamei vitrege, Lituma in Anzi de care am tot povestit. Restul cartilor voluminoase le-am lasat la urma. Astea mi-au dat mie senzatia ca, desi scrie dramatic, Llosa e un povestitor, un povestas. Oricat de tensionata e situatia pe care o surprinde, oricat de agresate ar fi personajele - in fiinta lor sau in spirit - ramane mereu faptul de a povesti, care le salveaza. Cumva, magia e in a spune mai departe povestea, fiindca asta te ajuta sa-ti conservi umanitatea intr-o lume nebuna - ma gandesc aici la Tomas din Lituma in Anzi, sa-ti conservi intacta memoria intr-o lume uituca sau nepasatoare - cazul din Povestasul. Parca povestea e mai mult, intotdeauna mai mult decat povestitorul - exemplul bun e Matusa Julia si condeierul, cu autorul ala de scenarii care imagineaza intr-o goana nebuna chestii care tin cu sufletul la gura pe toata lumea, el ramanand, in timpul asta, un individ absolut sters, ciudat, aproape un semidoct. Pana la urma, nu mai poate saracul sa controleze povestile si astea ii scapa, se incurca in firele scenariilor, face gafe peste gafe etc.

In schimb, Saramago concepe o apocalipsa in toata regula. Pe orbii lui nu-i salveaza nimeni si nimic. Nu-i dram de lumina in toata nebunia aia de acolo. E drept ca-i o singura femeie care continua sa vada, dar te intrebi daca asta face lucurile mai suportabile sau dimpotriva, mai atroce. Parca vederea e si ea o pedeapsa, in conditiile alea. Cred ca asta m-a socat - imaginea unei umanitati care e inca asa de aproape de animalitate, de ti se face parul maciuca.

Sa stii ca scriind mai devreme, m-ai motivat sa termin de citit Razboiul sfarsitului lumii. Aveam nevoie sa-i ia cineva apararea lui Llosa. Mai am 400 de pagini. Noroc ca-mi doarme prunca si pot sa mai dau gata cateva.

beshter spune:

Toata discutia asta despre orbi mi-a amintit de Ernesto Sabato si obsesia pe care o are fata de cecitate. A scris dor vreo trei romane - dar in fiecare e vorba despre orbi (sau in Tunelul[ nu?). In Despre eroi si morminte, exista cele mai zguduitoare pagini scrise vreodata despre conditia de orb si sila pe care o provoaca celorlalti, intr-un capitol numit Dare de seama despre orbi. Asa ca va trebui sa citesc neaparat Eseu despre orbire ca sa vad cum sta treaba.

Saramago place la mine. Mult. Am citit Pluta de piatra - o utopie (desi nu sunt foarte sigura ca nu e o distopie) despre cum ar fi daca Peninsula Iberica s-ar desprinde de Europa si ar pleca haihui (Saramago fiind convins ca, din cauza pozitiei geografice, spaniolii si portughezii sunt altfel decat europenii) si Istoria asediului Lisabonei - un alt exemplu al fixatiei de a reinterpreta istoria si geografia si de a face legatura dintre istoria mare (Lisabona, razboi, etc) si istoria mica (asediul amoros al eroului asupra eroinei).

Llosa, hm.... Desi a mai fost adus in discutie de cateva ori, m-am ferit sa interferez. Cred ca cel mai bine ar fi sa recunosc cinstit ca nu-mi place, oricat de pueril ar suna. De citit, am citit Povestasul, Razboiul sfarsitului lumii - va dati seama ce rabdare am avut - Matusa Julia si condeierul - asta mi-a lasat un oarece gust placut, dar nu-i suficient - Elogiu mamei vitrege, Caietele lui Don Rigoberto si Orasul si cainii.
Trebuie sa citesc Lituma in Anzi, ca sa-mi dau seama despre ce vorbiti si Conversatie la catedrala, ca mi-a scapat. Probabil ca abia apoi voi putea emite vreo judecata pertinenta despre Llosa.

Spor la cetit!

carminabulina spune:

Nu, In "Tunelul" nu este vorba despre orbi si nici personaje oarbe nu sunt . Eu l-am citit in spaniola si a fost un deliciu.
Mai se pare eu au am citit exact cealalta parte a operei lui LLosa fata de Voi, Lya si Mihaela.
Citite: "Conversatie la catedrala", "Sarbatoarea tapului", "Cine l-a ucis pe Palomino Molero", "Pantaleone si vizitatoarele", "Casa verde", "Lituma in Anzi" si "Adevarul minciunilor" dar le am si pe celelalte in biblioteca isi asteapta randul la citit.
Mie imi place Llosa.

A auzit sau a citit cineva Laura Restrepo?

Mihnea 15 mai 2006
Irina 10 august 2008
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

capra cu trei iezi spune:

- m-am suparat ca cei de la polirom scot cartile cu coperta cartonata si sunt cam scumpisoare fata de cele normale. stiu ca arata mai bine, dar uneori ma intereseaza mai mult continutul. voi ce parere aveti?
- eu citesc acum "imparateasa orhidee", tot de la polirom. voi ati citit-o?
- mie imi place llosa, desi l-am citit mai putin si m-ati facut curioasa cu McEwan.(am comandat "gradina de ciment").
- am mai citit "tara mea inventata" de i allende si mi s-a parut ca pe alocuri chile seamana cu romania. asa o fi, sau doar mi s-o fi parut mie!?

capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti!

IUBESTE SI FA CE VREI!

carminabulina spune:

si eu am avut aceiasi impresie dar cica asta e ideea cartii ca atunci cand o citesti, de orice nationalitate ai fi, atata timp cat ai o tara, o familie si prieteni pe care ii iubesti si le simti lipsa, adica te apuca dorul de ei, de bunici etc,.
Am o prietena, olandeza, nu-i romanca plecata in Olanda, si cand mi-a spus ca i se pare ca parca a vorbit de Olanda , iti dai seama ce ochi am facut.
Clar este plina de tandrete (ternura in spaniola) toata cartea.

Mihnea 15 mai 2006
Irina 10 august 2008
www.dropshots.com/carminabulina" target="_blank">Poze cu noi